Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab – un reformator despre care au fost spuse multe minciuni răuvoitoare

Trebuie să știți că unul dintre modurile în care Allah Se comportă cu robii Săi aleși este să-i încerce în funcție de nivelul credinței lor, pentru a arăta cine este sincer și cine nu. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Alif-Laam-Meem.

[Aceste litere sunt una dintre minunile Quranului și nimeni în afară de Allah (Singur) nu le cunoaște sensurile.]

2. Oare oamenii cred că vor fi lăsați în pace pentru că spun: «Noi credem» și nu vor fi încercați?

3. Noi i-am încercat cu adevărat pe cei de dinaintea lor. Și Allah îi va face cu siguranță cunoscuți pe cei sinceri și îi va face cu siguranță cunoscută falsitatea mincinoșilor, (deși Allah știe toate acestea înainte de a-i pune la încercare)” [Al-‘Ankaboot 29:1-3]

Cei care sunt încercați cel mai greu sunt Profeții, apoi cei mai buni după ei și cei mai buni după aceștia, după cum se spune în hadeeth-ul saheeh al Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

Dacă studiați seerah (biografia) Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), veți vedea că a trecut prin încercări grele; a fost chiar acuzat că este mincinos, vrăjitor și nebun; gunoaie și murdărie au fost aruncate pe spatele său; a fost alungat din Makkah, iar picioarele i-au sângerat în al-Taa’if. Aceasta a fost situația tuturor Profeților care au fost respinși înaintea lui (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

Shaykh al-Islam Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab (Allah să aibă milă de el) a suferit la fel ca alți savanți și daa’iyahs sinceri, însă în cele din urmă mesajul adevărului pe care l-a adus a triumfat. Cum ar fi putut fi altfel? Cum ar putea fi stinsă lumina adevărului? Gândiți-vă la acest om și la felul în care Allah l-a ajutat să semene semințele Tawheed-ului în întreaga Peninsulă Arabă și să pună capăt tuturor formelor de shirk. Dacă acest lucru indică ceva, indică faptul că a fost sincer în chemarea sa și a făcut sacrificii pentru această cauză, după cum putem constata, iar eforturile sale au fost, desigur, sprijinite și ajutate de Allah. 

Însă dușmanii acestei chemări nu au precupețit niciun efort pentru a face acuzații false împotriva ei. Ei au susținut – în mod fals – că Shaykh-ul pretindea că este profet, că nu îl respecta în mod corespunzător pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și că a declarat întreaga ummah drept necredincioasă… precum și alte născociri și minciuni spuse despre el. Oricine examinează aceste afirmații își va da seama cu certitudine că toate sunt minciuni și născociri. Cărțile Shaykh-ului, care circulă pe scară largă, reprezintă cea mai mare mărturie în acest sens, iar adepții săi care au răspuns chemării lui nu au menționat niciodată ceva de acest fel. Dacă lucrurile ar fi fost așa cum pretind ei, adepții săi ar fi transmis aceleași idei; altfel, i-ar fi fost neloiali. Dacă doriți să aflați mai multe detalii despre acest lucru și să clarificați situația, ar trebui să citiți cartea Da’aawa al-Manaawi’een li Da’wah al-Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab de Dr ‘Abd al-‘Azeez al-‘Abd al-Lateef, care va răspunde tuturor întrebărilor dumneavoastră, dacă Allah voiește. 

În ceea ce privește numirea adepților săi Wahhaabis, aceasta este doar încă una dintr-un lung șir de născociri inventate de dușmanii chemării sale, pentru a-i îndepărta pe oameni de chemarea adevărului și pentru a ridica o barieră între chemarea sa și oameni, astfel încât chemarea să nu ajungă la ei. Dacă studiați povestea felului în care al-Tufayl ibn ‘Amr al-Dawsi (Allah să fie mulțumit de el) a devenit musulman, veți vedea asemănările cu ceea ce s-a întâmplat în cazul lui Imam Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab. 

