Nu este datorată zakah pentru animalele an’aam decât dacă pasc pe pășune fără cheltuieli pentru hrana lor

Majoritatea savanților, inclusiv cei trei imami Abu Haneefah, al-Shaafa’i și Ahmad, consideră că zakah nu este datorată pentru animalele an’aam (cămile, bovine și oi) decât dacă pasc pe pășune și proprietarul lor nu le hrănește. Dacă sunt hrănite [cu hrană cumpărată pentru ele], atunci nu este datorată zakah pentru ele. 

Ei au citat mai multe texte ca dovezi, printre care următoarele: 

1 – Relatarea narată de al-Bukhaari (1454) de la Anas, potrivit căreia Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) i-a scris următoarea scrisoare atunci când l-a trimis în Bahrain: „În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător. Aceasta este obligația zakah-ului pe care Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a impus-o musulmanilor și pe care Allah a impus-o Mesagerului Său. Oricărui musulman căruia i se cere să o plătească în mod corespunzător să o plătească, iar celui căruia i se cere mai mult decât atât să nu plătească mai mult … În ceea ce privește zakah pentru oi aflate la pășune, dacă numărul lor este între patruzeci și o sută douăzeci, este datorată o oaie drept zakah…” 

Faptul că termenul ghanam (oi) este definit în continuare prin descrierea lor ca fiind la pășune indică faptul că nu este datorată zakah pentru cele care nu se află la pășune. 

2 – Relatarea narată de al-Nasaa’i (2444) de la Bahz ibn Hakeem, de la tatăl său, de la bunicul său, care a spus: L-am auzit pe Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „Pentru cămilele care pasc, la fiecare patruzeci se dă o ibnat laboon (o cămilă femelă de doi ani)…” Clasificată drept hasan de al-Albaani în Irwa’ al-Ghaleel, 791. 

Faptul că termenul ibl (cămile) este definit în continuare prin descrierea lor ca păscând indică faptul că nu este datorată zakah pentru celelalte categorii. 

Bovinele intră sub aceeași normă ca și cămilele și oile. 

Consultați al-Sharh al-Mumti’, 5/33 

Al-Nawawi a spus în al-Majmoo’: 

Faptul că norma este limitată la cele care pasc este considerat o dovadă în opinia noastră. Păscutul înseamnă că animalele pasc pe pășune și nu sunt hrănite. 

Ibn Qudaamah a spus în al-Mughni: 

Faptul că sunt menționate în mod specific animalele care pasc le exclude pe cele care sunt hrănite, pentru care nu este datorată zakah potrivit majorității savanților. 

Maalik considera că zakah este datorată pentru toate animalele an’aam, indiferent dacă pasc sau nu. Ca dovadă, el a citat faptul că în unele ahaadeeth termenul ibl (cămile) este folosit în sens general și nu este definit ca fiind vorba despre cele care pasc, ca în scrisoarea lui Abu Bakr către Anas (Allah să fie mulțumit de amândoi), în care se spune: „În ceea ce privește douăzeci și patru de cămile sau mai puține, pentru fiecare cinci se dă o oaie drept zakah.”  

Majoritatea savanților au răspuns acestei deducții afirmând că acest hadith are un sens general și că celelalte ahaadeeth definesc (animalele) ca fiind cele care pasc. Principiul de bază aici este că generalul trebuie interpretat în lumina specificului. 

Ei au susținut aceasta spunând: 

În ceea ce privește zakah pentru animalele an’aam, aceasta este legată de ideea de creștere și înmulțire. Acest lucru este evident în cazul animalelor care pasc, deoarece nu există costuri pentru îngrijirea lor. În cazul animalelor hrănite, există costuri pentru îngrijirea lor, iar aceste costuri pot fi egale cu orice creștere (a numărului sau greutății lor). Astfel, înțelepciunea și mila lui Allah au impus renunțarea la zakah cu excepția cazului în care animalele (care pasc) sunt pregătite în scop comercial, cum ar fi atunci când cineva cumpără animale, apoi le îngrijește și le hrănește pentru a le îngrășa în vederea vânzării. În acest caz, ele intră sub denumirea de mărfuri comerciale și, prin urmare, sunt supuse zakah-ului. 

al-Mughni, 4/12; al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah, 23/250. 

Pentru mai multe informații despre modul de calcul al zakah pentru mărfurile comerciale, consultați întrebarea nr. 10823. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a spus în Majmoo’ al-Fatawa (32/32): 

Cuvintele din acest hadith, „pentru oile care pasc”, reprezintă un domeniu cu privire la care există o diferență de opinie între savanți. Opinia lui Maalik este că pentru cămilele de muncă, boii de muncă și berbecii hrăniți este datorată zakah. Abu ‘Umar a spus: Aceasta este și opinia lui al-Layth, dar nu cunosc pe nimeni altcineva care să fi susținut-o în afară de ei. În ceea ce îi privește pe al-Shaafa’i, Ahmad și Abu Haneefah, precum și pe al-Thawri, al-Awzaa’i și alții, în opinia lor nu este datorată zakah pentru aceste animale. Aceasta a fost relatată de la mai mulți Sahaabah: ‘Ali, Jabir și Mu’aadh ibn Jabal. ‘Umar ibn ‘Abd al-‘Azeez a scris, de asemenea, o scrisoare în acest sens și a fost relatat în hadith-ul lui Bahz ibn Hakeem, de la tatăl său, de la bunicul său, de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), că acesta a spus: „Pentru toate animalele care pasc, la fiecare patruzeci se dă o cămilă femelă de doi ani (bint laboon).” Așadar, norma a fost limitată la animalele care pasc, iar celelalte relatări generale trebuie interpretate în lumina relatărilor specifice, atunci când ambele vorbesc despre același tip de animale, și nu există nicio dispută între savanți cu privire la acest aspect. Același lucru poate fi observat în legătură cu hadith-ul lui Abu Bakr despre oile care pasc. 

În Fatawa al-Lajnah al-Daa’imah, 9/205, se spune: 

Una dintre condițiile pentru ca zakah să fie datorată pentru cămile, bovine și oi este ca acestea să pască. 

Și Allah știe cel mai bine.