Poate o femeie divorțată să-i ceară soțului ei ceea ce i-a dat din avere și ceea ce a pus în casa lui?
Întrebare
„O femeie întreabă: s-a căsătorit în urmă cu cinci ani și jumătate și, în această perioadă, soțul ei nu i-a arătat sentimente de iubire. Din această cauză, relația dintre ei s-a încheiat prin divorț. Acum ea întreabă următoarele: spune că soțul ei și tatăl acestuia au luat un împrumut de la bancă pe numele ei. Ei i-au recunoscut că făcuseră aceasta și au fost de acord să-l returneze. Problema s-a oprit aici. A doua chestiune — la care se referă întrebarea — este că spune că părinții ei i-au dat o parte din zestre în ziua în care s-a căsătorit, pe care a cheltuit-o pentru mobilarea casei și pentru alte cheltuieli după căsătorie. După ce el a divorțat de ea, i-a cerut să-i dea această zestre și să-i ofere o despăgubire, dar el a refuzat, chiar dacă ea i-a lăsat aurul pe care i-l dăduse la nuntă și a lăsat în urmă mobilierul și totul și a plecat la casa tatălui ei cu mâinile goale. Dar el a refuzat și a spus că nu are destui bani să-i plătească, mai ales că era obligat să plătească banca, deși el și tatăl său sunt cei care au beneficiat de împrumutul bancar și nu este adevărat că nu are destui bani să-i dea ceea ce i se cuvine, deoarece are un loc de muncă, propria companie și alte investiții. Spune: deși am lăsat această chestiune în seama lui Allah, mărit și preaslăvit fie El, și El este Cel care mă va despăgubi, vreau să știu care sunt drepturile mele."
Răspuns
În primul rând:
Drepturile la care are dreptul o femeie după un divorț irevocabil sunt:
1.Darul
Aceștia sunt banii sau bunurile pe care soțul i le dă soției sale pentru a-i îmblânzi inima, deoarece Allah, mărit și preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului):
„Daruiți-le un dar potrivit, cel bogat după posibilitățile sale, iar cel sărac după posibilitățile sale, un dar de o valoare rezonabilă este o datorie pentru cei care fac binele”
[al-Baqarah 2:236]
„Iar pentru femeile divorțate trebuie asigurată întreținerea într-un mod rezonabil. Aceasta este o datorie pentru Al‑Muttaqoon”
[al-Baqarah 2:241].
Vezi de asemenea răspunsul la întrebarea numărul 126281.
2.Partea amânată a zestrei, dacă are o parte amânată asupra căreia s-a convenit.
3.Împrumuturile personale pe care i le-a dat soțului în timpul căsătoriei.
În al treilea rând:
În ceea ce privește banii pe care soția i-a cheltuit pentru soțul ei sau pentru a cumpăra mobilier pentru locuința conjugală, există două situații:
1.Că i i-a dat soțului ei sub formă de împrumut, caz în care el trebuie să-i înapoieze banii
2.Că i i-a dat soțului ei sau i-a pus în casă în mod voluntar, ca dar oferit de bunăvoie; el nu trebuie să-i înapoieze ceea ce i-a dat, ci este haraam să-i ceară acest lucru.
Vezi răspunsul la întrebarea numărul 75056.
Dacă i i-a dat soțului ei sau i-a pus în casă împotriva voinței sale și a făcut aceasta doar de teamă că soțul își va schimba purtarea amabilă față de ea sau de teamă că soțul va divorța de ea dacă nu face aceasta, atunci soțul trebuie să-i înapoieze această avere soției sale, iar dacă se spune că este obligatoriu pentru el să o restituie, aceasta nu ar fi departe de adevăr.
Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:
Dacă ea îi dă aurul și bijuteriile sale de bunăvoie, ca dar din partea ei, Allah, mărit și preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului): „dar dacă ele renunță de bunăvoie la o parte din aceasta în favoarea voastră, luați-o și bucurați-vă de ea fără teamă de vreun rău (întrucât Allah a făcut-o permisă)” [al-Nisa’ 4:4]. Dacă i le dă de bunăvoie, nu este nimic greșit în aceasta; dar dacă îi dă un împrumut pentru a-i satisface nevoile, care să-i fie restituit, atunci el trebuie să i-l înapoieze dacă este posibil și este obligatoriu pentru el să restituie ceea ce a luat de la ea.
Chiar dacă ceea ce i-a dat nu a fost un împrumut, ci a fost oferit pentru a-l ajuta, dacă este posibil să-i restituie ceea ce a luat, aceasta este mai bine și constituie o conduită nobilă și se încadrează la tratarea în același fel. Dar nu trebuie să facă aceasta dacă i-a fost oferit de bunăvoie și nu este obligat să-l restituie.
Dar dacă ea s-a rușinat prea mult de el și s-a temut că va divorța de ea și i-a dat din acest motiv, atunci este mai bine ca el să i-l restituie atunci când este posibil. Dacă ea nu a spus nimic, el tot ar trebui să i-l restituie, deoarece i l-a dat de teamă de răul și ticăloșia lui sau de teamă de divorț. Aceasta se întâmplă foarte mult femeilor. Așadar, soțul ar trebui să aibă cea mai bună atitudine și, atunci când poate, ar trebui să-i restituie ceea ce a luat de la ea. Sfârșitul citatului.
Fataawa al-Shaykh Ibn Baaz, 19/12
Îi cerem lui Allah, mărit și preaslăvit fie El, să te despăgubească cu ceva mai bun și să te ajute să găsești un soț drept.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.