A renunțat la un drept financiar; poate reveni asupra acestei renunțări?

Dacă o persoană are un drept asupra altcuiva – indiferent dacă este financiar sau de altă natură – și apoi renunță la acel drept, cealaltă parte nu mai este responsabilă, iar primei părți nu îi este permis să revină și să ceară fostul său drept sau să spună că nu îl mai absolvă. 

Ibn Qudaamah a spus în al-Mughni (8/250): 

Dacă cineva are o datorie de primit de la o persoană și i-o dăruiește, îl absolvă sau i-o permite, aceasta este valabil, iar debitorul nu îi mai datorează nimic. Dacă spune „Ți-o dau ca milostenie”, aceasta este valabil. Dacă spune „Te absolv”, aceasta este valabil. Dacă spune „Renunț la ea pentru tine”, aceasta este valabil. Dacă spune „O poți păstra”, aceasta este valabil, deoarece este ca și cum i-ar fi dat-o. Sfârșitul citatului. 

Se spune în al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (1/144): 

Savanții sunt de acord că nu este permis să revii asupra absolvirii cuiva după ce acesta a acceptat-o, deoarece s-a renunțat la ea, iar când se renunță la ceva, acel lucru nu poate fi luat înapoi, după cum se afirmă în principiul binecunoscut. Sfârșitul citatului. 

Se spune în al-Darar al-Bahiyyah (3/392): 

Este interzis să revoci renunțarea la o datorie, deoarece aceasta nu mai este aplicabilă. Sfârșitul citatului. 

Adică, deoarece l-a absolvit pe debitor, nu îi poate cere din nou acea datorie. 

În Tuhfat al-Muhtaaj se spune (6/310): 

Renunțarea la o datorie este definitiv irevocabilă. Sfârșitul citatului. 

Renunțarea la propriul drept este asemenea oferirii unui dar, iar Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis luarea înapoi a unui dar. El a spus: „Cel care își ia darul înapoi este asemenea câinelui care vomită, apoi se întoarce la voma sa. Iar noi (credincioșii) nu trebuie să urmăm acest exemplu rău.” Relatat de al-Bukhaari (2589, 6975) și Muslim (1622). 

Al-Haafiz ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Aceasta înseamnă că nouă, credincioșilor, nu ne este potrivit să avem însușiri vrednice de blam (lit. „o descriere rea”) care ne-ar face asemenea celor mai josnice animale în cele mai rele stări. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Pentru cei care nu cred în Viața de Apoi este o descriere rea, iar a lui Allah este descrierea cea mai înaltă. Și El este Atotputernicul, Atotînțeleptul”

[al-Nahl 16:10]

Poate că aceasta este o mustrare mai elocventă și indică mai clar că este haraam decât dacă s-ar spune, de exemplu: „Nu lua înapoi un dar.” Sfârșitul citatului. 

Fath al-Baari (5/294). 

Și Allah știe cel mai bine.