Este necesar să rostești intenția pentru actele de adorare?

Shaykh Al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre intenția la începerea unui act de adorare, precum rugăciunea etc.: este necesar să o rostim verbal, de exemplu spunând „Intenționez să mă rog, intenționez să postesc”?

El (Allah să aibă milă de el) a răspuns: 

„Intenția de a se purifica prin Wudu, Ghusl sau Tayammum, de a se ruga, de a posti , de a plăti Zakah, de a oferi ispășire și pentru alte acte de adorare nu trebuie rostită verbal, potrivit consensului Imam-ilor Islamului. Mai degrabă, locul intenției este inima, potrivit consensului dintre ei. Dacă o persoană rostește din greșeală ceva care contrazice ceea ce se află în inima sa, atunci ceea ce contează este ceea ce a intenționat, nu ceea ce a spus. 

Nimeni nu a menționat vreo diferență de opinie cu privire la această chestiune, cu excepția faptului că unii dintre adepții ulteriori ai lui Ash-Shafi`i și-au exprimat aprobarea față de aceasta, însă unii dintre liderii acestei Madhhab au spus că este greșit. Dar în disputa dintre savanți cu privire la recomandarea rostirii intenției există două puncte de vedere. Unii dintre companionii lui Abu Hanifah, Ash-Shafi`i și Ahmad au spus că este recomandat să rostești intenția pentru a o întări. 

Unii dintre companionii lui Malik, Ahmad și alții au spus că nu este recomandat să o rostești, deoarece aceasta este o inovație. Nu s-a relatat că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sau companionii săi ar fi făcut aceasta ori că el ar fi poruncit vreunuia dintre membrii Ummah-ului său să rostească intenția. Acest lucru nu este cunoscut de la niciunul dintre musulmani. Dacă acest lucru ar fi fost prescris, atunci Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și companionii săi nu l-ar fi neglijat, deoarece are legătură cu adorarea pe care Ummah o efectuează în fiecare zi și noapte. 

Acesta este punctul de vedere mai corect. Într-adevăr, rostirea intenției este o gândire irațională și o deficiență în angajamentul religios. În ceea ce privește deficiența în angajamentul religios, aceasta se datorează faptului că este o inovație. 

În ceea ce privește gândirea irațională, aceasta se datorează faptului că este ca și cum o persoană care dorește să mănânce ceva ar spune: „Intenționez să-mi pun mâna în acest vas, să scot o îmbucătură de mâncare, să o pun în gură și să o mestec, apoi să o înghit și să mănânc până mă satur.” Aceasta este o nebunie și o ignoranță totală. 

Intenția este legată de cunoaștere. Dacă o persoană știe ce face, atunci ea a formulat în mod evident o intenție. Nu se poate imagina ca, dacă știe ce vrea să facă, să nu fi format o intenție.

Imam-ii au fost de acord că rostirea cu voce tare a intenției și repetarea ei nu sunt prescrise în Islam; mai degrabă, persoana care a făcut din aceasta un obicei trebuie disciplinată și i se trebuie spus să nu-L adore pe Allah urmând Bid`ah și să nu-i deranjeze pe ceilalți ridicându-și vocea. 

Pentru mai multe detalii, vă rugăm să consultați următoarele răspunsuri: 309385 , 20742 , 39689 , 223721 , și 20193 .

Iar Allah știe cel mai bine.