Poate lua bunurile chiriașului pe care l-a evacuat din locuință în schimbul chiriei neachitate?

Această problemă este cunoscută de fuqaha’ drept problema însușirii bunurilor (mas’alat az-zafar). Aceasta înseamnă că, dacă cineva îți datorează ceva și nu îți poți obține dreptul de la el, dar poți lua un lucru care îi aparține, îți este permis să iei ceva echivalent cu ceea ce ți se datorează sau nu?

Este o chestiune asupra căreia există divergență de opinii între savanți. Unii consideră aceasta permisă, unii o consideră interzisă (haraam), iar alții o consideră permisă cu anumite condiții.

A se vedea: Sharh Mukhtasar Khaleel de al-Kharashi (7/235); al-Fataawa al-Kubra (5/407); Tarh at-Tathreeb (8/226-227); Fath al-Baari (5/109); al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah (29/162).

Shaykh Ibn Jibreen (Allah să aibă milă de el) a spus:

Chestiunea diferă de la un caz la altul. Este permis să iei ceva dacă s-a stabilit că cealaltă persoană se încăpățânează și neagă că datorează ceva și amână plata fără nicio scuză, însă aceasta nu este permisă dacă există vreun motiv de îndoială. Și Allah știe cel mai bine.

Sfârșitul citatului de pe site-ul Shaykh-ului.

În răspunsul la întrebarea nr. 27068, am afirmat că opinia cel mai probabil corectă este că celui căruia i s-a făcut o nedreptate îi este permis să-și ia dreptul și nu mai mult decât atât, dacă poate lua ceva din bunurile celui care l-a nedreptățit.

Dacă chiria datorată proprietarului este o sumă fixă, asupra căreia nu există nicio dispută sau neînțelegere din partea chiriașului, atunci nu este nimic greșit ca el să ia din bunurile acestuia ceva de valoare echivalentă cu chiria.

Dar dacă între ei a existat o dispută cu privire la valoarea chiriei, atunci cel care trebuie să decidă în această privință este qaadi (judecătorul shar‘i).

În al doilea rând:

Dacă spunem că aceasta este permisă, proprietarul nu are dreptul să folosească acest televizor sau acest receptor în scopuri haraam, cum ar fi folosirea lor în moduri păcătoase, urmărind lucruri pe care Allah le-a interzis, precum filme, emisiuni și altele asemenea, în care imoralitatea este răspândită și care introduc corupția în gospodăriile musulmane, sau să vândă aceste obiecte cuiva despre care consideră cel mai probabil că le va folosi în moduri nepermise.

În Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah (13/109) se spune:

În ceea ce privește orice lucru care este folosit în moduri haraam sau despre care se consideră cel mai probabil că va fi folosit astfel, este haraam să fie fabricat, importat, vândut și distribuit printre musulmani. Sfârșitul citatului.

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus:

Dacă televizoarele sunt vândute unor persoane care le vor folosi în moduri permise – cum ar fi vânzarea lor celor care le vor folosi pentru a difuza filme folositoare oamenilor – atunci nu este nimic greșit în aceasta. Dar dacă sunt vândute oamenilor obișnuiți, atunci vânzătorul păcătuiește prin aceasta, deoarece majoritatea oamenilor folosesc televizoarele în scopuri nepermise. Fără îndoială, unele dintre lucrurile urmărite la televizor sunt permise, iar unele sunt folositoare, însă unele sunt haraam și dăunătoare, iar majoritatea oamenilor nu fac diferența între primele și ultimele.

Sfârșitul citatului din al-Liqa’ ash-Shahri (1/49).

Și Allah știe cel mai bine.