Îi va pedepsi Allah pe femeile care își expun desfrânat frumusețea (tabarruj)?

Potrivit credinței musulmane, cel care comite un păcat grav se află într-un mare pericol și s-a expus pedepsei lui Allah, însă hotărârea îi aparține lui Allah, iar Allah îl poate ierta sau absolvi, ori îl poate pedepsi într-o măsură proporțională cu păcatul său, cu excepția celui al cărui păcat ajunge la nivelul necredinței în Allah. În acest caz, el va merita să fie pedepsit și să rămână veșnic în Iad. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a fost întrebat – după cum se menționează în Majmoo’ al-Fataawa (11/646) – despre femeile care își ridică părul în vârful capului și care nu vor vedea Paradisul și nici nu-i vor simți mireasma. Însă se relatează în hadeeth-ul transmis de Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Oricine spune La ilaaha ill-Allah va intra în Paradis.” 

El a răspuns:

Este dovedit în Saheeh Muslim și în alte surse, de la Abu Hurayrah, că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Există două tipuri de oameni ai Iadului pe care nu i-am văzut: bărbați cu bice asemenea cozilor vitelor, cu care lovesc oamenii, și femei care sunt îmbrăcate, dar goale, mergând într-un mers ademenitor, având pe cap ceva asemănător cocoașelor cămilelor. Ele nu vor intra în Paradis și nici nu-i vor simți mireasma, iar mireasma lui poate fi simțită de la o asemenea și o asemenea distanță.”

Oricine susține că acest hadeeth nu este saheeh și că pedeapsa severă menționată în el nu este adevărată este ignorant și s-a rătăcit de la calea sharee’ah și merită o pedeapsă care să-l descurajeze pe el și pe alți oameni ignoranți asemenea lui, care se opun ahaadeeth-urilor saheeh transmise în mod autentic de la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

Există multe ahaadeeth saheeh despre acest avertisment. De exemplu: 

„Oricine ucide pe nedrept un mu’aahid nu va simți mireasma Paradisului, deși mireasma lui poate fi simțită de la o distanță de patruzeci de ani.” 

„Nimeni nu va intra în Paradis dacă în inima sa se află chiar și greutatea unei semințe de muștar de aroganță.” 

„Există trei persoane cărora Allah nu le va vorbi în Ziua Învierii și nici nu le va lăuda, iar pentru ele va fi o pedeapsă dureroasă: un bătrân care comite zina, un rege care spune minciuni și un om sărac care este arogant.” 

În Qur’aan există versete care vorbesc despre acest avertisment, precum versetul în care Allah spune (interpretarea sensului):  

„Iar oricine nu ascultă de Allah și de Mesagerul Său (Muhammad صلى الله عليه وسلم) și încalcă limitele Sale, El îl va arunca în Foc, pentru a rămâne acolo; și va avea parte de o pedeapsă umilitoare”

[al-Nisa’ 4:14]

Acesta este un lucru asupra căruia musulmanii sunt de acord: avertismentul din Qur’aan și Sunnah adresat celor care comit păcate grave este adevărat, însă Allah a afirmat în Qur’aan și în Sunnah Mesagerului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) că avertismentul menționat în Qur’aan și Sunnah nu se aplică celui care se pocăiește, după cum spune El (interpretarea sensului): „Spune: O, ‘Ibaadi ai Mei (robii Mei) care ați săvârșit fărădelegi împotriva voastră înșivă (comițând fapte rele și păcate)! Nu deznădăjduiți de mila lui Allah; cu adevărat, Allah iartă toate păcatele. Cu adevărat, El este Iertătorul, Milostivul” [al-Zumar 39:53]

adică celui care se pocăiește. 

Într-un alt verset, Allah spune (interpretarea sensului):

„Cu adevărat, Allah nu iartă ca parteneri să-I fie asociați (în adorare), dar iartă în afară de aceasta (orice altceva) cui voiește” [al-Nisa’ 4:48]. 

Aceasta se aplică celui care nu se pocăiește. Shirk nu va fi iertat, însă în ceea ce privește orice este mai puțin decât shirk, dacă Allah voiește, îl va ierta, iar dacă voiește, îl va pedepsi pentru acesta. 

În al-Saheehayn se relatează că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nicio oboseală, epuizare, îngrijorare, tristețe, suferință sau vătămare nu-l lovește pe credincios în această lume, nici măcar un spin care îl înțeapă, fără ca Allah să-i șteargă prin aceasta o parte din păcate.” 

