Nu era sigur dacă spusese takbirul de deschidere, așa că l-a repetat; rugăciunea celor care se rugau în spatele lui a devenit invalidă?

În primul rând:

Takbirul de deschidere (takbirat al-ihram) este una dintre părțile esențiale ale rugăciunii

Takbirul de deschidere (takbirat al-ihram) este una dintre părțile esențiale ale rugăciunii; el nu este înlăturat dacă cineva îl uită sau nu cunoaște hotărârea, iar nimic altceva nu îi poate lua locul. Dacă o persoană își amintește în timpul rugăciunii că a uitat să spună takbirul de deschidere sau nu este sigură dacă l-a spus, trebuie să-și înceapă din nou rugăciunea de la început, așa cum am explicat anterior în răspunsul la întrebarea nr. 69853 .

În ceea ce privește nesiguranța cu privire la rostirea corectă sau incorectă a acestuia, dacă aceasta provine din waswasah (gânduri sau șoapte obsesive de la Shaytan), atunci trebuie să o ignori și să nu îi acorzi nicio atenție.

În al doilea rând:

Repetarea takbirului de deschidere

Cel care repetă takbirul de deschidere și-a invalidat prima rugăciune, iar cei care se roagă în spatele lui l-au precedat acum în rostirea takbirului de deschidere în ceea ce privește a doua sa rugăciune, în care l-au urmat. Însă această precedare a imam-ului poate fi trecută cu vederea, deoarece există un motiv valid pentru ea, după cum au menționat unii dintre savanți

Al-Bujayrami a spus în comentariul său la al-Khatib (2/14):

Cuvintele „dacă persoana care se roagă și-a întârziat takbirul de deschidere până după ce imam-ul [l-a spus]” se referă la întregul takbir. Dacă takbirul său se suprapune parțial cu cel al imam-ului, atunci urmarea imam-ului în rugăciune nu este validă și nu este considerat că a început rugăciunea decât în două situații în care este permis ca cel care se roagă în spatele imam-ului să spună takbirul de deschidere înaintea imam-ului:

[Prima situație este] dacă a spus singur takbirul de deschidere, apoi s-a alăturat unei congregații după aceea.

A doua situație este dacă imam-ul și cei din spatele lui au spus takbirul de deschidere, apoi imam-ul nu a fost sigur de propria intenție, așa că a repetat takbirul cu intenția de a începe rugăciunea, spunându-l în așa fel încât numai el însuși să-l poată auzi, și a continuat să conducă rugăciunea. Sfârșitul citatului.

Al-Jamal (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în comentariul său la Sharh al-Manhaj (1/567): az-Zarkashi a spus: al-Hannati a fost întrebat despre un bărbat care a spus takbirul de deschidere pentru o rugăciune în care îi conducea pe oameni, apoi a repetat takbirul încet pentru sine și nu i-a informat pe oameni despre aceasta după ce ei înșiși spuseseră takbirul de deschidere.

El a spus: Rugăciunea congregației este validă potrivit celei mai corecte dintre cele două opinii ale savanților. Sfârșitul citatului.

Opinia hanafiților este mai îngăduitoare decât aceasta. Ei consideră că el se află încă în stare de rugăciune și că al doilea său takbir nu îi întrerupe rugăciunea și nu îi invalidează primul takbir.

În al-Asl de Muhammad ibn al-Hasan ash-Shaybani se spune: Ce se întâmplă cu un bărbat care a început să se roage și a recitat Coranul, apoi a devenit nesigur și nu a știut dacă spusese takbirul de deschidere sau nu, așa că a repetat takbirul de deschidere și recitarea, apoi și-a dat seama că spusese takbirul prima dată?

El a spus: Trebuie să-și continue rugăciunea și trebuie să facă cele două prosternări ale uitării.

Am spus: Oare acest takbir nu îi întrerupe rugăciunea? El a spus: Nu; nu vezi că intenția lui este doar să facă aceeași rugăciune și nu intenționează nicio altă rugăciune. "(al-Asl 1/226).

Hadithul lui Sahl ibn Sa‘d as-Sa‘idi poate fi citat drept dovadă pentru permisiunea ca cel care se roagă în spatele unui imam să spună takbirul de deschidere înaintea imam-ului său în asemenea circumstanțe excepționale. Acest hadith spune că Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) s-a dus la Banu ‘Amr ibn ‘Awf pentru a soluționa o dispută între ei. A venit timpul rugăciunii, iar mu’adhdhin-ul a venit la Abu Bakr și a spus: Îi vei conduce pe oameni în rugăciune, iar eu voi spune iqaamah? El a spus: Da. Așadar, Abu Bakr i-a condus pe oameni în rugăciune, apoi a venit Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) în timp ce oamenii încă se rugau. A venit și s-a așezat în rând, iar oamenii au început să aplaude. Abu Bakr nu obișnuia să acorde atenție niciunui lucru în timp ce se ruga, dar când aplauzele oamenilor s-au intensificat, s-a întors și l-a văzut pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui). Mesagerul lui Allah i-a făcut semn să rămână acolo unde era. Abu Bakr și-a ridicat mâinile și L-a lăudat pe Allah, Cel glorificat și Preaînălțat, pentru porunca Mesagerului lui Allah. Apoi Abu Bakr s-a retras până când a ajuns la nivelul rândului, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) a înaintat și a condus rugăciunea … Relatat de al-Bukhari (684) și Muslim (42`).

Concluzie:

Rugăciunea congregației este validă și nimic nu vi se cere nici ție, nici lor.

Însă ceea ce trebuie să faci este să ignori waswas (gândurile sau șoaptele obsesive de la Shaytan) și să nu îi acorzi atenție, deoarece poate invalida rugăciunea unei persoane și, în plus, îi poate cauza multe necazuri.

Iar Allah știe cel mai bine.