Poate un medic să întrerupă rugăciunea pentru a se ocupa de o urgență?

Dacă medicul a început să se roage, apoi este informat despre un caz de urgență și nu există nimeni altcineva care să se poată ocupa de acesta în afară de el, atunci trebuie să-și întrerupă rugăciunea și să trateze pacientul . Aceasta deoarece rugăciunea poate fi repetată mai târziu sau chiar recuperată după ce timpul ei s-a încheiat, în timp ce, dacă viața pacientului se pierde din cauza întârzierii medicului, acesta nu mai poate fi readus la viață.

Același lucru se aplică dacă pacientul suferă o vătămare fizică din cauza unei astfel de întârzieri.

Unul dintre principiile bine stabilite potrivit învățaților este: „ceea ce poate fi pierdut trebuie să aibă prioritate față de ceea ce nu poate fi pierdut”.

Se spune în Kashshaf Al-Qina‘ (1/380): 

“Trebuie să protejăm un necredincios a cărui viață trebuie protejată deoarece trăiește sub guvernare musulmană sau există un armistițiu ori un tratat cu poporul său, pentru a nu cădea într-o fântână și altele asemenea, cum ar fi un șarpe care se îndreaptă spre el, la fel cum trebuie să protejăm un musulman de acest lucru, deoarece ambele vieți trebuie protejate potrivit învățăturilor islamice.

Și trebuie să salvăm o persoană care se îneacă și altele asemenea, cum ar fi cineva prins într-un incendiu, așadar rugăciunea trebuie întreruptă în acest scop , indiferent dacă rugăciunea este obligatorie sau supererogatorie.

Ceea ce pare să fie cazul este că acest lucru se aplică chiar dacă nu a mai rămas mult timp pentru rugăciune, deoarece persoana poate recupera rugăciunea după ce timpul ei s-a încheiat, spre deosebire de salvarea celui care se îneacă și a celor asemenea lui.”

Shaykh Ibn Baz (Allah să aibă milă de el) a spus: 

“Întreruperea rugăciunii pentru un motiv important sau pentru îndepărtarea unui pericol, cum ar fi salvarea cuiva prins într-un incendiu sau care se îneacă, ori îndepărtarea unui om sau a unui animal care vrea să-l ucidă și cele asemenea – nu este nimic greșit în niciunul dintre aceste lucruri." (Fatawa Nur ‘Ala Ad-Darb by Ibn Baz, 9/303)

Shaykh Ibn `Uthaymin (Allah să aibă milă de el) a spus: 

“El își poate întrerupe rugăciunea pentru a salva pe cineva a cărui viață trebuie protejată [potrivit învățăturilor islamice], deoarece salvarea celui a cărui viață trebuie protejată este obligatorie, iar această acțiune ar fi ratată dacă el ar continua să se roage. În ceea ce privește rugăciunea, continuarea ei este obligatorie, însă o poate recupera după salvarea persoanei a cărei viață trebuie protejată." (Fatawa Nur ‘Ala Ad-Darb by Ibn `Uthaymin).

Și Allah știe cel mai bine.