Medicii au avortat fătul fără știrea ei, de teamă pentru viața ei
Întrebare
„Acum cinci ani, mama mea a rămas însărcinată, iar în luna a cincea de sarcină lichidul amniotic s-a scurs și ea s-a îmbolnăvit. Când a mers la medic, aceștia au hotărât să avorteze fătul deoarece era slab, iar el a spus că, dacă ar fi fost lăsat în interior, ar fi murit și s-ar fi descompus, ceea ce i-ar fi otrăvit mamei corpul și i-ar fi pus viața în pericol. Mama mea a refuzat vehement, deoarece știa că este haraam, și a cerut un alt medic, dar opinia celui de-al doilea medic a fost aceeași ca a primului. Când a refuzat, au obligat-o să rămână în spital și nu i-au permis să plece. A fost examinată de o comisie de medici, iar aceștia au insistat să efectueze operația de avort și au spus că își vor asuma responsabilitatea în privința copilului. Într-o zi, deoarece mama mea refuzase atât de vehement să facă această operație, au dus-o în sala de operație, spunând că îi vor face o ecografie pentru a verifica fătul, dar au efectuat operația și au avortat fătul. Până acum spune că nu știe dacă fătul era viu sau mort la momentul operației, deoarece au operat-o fără să o examineze sau să verifice bătăile inimii fătului. Întrebarea mamei mele este: Păcătuiește pentru ceea ce s-a întâmplat, când a făcut un avort în luna a cincea de sarcină, fără consimțământul ei? Dacă acesta este cazul, ce ispășire trebuie să ofere?."
Răspuns
În primul rând:
Dacă lucrurile s-au petrecut așa cum au fost descrise, mama ta nu păcătuiește – dacă presupunem că a existat vreun păcat – deoarece nu și-a dat consimțământul, iar operația a fost efectuată fără știrea ei.
În al doilea rând:
Dacă medici de încredere au stabilit că lăsarea fătului în interior pune în pericol viața mamei, este permis să fie avortat, chiar dacă sufletul a fost deja insuflat în el.
Se spune în Ahkaam al-Janeen fi’l-Fiqh al-Islamiyyah de ‘Umar ibn Muhammad ibn Ibraaheem ‘Aamir:
Fuqaha’ ai madhhab-urilor sunnite au fost unanim de acord că este haraam să fie ucis fătul după ce sufletul a fost insuflat în el – adică după 120 de zile de la concepție – și nu este permis să fie ucis în nicio circumstanță, cu excepția cazului în care continuarea sarcinii va duce la moartea mamei.
Astfel îți este clar că avortul după ce sufletul a fost insuflat în făt este o crimă și nu este permis să fie făcut decât în cazuri de necesitate extremă și certă, nu de necesitate presupusă sau imaginată, dacă se dovedește că există o asemenea necesitate, adică dacă lăsarea fătului va pune în pericol viața mamei. Totuși, trebuie observat că, odată cu progresele medicinei moderne și cu mijloacele disponibile în zilele noastre, avortul pentru salvarea vieții mamei a devenit ceva foarte rar. Sfârșitul citatului.
Islamic Fiqh Council a declarat că, dacă sarcina a ajuns la 120 de zile, nu este permis să fie avortată, chiar dacă examinările medicale arată că fătul este malformat, cu excepția cazului în care se dovedește de către un consiliu de medici specialiști de încredere că continuarea sarcinii va pune în pericol viața mamei. În acest caz este permis să fie avortat, indiferent dacă este sau nu malformat, pentru a îndepărta răul mai mare dintre cele două. Sfârșitul citatului.
Council of Senior Scholars in the Land of the Two Holy Sanctuaries a emis o declarație în care spune:
După încheierea celor patru luni, nu este permis să fie avortat fătul decât dacă mai mulți medici specialiști de încredere decid că lăsarea fătului în pântecele mamei sale îi va provoca moartea. Aceasta se aplică după epuizarea tuturor mijloacelor de încercare a păstrării vieții lui. Concesia care permite avortul în acest caz este acordată numai pentru a îndepărta răul mai mare dintre cele două și a servi interesul mai mare dintre cele două. Sfârșitul citatului din al-Fataawa al-Jaami’ah (3/1055).
Vezi și răspunsul la întrebarea nr. 42321.
Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.