Ea i-a făcut o promisiune Domnului său și vrea să o încalce

A face o promisiune lui Allah este un tip de jurământ (nadhr). Vezi întrebarea nr. 38934. 

Allah ne-a poruncit să ne împlinim promisiunile și legămintele, fie că promisiunea este făcută lui Allah, fie oamenilor. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și împliniți Legământul lui Allah (Bay‘ah: legământ pentru Islam) atunci când ați făcut un legământ”

[al-Nahl 16:91] 

„Și printre ei sunt unii care au făcut un legământ cu Allah, spunând: «Dacă El ne va dărui din Binefacerea Sa, cu siguranță vom da Sadaqah (Zakaah și caritate voluntară pe calea lui Allah) și vom fi cu siguranță printre cei drepți.»

 Apoi, când El le-a dăruit din Binefacerea Sa, au devenit zgârciți [au refuzat să plătească Sadaqah (Zakaah sau caritate voluntară)] și s-au întors, fiind potrivnici.

Așa că El i-a pedepsit punând ipocrizia în inimile lor până în Ziua în care se vor întâlni cu El, deoarece au încălcat acel legământ cu Allah pe care i-l făgăduiseră și deoarece obișnuiau să mintă»”

[al-Tawbah 9:75]

Aceasta se aplică atunci când ceea ce persoana dorește să facă este un act de adorare, cum ar fi atunci când o persoană îi promite Domnului său că va spune adevărul sau că va da o parte din averea sa drept caritate etc. Aceasta intră sub categoria jurămintelor (nadhr), chiar dacă persoana nu folosește efectiv cuvântul nadhr sau jurământ.  Cel care îi face o promisiune lui Allah sau spune: „Îi promit lui Allah că voi face cutare și cutare lucru” este obligat să o împlinească, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care jură să îndeplinească un act de adorare sau de ascultare față de Allah să-l îndeplinească, iar cel care jură să comită un act de neascultare față de Allah să nu-l îndeplinească.” Relatat de al-Bukhaari, 6318. 

Nu este permis să nu îndeplinească această obligație, cu excepția cazului în care persoana nu este deloc capabilă să o îndeplinească; în acest caz, trebuie să ofere kafaarat yameen (ispășirea pentru încălcarea unui jurământ), pe baza hadeeth-ului: „Cel care face un jurământ și nu este capabil să-l îndeplinească, ispășirea sa este kafaarat yameen.” Relatat de Abu Dawood, 3322, din hadeeth-ul lui Ibn ‘Abbaas. Al-Haafiz a spus în al-Fath: Naratorii săi sunt thiqaat, însă a fost relatat de Ibn Abi Shaybah într-un raport mawqoof, ceea ce este probabil să fie cazul. 

Ibn Qudaamah a spus în al-Mughni (10/72): Pe scurt, cel care jură să îndeplinească un act de adorare, dar nu este capabil să-l îndeplinească, sau a fost capabil să-l îndeplinească, apoi a devenit incapabil să o facă, trebuie să ofere kafaarat yameen. 

Dar dacă ceea ce persoana dorește să facă este un păcat, atunci nu îi este permis să-și îndeplinească jurământul, de exemplu dacă o persoană îi promite Domnului său că nu va vorbi cu fratele său sau că nu îl va vizita, fără să existe o justificare shar’i pentru aceasta. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus, potrivit hadeeth-ului citat mai sus: „iar cel care jură să comită un act de neascultare față de Allah să nu-l îndeplinească.”  

Ceea ce i se cere în acest caz este căința față de Allah pentru că a făcut o promisiune de a comite un păcat și oferirea kafaarat yameen, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există jurământ de a comite un păcat, iar ispășirea sa este kafaarat yameen.” Relatat de Ahmad (2640); Abu Dawood (3290); al-Tirmidhi (1524); al-Nasaa’i (3834); Ibn Maajah (2125). Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

În mod similar, dacă o persoană îi promite lui Allah că va face ceva, apoi vede că un alt lucru este mai bun, de exemplu dacă dorește să nu se poarte bine cu o rudă sau cu un prieten ori să nu cheltuiască pentru el, atunci nu trebuie să îndeplinească aceasta, ci mai degrabă trebuie să se abțină de la acel lucru, indiferent dacă a fost un jurământ sau un legământ. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care depune un jurământ, apoi vede că un alt lucru este mai bun decât acesta, să facă ceea ce este mai bun și să ofere ispășirea pentru jurământul său.” Relatat de Muslim, 1650, din hadeeth-ul lui Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el). 

Întrebătoarea nu menționează promisiunea pe care a făcut-o, astfel încât să putem răspunde în termeni mai preciși, însă poate afla hotărârea cu privire la ceea ce a făcut din cele spuse mai sus.  

Și Allah știe cel mai bine.