Influența lui Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah asupra da‘wah-ei lui Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab

În primul rând: 

Mai întâi de toate, trebuie remarcat faptul că denumirea „Wahhaabi” a fost dată pentru prima dată chemării lui Imam Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab de către dușmanii acestei chemări, cu scopul de a-i îndepărta pe oameni și de a-i avertiza împotriva ei. Ei încearcă să o prezinte ca pe o chemare ciudată, cu idei bizare, extremă în urmarea ideilor imamului ei și care contravine căii ahl al-sunnah wa’l-jamaa’ah. 

În Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (2/255) se spune: 

Wahhaabismul este o denumire dată de opozanții lui Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab (Allah să aibă milă de el) chemării sale de a curăța Tawheed-ul de toate elementele de shirk și de a desființa toate căile în afară de calea lui Muhammad ibn ‘Abd-Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui). Prin aceasta, ei intenționează să-i îndepărteze pe oameni de chemarea sa și să-i împiedice să urmeze ceea ce a promovat el. Dar acest lucru nu i-a făcut rău, ci, dimpotrivă, a făcut ca ea să se răspândească și mai mult și a determinat mai mulți oameni să o urmeze, oameni pe care Allah i-a călăuzit să cerceteze în ce consta da‘wah și ce dovezi avea din Qur’aan și Sunnah. Astfel, ei au aderat la ea, s-au ținut cu fermitate de ea și au început să-i cheme și pe alți oameni la ea, laudă lui Allah.  Sfârșitul citatului. 

Shaykh Saalih al-Fawzaan (Allah să-l păstreze) a spus în al-Bayaan li Akhta’ Ba’d al-Kuttaab (70): 

Această denumire este greșită atât în ceea ce privește formularea, cât și în ceea ce privește sensul. 

În ceea ce privește formularea, aceasta este greșită deoarece da‘wah nu este atribuită celui care a inițiat-o, și anume lui Shaykh Muhammad, ci este atribuită lui ‘Abd al-Wahhaab, care nu a avut nimic de-a face cu ea. Denumirea potrivită ar fi al-Da’wah al-Muhammadiyyah („chemarea muhammadană”).  

Dar acești opozanți și-au dat seama că aceasta ar fi o denumire bună, care nu ar îndepărta pe nimeni, așa că au schimbat-o cu această denumire denaturată. 

În ceea ce privește sensul, aceasta este greșită deoarece această da‘wah nu s-a abătut de la calea salafilor evlavioși, și anume Sahaabah, Taabi’een și urmașii lor. Prin urmare, ar trebui numită pe drept da‘wah salafită, deoarece cel care a fondat-o nu a introdus nicio inovație în ceea ce a fost numit după el, așa cum promotorii sectelor rătăcite, precum Ismailis și Qarmatiyyah, au introdus inovații. Dacă acele secte rătăcite s-ar fi numit salafite, oamenii și consemnările istorice ar fi respins această denumire, deoarece ele se află în afara căii salafilor și au fost introduse de fondatorii lor. 

Denumirea corectă, atât ca formulare, cât și ca sens, pentru chemarea lui Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab este da‘wah muhammadană sau da‘wah salafită. 

Dar, deoarece această denumire îi deranjează pe dușmani, ei au folosit o denumire incorectă. Prin urmare, cuvântul Wahhaabi nu era cunoscut printre urmașii lui Shaykh, ci opozanții lor le-au dat această poreclă ofensatoare. Într-adevăr, ei au dat această denumire tuturor celor care urmează calea salafilor, chiar și în India, Egipt, Africa și în alte locuri. Dându-i această denumire, opozanții ei au dorit să izoleze da‘wah de calea dreaptă. Astfel, au exclus-o dintre cele patru madhhabs și au considerat-o un al cincilea madhhab, „din invidie proprie, după ce adevărul li s-a arătat limpede” (al-Baqarah 2:109). Sfârșitul citatului.  

În al doilea rând: 

Chemarea lui Imam Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab din secolul al XII-lea AH a fost o continuare a chemării lui Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah, care a apărut în secolele al VII-lea și al VIII-lea AH.  

