Mai multe întrebări despre cererea în căsătorie a unei femei

Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a îndrumat pe cel care dorește să ceară în căsătorie o femeie să o privească și a descris acest lucru drept unul dintre mijloacele de a crea afecțiune între ei.

At-Tirmidhi (1087) și Ibn Maajah (1865) au relatat de la al-Mugheerah ibn Shu‘bah (Allah să fie mulțumit de el) că a cerut în căsătorie o femeie, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Du-te și privește-o, căci astfel este mai probabil să se creeze afecțiune între voi”, ceea ce înseamnă că este mai probabil să se creeze între voi o afecțiune durabilă. Acest hadith a fost clasificat drept sahih de al-Albani în Sahih at-Tirmidhi.

Abu Dawud (2082) a relatat că Jabir ibn ‘Abdillah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Când unul dintre voi cere în căsătorie o femeie, dacă poate vedea din ea ceea ce l-ar încuraja să continue și să se căsătorească cu ea, atunci să facă acest lucru.” Clasificat drept hasan de al-Albani în Sahih Abi Dawud.

Condițiile în care este permis să privească femeia sunt șase:

1. Să aibă loc fără ca el să rămână singur cu ea.
2. Să aibă loc fără dorință.
3. El să considere foarte probabil că ea va accepta cererea lui.
4. El să privească ceea ce apare de obicei, precum fața, mâinile, capul și picioarele. În ceea ce privește orice altceva, nu îi este permis să privească.
5. El să fie serios în intenția sa de a-i cere mâna.
6. Aceasta se adresează femeii: ea nu ar trebui să apară purtând machiaj sau parfum.

Acest aspect a fost discutat anterior în mai multe întrebări de aici, precum întrebările nr. 2572 și 102369 .

Înțelepciunea din spatele faptului că pretendentul privește femeia căreia dorește să-i ceară mâna este că poate afla mai multe despre ea și îi poate cere mâna atunci când este mulțumit de ea, pentru ca nu cumva să vadă după căsătorie ceva la ea care nu-i place și să regrete că s-a căsătorit cu ea.

Ash-Sharbini a spus în al-Iqna‘ (2/405): El o poate privi în mod repetat dacă are nevoie, pentru a-și face o idee bună despre înfățișarea ei și pentru a nu avea regrete după ce se căsătorește cu ea. Sfârșitul citatului.

În ceea ce privește adresarea multor întrebări despre hobby-urile și ambițiile ei, despre shaykhi și savanți și lucruri asemănătoare, considerăm că aceasta intră la categoria întrebărilor excesive, pentru care nu există nicio bază în învățăturile islamice și care nu reprezenta practica celor neprihăniți sau a oamenilor cu prestigiu și demnitate. Mai mult, ei se pot lăsa purtați de conversație și de lucruri asemănătoare, pe lângă faptul că, de obicei, aceasta nu are o mare valoare în viața conjugală obișnuită și nu reflectă situația cu exactitate. Mai degrabă, pretendentul ar trebui să încerce să întrebe despre toate acestea persoane cunoscute, rude și intermediari înainte de a cere în căsătorie, iar faptul de a se lăsa purtat de discuție nu este lăudabil în această situație.

Dar dacă este preocupat de un anumit aspect, poate întreba despre acesta pentru a-și liniști mintea, fără a pune prea multe întrebări.

Nu îi este permis să stea aproape de ea; mai degrabă, ar trebui să stea departe de ea, însă într-un asemenea mod încât să poată îndeplini scopul privirii. Aceasta deoarece ea este încă o străină pentru el, iar Islamul i-a acordat doar o concesie care îi permite să o privească pentru a nu avea regrete după căsătorie.

Mai degrabă, poate sta cu ea până când este sigur dacă ar fi mulțumit sau nu cu ea ca soție.

Nu este permis să râdă mult, să vorbească în șoaptă sau să vorbească pe larg despre chestiuni inutile și alte asemenea lucruri care nu sunt permise între un bărbat și o femeie care îi este străină.

Puteți afla mai multe din cartea Tuhfat al-‘Arus.

Pentru mai multe informații despre cererea în căsătorie în modul prescris de Islam, consultați răspunsul la întrebarea nr. 88130 .

Și Allah știe cel mai bine.