Îndrumări pentru deosebirea unui hadith saheeh de unul da‘eef

Stabilirea faptului că un hadith este saheeh sau da‘eef are loc după un studiu îndelungat, care trece prin două etape principale:

~1~

cercetarea tuturor locurilor în care apare hadithul în toate cărțile Sunnah, atât cât este posibil; compilarea isnadurilor (lanțurilor de transmițători) prin care a fost relatat; stabilirea punctelor în care aceste lanțuri de transmitere se întâlnesc și se despart; definirea lanțului de transmitere pe care se bazează hadithul și consemnarea acestuia, pentru a trece la a doua etapă

~2~

studierea isnadului sau a diferitelor isnaduri ale hadithului. Aceasta este o cercetare detaliată a tuturor factorilor care pot influența clasificarea hadithului. Ea se realizează prin următoarele:

1. Cercetarea caracterului transmițătorilor și a măsurii în care aceștia sunt devotați religios și onești

2. Cercetarea memoriei transmițătorilor (adică cât de bună era memoria lor) în lanț și a preciziei lor în transmiterea hadithurilor

3. Cercetarea legăturilor din lanțul transmițătorilor, pentru a stabili dacă fiecare transmițător l-a preluat de la șeicul său care i l-a relatat și dacă nu există nicio întrerupere, tadlees [tadlees înseamnă că un transmițător relatează un hadith pe care nu l-a auzit direct de la șeicul său, fără să menționeze numele terței persoane de la care l-a auzit] sau irsaal [irsaal se referă la situația în care un hadith este relatat de un Taabi‘i și atribuit direct Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), fără să fie menționat numele Sahaabi-ului care l-a relatat].

4. Cercetarea faptului dacă isnadul și matnul (textul) hadithului sunt în acord cu celelalte hadithuri și nu diferă de acestea sau nu le contrazic. Acest lucru este, de asemenea, foarte important.

5. Stabilirea faptului că hadithul este lipsit de defecte ascunse pe care nimeni nu le poate detecta în afară de savanți foarte competenți.

După ce studiul hadithului a trecut prin aceste două etape, este posibil să se stabilească dacă acesta este saheeh sau da‘eef. Aceasta – după cum puteți vedea – este o sarcină dificilă, care necesită mult timp, efort și cunoașterea științelor hadithului și a metodologiei savanților hadithului. Nu este posibil ca acest lucru să fie explicat în detaliu într-un răspuns scurt care urmează să fie publicat pe un site. Este însă un domeniu complet de cunoaștere, studiat de studenți în colegii și universități, ca specializare.

În multe răspunsuri de pe acest site am explicat condițiile pentru stabilirea faptului că un hadith este saheeh sau da‘eef. Vă rugăm să consultați întrebările nr. 6981, 70455, 79163 și 122507 .

Însă aici trebuie să indicăm câteva îndrumări care îl vor ajuta pe musulmanul nespecializat în studiul științelor islamice să-și facă o idee despre clasificarea hadithurilor și despre cum poate afla dacă un hadith este saheeh sau da‘eef:

1. Dacă hadithul a fost relatat de Imam al-Bukhaari în Saheeh-ul său cu isnadul său, atunci este un hadith saheeh.

2. Dacă hadithul a fost relatat de Imam Muslim în Saheeh-ul său, atunci este un hadith saheeh.

3. Dacă hadithul a fost relatat de Imam Maalik în Muwatta’-ul său cu isnadul său neîntrerupt, atunci este un hadith saheeh.

4. Dacă Imam Ahmad, Abu Haatim, Abu Zar‘ah, al-Bukhaari, Muslim, Abu Dawood sau ad-Daaraqutni a hotărât că un hadith este saheeh sau da‘eef și niciun imam de rang similar nu l-a contrazis, atunci clasificarea este cea menționată de el.

5. Dacă ați căutat hadithul în cărțile savanților sau pe site-ul ad-Durar as-Saniyyah, ați cercetat cu atenție și ați constatat că savanții sunt de acord că hadithul este saheeh sau da‘eef, atunci clasificarea este cea menționată de ei, deoarece comunitatea lui Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu poate cădea de acord asupra rătăcirii.

6. Dacă observați că textul hadithului vorbește despre o chestiune despre care savanții au afirmat că nu există niciun hadith saheeh, aceasta indică faptul că hadithul este da‘eef și nu saheeh. Puteți găsi subiectele cu privire la care nu există niciun hadith saheeh în mai multe cărți, precum al-Manaar al-Maneef de Ibn Qayyim al-Jawziyyah și at-Tahdeeth bima qeela la yasuhh fihi Hadeeth de Șeicul Bakr Abu Zayd.

7. Orice hadith care a fost relatat doar în următoarele cărți și nu a fost relatat de autorii cunoscutelor Sunans și Musnads este un hadith da‘eef. Aceste cărți sunt: ad-Du‘afa’ al-Kabeer de al-‘Aqeeli; al-Kaamil fi’d-Du‘afa’ de Ibn ‘Adiyy; Tareekh Baghdaad de al-Khateeb al-Baghdaadi; Tareekh Dimashq de Ibn ‘Asaakir; Nawaadir al-Usool de al-Hakeem at-Tirmidhi și Musnad al-Firdaws de ad-Daylami. Puteți afla dacă hadithul a fost relatat doar de unul dintre acești autori prin intermediul cărții lui as-Suyooti, al-Jaami‘ al-Kabeer. De fapt, multe dintre hadithurile relatate doar de Ibn Maajah, cu excluderea celorlalți autori ai celor șase cărți, sau relatate doar de at-Tabaraani, Abu Nu‘aym, Ibn Hibbaan, al-Haakim, ad-Daaraqutni, al-Bayhaqi și alții asemenea lor sunt hadithuri da‘eef, chiar dacă aceste cărți conțin și multe hadithuri saheeh relatate doar de ei.

Acestea sunt câteva îndrumări generale care vă vor ajuta să deosebiți hadithurile saheeh de cele da‘eef. Trebuie, de asemenea, să subliniem că există unele excepții de la aceste îndrumări, însă ele nu afectează îndrumările menționate mai sus.

Și Allah știe cel mai bine.