Imam-ul a fost influențat de aceasta deoarece era în acord cu principiile de bază ale Islamului în ceea ce privește credințele și hotărârile. Aceste principii includeau următoarele: 

1-Bazarea pe Qur’aan-ul cel Sfânt și Sunnah saheeh ca surse principale ale legislației

2-Atenția acordată urmării căii salafilor evlavioși, și anume Sahaabah, Taabi’een, cei patru imami și cei care i-au urmat.

3-Chemarea oamenilor la Tawheed și respingerea shirk-ului.

4-Afirmarea a ceea ce Allah a afirmat despre Sine și negarea a ceea ce El a negat despre Sine în ceea ce privește numele și atributele divine.

5-Respingerea fanatismului în urmarea imamilor și chemarea la aderarea la adevăr pe baza dovezilor.

6-Promovarea Sunnah-ei și combaterea inovației.

Cartea a fost legătura dintre cei doi imami. Imam Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab a acordat o mare atenție cărților lui Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah și ale elevului său Ibn al-Qayyim. 

‘Abd al-Rahmaan ibn ‘Abd al-Lateef Aal al-Shaykh a spus în Mashaaheer ‘Ulama’ Najd wa Ghayrihim (18): 

El a transcris cu propria sa mână multe dintre cărțile lui Shaykh al-Islam Ibn Tayimiyah, iar unele dintre ele se află încă la British Museum din Londra. Sfârșitul citatului. 

Scriitori musulmani și alții, precum unii dintre orientaliști, au indicat în cărțile lor legătura dintre Imam Ibn ‘Abd al-Wahhaab și da‘wah lui Shaykh al-Islam. 

Marele savant Shaykh Ahmad ibn Hajar Aal Bootaami a menționat multe afirmații în cartea sa al-Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab, precum următoarele: 

‘Abd al-Muta’aal al-Sa’eedi a spus în cartea sa al-Mujaddidoon fi’l-Islam: 

El a început să promoveze același mesaj ca Ibn Taymiyah înaintea lui, despre Tawheed și adorarea exclusivă a lui Allah. 

Al-Ameer Shakeeb Arsalaan a spus în partea a patra din Haadir al-‘Aalim al-Islaami, sub titlul Tareekh Najd al-Hadeeth (istoria Najd-ului modern): 

El absorbise principiile lui al-Haafiz Hujjat al-Islam Ibn Taymiyah … și a început să se gândească la readucerea Islamului la puritatea sa de odinioară. Nu cred că a venit cu idei diferite de ideile lui Ibn Taymiyah. Sfârșitul citatului.  

Al-Haafiz Wahbah a spus în cartea sa Jazeerat al-‘Arab: 

Învățăturile lor sunt identice cu ceea ce a fost scris de Ibn Taymiyah și elevul său în cărțile lor, deși s-au deosebit de ei în câteva chestiuni minore. Sfârșitul citatului. 

Manhaj Haroon a spus, respingându-l pe scriitorul englez Count Wales: 

Tot ceea ce a spus Shaykh Ibn ‘Abd al-Wahhaab a fost spus de alții care au venit înaintea lui dintre imami, savanți și nobilii Sahaabah. El nu a depășit nimic din ceea ce au spus Imam Ahmad și Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de ei). Sfârșitul citatului. 

Muhammad Diya’ al-Deen al-Rayyis a spus: 

… Ibn Taymiyah este învățătorul direct al lui Ibn ‘Abd al-Wahhaab, chiar dacă între ei au fost patru secole. El i-a citit cărțile și a fost complet influențat de învățăturile sale. Sfârșitul citatului. 

Brockelmann a spus în History of the Islamic Peoples: 

În Baghdad, Muhammad a studiat fiqh-ul lui Ahmad ibn Hanbal, apoi a studiat scrierile lui Ahmad ibn Taymiyah, care reînviase învățăturile lui Ibn Hanbal în secolul al XIV-lea (CE). De fapt, studiul opiniilor acestor doi imami l-a condus la concluzia că Islamul, în forma predominantă în timpul său, mai ales printre turci, era amestecat cu multe idei incorecte care nu aveau nimic de-a face cu învățăturile islamice corecte. Sfârșitul citatului. 

