Poate o persoană bolnavă să facă tayammum, să unească mai mult de două rugăciuni sau să se roage într-un scutec murdar?
Întrebare
„Există un bărbat cu dizabilități care nu se poate mișca și nu are pe nimeni care să aibă grijă de el în afară de sora lui, care îi îngrijește nevoile și evită să se uite la ‘awrah-ul lui pe cât posibil. El se roagă, laudă lui Allah, iar ea îi schimbă scutecele de trei ori pe zi, dar acest lucru este extrem de dificil atât pentru pacient, cât și pentru ea, deoarece el suferă de incontinență. El se roagă Fajr și unește Zuhr și ‘Asr, precum și Maghrib și ‘Isha’. Ea întreabă despre hotărârea privind spălarea lui și menținerea curățeniei. Există vreo dispensă care să îi permită să unească mai mult de două rugăciuni? Deoarece atât el, cât și ea suferă foarte mult când fac istinja’ și wudu. Îi este permis să facă tayammum sau îi este permis să se roage fără să schimbe scutecul?"
Răspuns
În primul rând:
Principiul de bază cu privire la ‘awrah-ul bărbatului este că nu îi este permis mamei sau surorii lui să o vadă, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Protejează-ți ‘awrah-ul [și nu lăsa pe nimeni să îl vadă], cu excepția soției tale sau a sclavei tale.”
Relatat de Abu Dawood (4017) și at-Tirmidhi (2794), care a spus: Acesta este un hadith hasan. A fost de asemenea clasificat drept hasan de al-Albaani în Saheeh at-Tirmidhi.
Dar unei surori îi este permis să își spele fratele dacă acesta nu se poate curăța singur, nu are o soție care să îl poată sluji și ajuta să se curețe și nu există bărbați care să poată face aceasta pentru el, deoarece este permisă descoperirea ‘awrah-ului și atingerea lui în cazuri de necesitate și mare nevoie. Totuși, pe cât îi este posibil să evite să se uite la acesta sau să îl atingă cu mâna, trebuie să evite aceasta; este mai bine să folosească o barieră, cum ar fi o bucată de pânză sau mănuși și altele asemenea.
Vezi și răspunsul la întrebarea nr. 50805.
În al doilea rând:
Principiul de bază cu privire la rugăciune este că aceasta trebuie făcută la timp, potrivit posibilităților persoanei, deoarece Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului):
„Într-adevăr, rugăciunea le-a fost prescrisă credincioșilor la anumite timpuri”
[an-Nisa’ 4:103].
Este permisă unirea rugăciunilor Zuhr și ‘Asr, precum și a rugăciunilor Maghrib și ‘Isha’, la timpul rugăciunii anterioare sau al celei ulterioare, în anumite situații, cum ar fi călătoria, boala și altele asemenea.
Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Majmoo‘ al-Fatawa (22/293):
În ceea ce privește unirea rugăciunilor, motivul pentru aceasta este existența unei nevoi sau a unui motiv. Așadar, dacă o persoană are nevoie de aceasta, poate uni rugăciunile în timpul călătoriei, indiferent dacă drumul este scurt sau lung. Rugăciunile pot fi unite și în caz de ploaie și altele asemenea, sau atunci când cineva este bolnav și altele asemenea, precum și din alte motive. Scopul este de a ușura greutatea pentru ummah. Sfârșitul citatului.
Vezi și întrebarea nr. 97844.
Nu există niciun text care să sugereze că există o dispensă care permite unirea a mai mult de două rugăciuni și nu îi este permis persoanei bolnave să amâne rugăciunea până când timpul ei a trecut, cu excepția cazului unirii a două rugăciuni, așa cum este prescris. Prin urmare, nu este permisă unirea a mai mult de două rugăciuni, deoarece aceasta nu este prescrisă în învățăturile islamice.
Comitetul Permanent a fost întrebat despre o femeie bolnavă care amână rugăciunile până când timpul lor trece din cauza bolii și pentru că este mutată în mod repetat de la un spital la altul.
