Poate o persoană care călătorește și rămâne undeva o zi să-și unească și să-și scurteze rugăciunile?

În primul rând: 

Învățații (Allah să aibă milă de ei) au avut opinii diferite cu privire la durata șederii în timpul căreia un călător își poate scurta rugăciunile și după care trebuie să le efectueze în întregime. Există multe opinii diferite. Cele patru madhhabs spun că, dacă șederea călătorului nu depășește trei zile, acesta poate beneficia de concesia acordată călătorilor. 

Ibn Rushd a spus: 

În ceea ce privește diferențele de opinie referitoare la perioada de ședere într-un loc în timpul căreia unui călător îi este permis să-și scurteze rugăciunile, există o mare diferență. Abu ‘Umar – adică Ibn ‘Abd al-Barr – a relatat aproximativ unsprezece opinii diferite, însă cele mai cunoscute opinii sunt cele ale fuqaha’ cunoscuți, între care există trei opinii: 

1-Opinia lui Maalik și al-Shaafa’i, potrivit căreia, dacă un călător hotărăște să rămână patru zile, trebuie să efectueze rugăciunile în întregime.

2-Opinia lui Abu Haneefah și Sufyaan al-Thawri, potrivit căreia, dacă hotărăște să rămână cincisprezece zile, trebuie să efectueze rugăciunile în întregime.

3-Opinia lui Ahmad și Dawood, potrivit căreia, dacă hotărăște să rămână mai mult de patru zile, trebuie să efectueze rugăciunile în întregime.

Motivul acestei diferențe de opinie este că aceasta este o chestiune cu privire la care sharee’ah păstrează tăcerea, iar folosirea analogiei este considerată o metodă slabă de către toți. Prin urmare, toți acești învățați au încercat să citeze drept dovadă pentru opiniile lor diferite situații relatate de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), în care acesta a rămas într-un loc și și-a scurtat rugăciunile sau a aplicat hotărârea călătoriei unei situații. 

Bidaayat al-Mujtahid, 1/122, 123 

Pe baza acestui fapt, cazul întrebat aici, cel al unui călător care rămâne într-un loc o zi, nu intră în domeniul cu privire la care există această diferență de opinie între imami, astfel încât el trebuie să-și scurteze rugăciunile. 

În al doilea rând: 

În ceea ce privește unirea rugăciunilor: dacă se află pe drum, este mai bine pentru el să unească Zuhr și ‘Asr, precum și Maghrib și ‘Isha’, la timpul rugăciunii anterioare sau al celei ulterioare, potrivit a ceea ce îi este mai ușor.

Când s-a oprit într-un loc (de exemplu, când a ajuns în orașul spre care călătorește sau s-a oprit pe drum câteva ore pentru odihnă), este mai bine să nu le unească, dar dacă le unește, nu este niciun păcat asupra sa, deoarece ambele opțiuni au fost relatate în rapoarte saheeh de la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

Sensul aparent al cuvintelor „într-o călătorie în timpul căreia este permisă scurtarea rugăciunilor” este că unui călător îi este permis să-și unească rugăciunile indiferent dacă s-a oprit sau se află pe drum. Învățații au opinii diferite cu privire la această chestiune. 

Unii dintre ei au spus că unui călător nu îi este permis să-și unească rugăciunile decât în timp ce se află pe drum, nu atunci când s-a oprit. 

Ei au citat drept dovadă hadithul lui Ibn ‘Umar: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să unească Maghrib și ‘Isha’ când călătorea (când se afla pe drum).

 Ei au citat, de asemenea, faptul că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu a unit două rugăciuni în Mina în timpul Pelerinajului de Adio, deoarece se oprise, însă era fără îndoială încă un călător, deoarece și-a scurtat rugăciunile. 

A doua opinie este că unui călător îi este permis să-și unească rugăciunile indiferent dacă s-a oprit sau se află pe drum. 

Ei au citat următoarele drept dovezi: 

1 – Faptul că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a unit rugăciunile în timpul campaniei de la Tabook, când se oprise. 

2 – Sensul aparent al hadithului lui Abu Juhayfah, care este dovedit în al-Saheehayn: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) s-a oprit la al-Abtah în timpul Pelerinajului de Adio și a ieșit într-o zi purtând o hullah roșie (costum), conducând oamenii în efectuarea Zuhr cu două rak’ahs și a ‘Asr cu două rak’ahs. Ei au spus că sensul aparent al acestui hadith este că aceste două rugăciuni au fost unite. 

3 – Sensul general al hadithului lui Ibn ‘Abbaas, care spune că Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a unit Zuhr și ‘Asr, precum și Maghrib și ‘Isha’, în Madeenah, când nu exista nici teamă și nici ploaie. 

4 – Dacă este permisă unirea rugăciunilor în cazul ploii etc., atunci este cu atât mai potrivit să fie permisă în cazul călătoriei. 

5 – Este dificil pentru un călător să efectueze fiecare rugăciune la timpul său, fie din cauza neplăcerilor, fie deoarece nu există apă disponibilă sau dintr-un alt motiv. 

Opinia corectă este că unui călător îi este permis să-și unească rugăciunile, însă acest lucru este mustahabb în cazul celui care se află pe drum și este permis, dar nu mustahabb, pentru cel care s-a oprit: dacă își unește rugăciunile, nu este nimic greșit în aceasta, dar dacă nu le unește, este mai bine. 

Al-Sharh al-Mumti’, 4/387-390 

A se vedea, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 50312 

Și Allah știe cel mai bine.