Prin urmare, când a fost revelat versetul (interpretarea sensului): „Oricine săvârșește răul va primi răsplata pentru acesta” [al-Nisa’ 4:123], Abu Bakr a spus: O, Mesager al lui Allah, aceasta ne va distruge; cine dintre noi nu a făcut rău? El a spus: „O, Abu Bakr, nu obosești? Nu te întristezi? Nu treci prin greutăți? Aceasta face parte din răsplată.”  

Prin nenorocirile din această lume, Allah șterge păcatele credincioșilor care pot fi șterse prin acestea, iar același lucru se aplică faptelor bune pe care le săvârșește. Allah spune (interpretarea sensului): „Cu adevărat, faptele bune îndepărtează faptele rele” [Hood 11:114]. Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cele cinci rugăciuni zilnice, de la un Jumu’ah la următorul și de la un Ramadaan la următorul, sunt ispășiri pentru ceea ce (dintre păcatele mici) se află între ele, atât timp cât omul evită păcatele grave.” Iar Allah nu le face nicio nedreptate robilor Săi, după cum spune (interpretarea sensului): 

„Așadar, oricine face un bine egal cu greutatea unui atom (sau a unei furnici mici) îl va vedea.

8. Iar oricine face un rău egal cu greutatea unui atom (sau a unei furnici mici) îl va vedea”

[al-Zalzalah 99:7-8]. 

Așadar, avertismentul poate fi înlăturat fie prin pocăință, fie prin faptele bune pe care omul le săvârșește și care sunt egale cu faptele rele, fie prin nenorociri prin care Allah șterge păcatele, fie prin alte mijloace. Sfârșitul citatului. 

Prin urmare, învățații au interpretat fiecare verset sau hadeeth al cărui sens aparent este că cei care comit păcate grave vor rămâne veșnic în Iad într-un mod compatibil cu celelalte texte ale Qur’aan-ului și Sunnah-ului. 

Al-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh Muslim (17/191): 

Cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), „nu vor intra în Paradis”, pot fi interpretate în două moduri: 

(i)

Pot fi interpretate ca referindu-se la cea care consideră permis ceea ce este haraam, deși știe că este haraam; astfel, ea este necredincioasă, va rămâne veșnic în Iad și nu va intra niciodată în Paradis. 

(ii)

Pot fi interpretate ca însemnând că ea nu va intra în el la început împreună cu cei care au succes. Sfârșitul citatului. 

Se spune în Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (2/27): 

Întrebare: Este permis să credem că femeile care sunt îmbrăcate, dar goale, sunt necredincioase, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Ele nu vor intra în Paradis și nici nu-i vor simți mireasma…”? 

Răspuns:

Cele care cred că este permis, după ce li s-a spus despre hotărâre și aceasta le-a fost explicată, pot fi considerate necredincioase. Cele care nu consideră că este permis, dar totuși ies îmbrăcate, dar goale, nu sunt necredincioase, însă comit un păcat grav și trebuie să renunțe la acesta și să se pocăiască înaintea lui Allah, în speranța că Allah le va ierta. Dacă o femeie moare în această stare fără să se fi pocăit înaintea lui Allah, atunci ea este supusă voinței lui Allah, asemenea tuturor celor care păcătuiesc, deoarece Allah spune (interpretarea sensului):

„Cu adevărat, Allah nu iartă ca parteneri să-I fie asociați (în adorare), dar iartă în afară de aceasta (orice altceva) cui voiește” [al-Nisa’ 4:48]. Sfârșitul citatului. 

Se mai spune (17/104): 

Acele femei care consideră permis acel tip de îmbrăcăminte sunt necredincioase și vor rămâne veșnic în Iad dacă mor în acea stare; ele nu vor intra în Paradis și nici nu-i vor simți mireasma. Dacă poartă acel tip de îmbrăcăminte, deși cred că este haraam, atunci comit un păcat grav, însă aceasta nu le scoate din Islam și sunt supuse voinței lui Allah: dacă Allah voiește, le va ierta, iar dacă voiește, le va pedepsi pentru faptele rele pe care le-au săvârșit; ele nu vor intra în Paradis și nici nu-i vor simți mireasma până când nu vor fi pedepsite mai întâi. 