Ei au răspuns: Nu este permisă amânarea rugăciunii până când timpul ei trece. Trebuie să oferi rugăciunile la timp, în modul în care poți, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Roagă-te în picioare; dacă nu poți, atunci șezând; dacă nu poți, atunci întins pe o parte; iar dacă nu poți, atunci întins pe spate.” Persoana bolnavă poate uni Zuhr și ‘Asr la timpul oricăreia dintre ele și poate uni Maghrib și ‘Isha’ la timpul oricăreia dintre ele.
Sfârșitul citatului din Fatawa al-Lajnah ad-Daa’imah (8/83).
În al treilea rând:
Nu este permis să faci tayammum atunci când apa este disponibilă și ești capabil să o folosești. Dar dacă persoana bolnavă nu poate folosi apa, se teme că va suferi un rău ca urmare a folosirii ei sau întâmpină o dificultate extremă în folosirea ei, atunci îi este permis să facă tayammum.
Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului):
„Iar dacă sunteți bolnavi sau în călătorie sau dacă unul dintre voi vine de la locul satisfacerii nevoilor sau ați avut contact cu femeile și nu găsiți apă, atunci căutați pământ curat și ștergeți-vă fețele și mâinile cu el. Cu adevărat, Allah este Iertător și Iubitor de iertare”
[an-Nisa’ 4:43].
Al-Qaadi Ibn al-‘Arabi a spus în Ahkaam al- Qur’an (1/560):
Boala este de două feluri: ușoară și severă. Persoana bolnavă se poate teme de un rău ca urmare a folosirii apei sau poate să nu existe nimeni care să îi aducă apă, iar ea însăși să nu poată să o obțină. Formularea generală a versetului indică faptul că efectuarea tayammum-ului este permisă oricărei persoane bolnave dacă se teme de un rău ca urmare a folosirii apei. Sfârșitul citatului.
Comitetul Permanent pentru emiterea fatwa-urilor a fost întrebat: Sunt imobilizat la pat și nu mă pot mișca. Cum mă pot purifica [să fac wudu] pentru a mă ruga și cum trebuie să mă rog?
Ei au răspuns:
În primul rând, în ceea ce privește purificarea [wudu], musulmanului i se cere să se purifice cu apă. Dacă nu poate să o folosească din cauza bolii sau din orice alt motiv, poate face tayammum folosind pământ curat. Dacă nu poate face nici aceasta, obligația purificării este anulată în cazul său și trebuie să se roage în starea în care se află. Allah, Preaînaltul, spune (interpretarea sensului): „Temeți-vă de Allah cât puteți” [at-Taghaabun 64:16] și „și [Allah] nu v-a impus nicio dificultate în religie” [al-Hajj 22:78]. În ceea ce privește eliminarea urinei și a materiilor fecale, este suficient în acest caz să se curețe cu pietre sau șervețele curate, ștergând locul de trei ori sau mai mult, până când locul este curat.
Sfârșitul citatului din Fatawa al-Lajnah ad-Daa’imah (5/346).
În al patrulea rând:
Nu este permis ca persoana bolnavă să se roage purtând un scutec care conține impurități atunci când se poate lipsi de aceasta ținând lângă ea un vas sau ceva asemănător în care să își facă nevoile și să se curețe cu apă, pietre, șervețele și altele asemenea.
Dar dacă îi este mai ușor să folosească un scutec, atunci înainte de rugăciune trebuie să îl scoată și să îl schimbe dacă a devenit impur și trebuie, de asemenea, să se curețe de impuritate.
Dacă suferă de incontinență urinară, trebuie să spele locul impurității, apoi să pună ceva care să împiedice răspândirea urinei și să facă wudu după ce a început timpul rugăciunii, dacă a ieșit ceva din el. Dar nu trebuie să spele din nou locul sau să schimbe scutecul pentru fiecare rugăciune, cu excepția cazului în care a fost neglijent și nu a luat măsurile de precauție necesare.
Vezi și răspunsurile la întrebările nr. 106751 și 126293.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.