Poate o femeie să doneze o parte din banii săi fără permisiunea soțului?

Dacă familia ta (tatăl, mama și frații și surorile tăi) este săracă și ești în măsură să cheltuiești pentru ei, atunci ești obligată să faci aceasta și nu îți este permis să te supui soțului tău și să nu cheltuiești pentru ei. 

Vezi întrebarea nr. 44995. 

În al doilea rând: 

Dacă cheltuiala ta pentru familia ta este făcută în mod voluntar, adică ei nu au nevoie de acești bani, ci tu vrei să te porți frumos cu ei și să păstrezi legăturile de rudenie oferindu-le acești bani, atunci savanții au avut opinii diferite cu privire la hotărârea ca o femeie să doneze voluntar o parte din averea sa fără permisiunea soțului. 

Majoritatea savanților sunt de părere că soția nu poate fi împiedicată să doneze o parte din averea sa; ea are dreptul să dispună de aceasta după cum dorește, fără permisiunea soțului. Ei au citat mai multe texte ca dovezi, precum următoarele: 

1 – Relatarea autentică potrivit căreia Umm al-Mu’mineen Maymoonah bint al-Haarith (Allah să fie mulțumit de ea) a eliberat o sclavă și nu i-a cerut permisiunea Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Când a venit ziua în care Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) trebuia să stea la ea, ea a spus: „Ai observat, Trimisule al lui Allah, că mi-am eliberat sclava?” El a spus: „Ai făcut-o?” Ea a spus: „Da.” El a spus: „Dacă i-ai fi dat-o unchilor tăi materni, ai fi dobândit o răsplată mai mare.” Relatat de al-Bukhaari, 2592; Muslim, 999. 

Al-Nawawi a spus: 

Aceasta arată că este permis unei femei să dispună voluntar de averea sa fără permisiunea soțului. 

2 – al-Bukhaari (978) și Muslim (885) au relatat că Jaabir ibn ‘Abd-Allah a spus: Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) s-a ridicat în ziua de al-Fitr și i-a condus pe oameni în rugăciune. A început cu rugăciunea, apoi a ținut khutbah (predica). Când a terminat, a coborât și a venit la femei și le-a îndemnat, sprijinindu-se pe brațul lui Bilaal, iar Bilaal își întindea mantia pentru ca femeile să-și arunce sadaqah (caritatea) în ea. Potrivit unei alte relatări: au început să-și ofere bijuteriile ca pomană. 

Al-Haafiz a spus: 

Acest hadeeth arată că o femeie poate să-și ofere averea ca pomană fără permisiunea soțului. 

Al-Nawawi a spus: 

Acest hadeeth arată că este permis unei femei să ofere o parte din averea sa ca pomană fără permisiunea soțului și că aceasta nu este limitată la o treime din averea sa. Aceasta este opinia noastră și opinia majorității. Maalik a spus: Nu îi este permis să ofere mai mult de o treime din averea sa decât cu permisiunea soțului. Dovada noastră pentru aceasta din hadeeth este faptul că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu le-a întrebat dacă aveau permisiunea soților lor sau dacă ofereau mai mult de o treime. Dacă hotărârea ar fi fost diferită, el le-ar fi întrebat. 

Unii dintre savanți sunt de părere că o femeie nu ar trebui să doneze nimic din averea sa decât cu permisiunea soțului. Ei au citat ca dovadă cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Nu îi este permis unei femei să ofere ceva decât cu permisiunea soțului ei.” Relatat de Imam Ahmad în Musnad-ul său, 6643; Abu Dawood, 3547; clasificat ca saheeh de al-Albaani în Saheeh Abu Dawood. 

Majoritatea savanților au interpretat acest hadeeth ca referindu-se la o femeie nechibzuită, care nu administrează bine banii, sau cu sensul că este mustahabb ca o femeie să ceară permisiunea soțului, nu că acest lucru este obligatoriu, și că aceasta ține de bunele maniere. 

Al-Khattaabi a spus: 

Potrivit majorității fuqaha’, aceasta ține de bunele maniere și de a-l face pe soț să se simtă bine, dar se aplică numai în cazul unei femei care nu este înțeleaptă sau matură. S-a dovedit că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) le-a spus femeilor: „Dați pomană”, iar ele au început să-și arunce cerceii și inelele, pe care Bilaal le-a prins în mantia sa, iar aceste daruri au fost oferite fără permisiunea soților lor. 

Al-Shawkaani a spus în Nayl al-Awtaar (3/414): 

Acest hadeeth a fost citat ca dovadă că nu îi este permis unei femei să ofere nimic din averea sa fără permisiunea soțului, chiar dacă este înțeleaptă și matură. Dar a existat o diferență de opinie între savanți cu privire la aceasta. Al-Layth a spus: Nu este permis deloc, nici în ceea ce privește o treime din averea sa, nici mai puțin de atât, cu excepția lucrurilor neînsemnate. Tawoos și Maalik au spus: Este permis unei femei să ofere până la o treime din averea sa fără permisiunea soțului, dar nu mai mult de atât; nu îi este permis să ofere mai mult fără permisiunea lui. Majoritatea sunt de părere că îi este permis să ofere orice sumă fără permisiunea soțului, atât timp cât nu este imatură. Dacă este imatură, atunci nu îi este permis. În al-Fath se spune: opinia din urmă, care este aceea a majorității savanților, este bine întemeiată în Qur’aan și Sunnah. 

Pe baza acestui fapt, o femeie nu ar trebui împiedicată să ofere o parte din averea sa ca pomană, chiar dacă soțul ei nu este de acord. 

Dar este mai bine să-i ceară permisiunea, pentru ca el să se simtă bine și pentru a evita orice resentimente din partea lui cu privire la cheltuielile soției sale. Iar el ar trebui să-i dea permisiunea și să nu-și împiedice soția să facă fapte bune și să se poarte frumos cu oamenii. 

Iar Allah știe cel mai bine. 

Vezi și întrebarea nr. 21684.