Ahmad Ameen a spus: 

… În da‘wah și învățăturile sale, el a urmat exemplul unui mare savant și învățător care apăruse în secolul al VII-lea AH, în vremea Sultanului al-Naasir, și anume Ibn Taymiyah, care credea în ijtihaad și era un gânditor liber în limitele stabilite de Qur’aan și Sunnah. Se pare că Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab îl cunoștea pe Ibn Taymiyah, care era imam-ul, conducătorul și exemplul său, cel care l-a inspirat în privința ijtihaad-ului și a chemării la reformă. Sfârșitul citatului. 

Vezi: Athar Da’wat Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah fi’l-Harakaat al-Islamiyyah al-Mu’aasirah (1/136-138) de Salaah al-Deen Maqbool. 

În al treilea rând: 

Dar, în ciuda acestei legături puternice dintre cei doi imami, Imam Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab era un adept al dovezilor și nu un imitator orb al personalităților. El a înțeles că Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah era unul dintre marii imami ai Islamului, dar că toți oamenii sunt supuși greșelii. El a înțeles că Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) nu era un inovator care introdusese un mesaj nou, străin Islamului, ci urma calea salafilor evlavioși, iar urmarea trebuie să se bazeze pe dovezi și consensul imamilor. Dar niciun imam nu trebuie urmat orbește, indiferent cât de mare este nivelul cunoștințelor sale; mai degrabă, opinia oricui poate fi acceptată sau respinsă, cu excepția Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui). 

Shaykh al-Fawzaan (Allah să-l păstreze) a spus în al-Bayaan bi’l-Daleel (150), respingând afirmația că Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab nu a fost nimic mai mult decât o copie fidelă a lui Ibn Taymiyah: 

Iată ce a spus despre nivelul academic al lui Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab: El nu a studiat nimic în afară de scrierea lui Ibn Taymiyah! Este ca și cum nu ar fi citit biografia lui Shaykh și nu ar fi știut nimic despre nivelul cunoștințelor sale sau, dacă îl cunoștea, l-a ascuns pentru a-l denigra și a-i înșela pe cei care nu știau nimic despre Shaykh.  

Dar aceasta nu ascunde adevărul. Scriitorii au scris multe cărți despre Shaykh (Allah să aibă milă de el), care au fost publicate în întreaga lume și sunt cunoscute atât de elită, cât și de oamenii obișnuiți. El (Allah să aibă milă de el) a studiat în profunzime fiqh, hadeeth și usool, inclusiv cărțile de ‘aqeedah compilate și scrise de Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah și elevul său Ibn al-Qayyim. A studiat sub îndrumarea unor mari savanți și imami în diverse domenii în Najd, Hijaaz, al-Ihsa’ și Basrah. I s-au acordat ijaazahs pentru a transmite de la ei și pentru a transmite cunoștințele lor.  El a studiat, a emis fatwas și a scris cărți despre fiqh, hadeeth și ‘aqeedah, până când a câștigat admirația celor care s-au adunat în jurul său sau i-au ascultat lecțiile și dezbaterile ori au citit oricare dintre scrierile sale. Scrierile sale indică amploarea cunoștințelor sale despre științele islamice și profunzimea înțelegerii sale. Ceea ce a prezentat în acele scrieri nu s-a limitat doar la cărțile lui Ibn Taymiyah – așa cum cred cei ignoranți sau cei care pretind că sunt ignoranți – ci a citat și opiniile unor imami importanți în fiqh, tafseer și hadeeth, ceea ce indică profunzimea cunoștințelor și înțelegerii sale, precum și perspicacitatea sa. Cărțile sale tipărite și aflate în circulație sunt mărturie în acest sens, laudă lui Allah. El nu a citat doar cuvintele lui Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah și nu a ignorat opiniile altora, decât dacă a considerat că opinia lui Ibn Taymiyah era mai puternică pe baza dovezilor. De fapt, nu a fost de acord cu Ibn Taymiyah în unele chestiuni de fiqh. Sfârșitul citatului. 

Pentru mai multe informații, vezi răspunsurile la întrebările nr. 36616, 10867 și 12203.