Ibn Hishaam a relatat în Seerah sa (1/394) că al-Tufayl a pornit spre Makkah, dar Quraysh l-au interceptat la porțile orașului și l-au avertizat să nu-l asculte pe Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). L-au făcut să creadă că era un vrăjitor care putea provoca despărțirea dintre soț și soție… au continuat să-l preseze până când și-a pus vată în urechi. Apoi, când l-a văzut pe Profet, și-a spus că va scoate vata și îl va asculta; dacă ceea ce spunea era adevărat, avea să accepte de la el, iar dacă ceea ce spunea era fals și respingător, avea să-l respingă. Când l-a ascultat, nu a putut face altceva decât să devină musulman pe loc. 

Da, a devenit musulman după ce și-a pus vată în urechi. Cei care s-au opus chemării lui Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab au născocit minciuni în același fel în care a făcut Quraysh. Quraysh a înțeles foarte bine că chemarea lui Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) avea puterea de a ajunge la inimile și mințile oamenilor, așa că au exagerat în minciunile lor despre Mesagerul lui Allah, în încercarea de a împiedica adevărul să ajungă la oameni. În mod similar, vedem că cei care vorbesc împotriva lui Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab și a adepților săi repetă aceleași minciuni care au fost spuse împotriva chemării originare. 

Dacă urmați adevărul, nu trebuie să acordați nicio atenție acestor minciuni și născociri. Trebuie să căutați adevărul situației citind cărțile lui Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab, deoarece cărțile sale sunt cea mai mare dovadă că acești oameni mint, laudă lui Allah. 

Există un alt aspect subtil care trebuie menționat: numele Shaykh-ului era Muhammad, iar adjectivul derivat din acesta este Muhammadi. Cuvântul Wahhabi este adjectivul derivat din al-Wahhaab (Dătătorul), care este Allah, după cum spune El (interpretarea sensului): 

„Domnul nostru! Nu lăsa inimile noastre să se abată (de la adevăr) după ce ne-ai călăuzit și dăruiește-ne milă de la Tine. Cu adevărat, Tu ești Dătătorul [al-Wahhaab]” [Aal ‘Imraan 3:8]

Așa cum a spus al-Zajjaaj în Ishtiqaaq Asma’-Allah, p. 126, al-Wahhaab „este Cel care dă foarte mult. Această formă (fa’’aal) în arabă indică ceva ce se face într-o măsură foarte mare. Allah este al-Wahhaab (Dătătorul), Cel care le dă robilor Săi în mod repetat.” 

Fără îndoială, calea lui al-Wahhaab este calea adevărului, în care nu există strâmbătate sau născocire, iar partidul Său este cel care va triumfa. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Iar cel care îi ia drept protectori pe Allah, pe Mesagerul Său și pe cei care au crezut, [să știe că] partidul lui Allah este cel victorios” [Al-Maa’idah 5:56] 

„Aceștia sunt partidul lui Allah. Cu adevărat, partidul lui Allah este cel care va avea succes” [Al-Mujaadilah 58:22]

Cu mult timp în urmă, l-au acuzat pe al-Shaafa’i că este un Raafidi (Shi’ah), iar el le-a răspuns spunând:

„Dacă a fi Raafidi înseamnă să iubești familia lui Muhammad, atunci cele două rase (ale oamenilor și ale djinnilor) să mărturisească faptul că sunt Raafidi.” 

Respingem afirmațiile celor care ne acuză că suntem Wahhabis citând cuvintele lui Shaykh Mullah ‘Imraan, care era Shi’i, însă Allah l-a călăuzit către Sunnah. El a spus: 

„Dacă adeptul lui Ahmad [Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa)] este Wahhaabi, atunci afirm că sunt Wahhaabi 

Resping asocierea oricui altcuiva cu Allah, căci nu am alt Domn în afară de Unicul, Dătătorul (al-Wahhaab) 

Cei cărora li s-a adresat Profetul l-au acuzat că este vrăjitor și mincinos.” 

(A se vedea: Manhaaj al-Firqat al-Naajiyah de Shaykh Muhammad Jameel Zayno, p. 142-143. 

Și Allah știe cel mai bine.