Aceasta este opinia lui Ahl al-Sunnah, care împacă textele ce vorbesc despre promisiune cu cele care vorbesc despre avertisment. Aceasta este calea de mijloc între opiniile Murji’is, Khawaarij și Mu’tazliah. 

Shaykh Ibn Baaz a spus în Majmoo’ al-Fataawa (6/356): 

În ceea ce privește cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), „ele nu vor intra în Paradis și nici nu-i vor simți mireasma”, acesta este un avertisment sever, însă nu implică faptul că sunt necredincioase și că vor rămâne veșnic în Iad; aceasta se aplică tuturor păcătoșilor care mor musulmani. Mai degrabă, ele și ceilalți păcătoși sunt cu toții amenințați cu Iadul pentru păcatele lor, însă sunt supuși voinței lui Allah: dacă El voiește, îi va absolvi și îi va ierta, iar dacă voiește, îi va pedepsi, după cum a spus în două locuri din Soorat al-Nisa’: „Cu adevărat, Allah nu iartă ca parteneri să-I fie asociați (în adorare), dar iartă în afară de aceasta (orice altceva) cui voiește” [al-Nisa’ 4:48].  Păcătosul care intră în Iad nu va rămâne acolo veșnic, așa cum este cazul necredinciosului; mai degrabă, cei despre care se spune că vor rămâne acolo veșnic – precum ucigașul, adulterul și cel care s-a sinucis – nu vor rămâne acolo în același fel ca necredincioșii, ci aceasta este o rămânere care va lua sfârșit, potrivit lui Ahl al-Sunnah wa’l-Jamaa’ah, spre deosebire de Khawaarij și Mutazilah și de inovatorii care le-au urmat. Ahaadeeth-urile saheeh mutawaatir de la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) indică faptul că el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) va mijloci pentru păcătoșii din ummah sa și că Allah va accepta mijlocirea lui de mai multe ori; de fiecare dată, El îi va indica un număr, iar el îi va scoate din Iad. Același lucru se aplică restului Mesagerilor, credincioșilor și îngerilor – cu toții vor mijloci cu permisiunea Lui, iar El va accepta mijlocirea lor pentru oricine voiește dintre oamenii Tawheed care au intrat în Iad din cauza păcatelor lor și sunt musulmani. Apoi, în Iad vor rămâne ceilalți păcătoși care nu au fost incluși în mijlocirea mijlocitorilor, însă Allah îi va scoate prin mila și bunătatea Sa, iar în Iad nu va mai rămâne nimeni în afară de necredincioși, care vor rămâne acolo veșnic și pentru totdeauna, după cum spune Allah despre necredincioși (interpretarea sensului): 

„Ori de câte ori se domolește, Noi le vom spori fierbințeala Focului”

[al-Isra’ 17:97] 

„Așadar, gustați (rezultatele faptelor voastre rele). Nu vă vom spori decât chinul”

[al-Naba’ 78:30]

Și spune despre necredincioșii care adoră idolii (interpretarea sensului):

„Astfel, Allah le va arăta faptele lor ca regrete pentru ei. Și ei nu vor ieși niciodată din Foc”

[al-Baqarah 2:167] 

„Cu adevărat, celor care nu cred, dacă ar avea tot ce se află pe pământ și încă pe atât, pentru a se răscumpăra prin aceasta de pedeapsa din Ziua Învierii, nu le-ar fi acceptat niciodată, iar a lor va fi o pedeapsă dureroasă”

[al-Maa’idah 5:36] 

„Ei vor dori să iasă din Foc, dar nu vor ieși niciodată din el; iar a lor va fi o pedeapsă durabilă”

[al-Maa’idah 5:37]

Și există multe versete asemănătoare. Îi cerem lui Allah să ne păzească și să ne ferească de a fi asemenea lor. Sfârșitul citatului. 

Pe scurt, femeia care se expune desfrânat (tabarruj), în ciuda faptului că se expune unei pedepse dureroase din partea lui Allah, este totuși supusă voinței lui Allah: El o poate ierta și nu o poate pedepsi sau o poate supune unei pedepse dureroase. Mai mult, unii dintre credincioșii care comit păcate vor intra inevitabil în Iad, după cum se menționează în ahaadeeth-urile mutawaatir.  

Vezi și răspunsul la întrebarea nr. 14627 și 9924. 

Iar Allah știe cel mai bine.