Dacă îl ajunge pe imam în timp ce acesta se află în plecăciune, ce trebuie să facă?

În primul rând: 

Dacă o persoană intră în moschee când imam-ul se află în plecăciune, trebuie să se plece împreună cu el, iar ea va fi ajuns rak’ah dacă se alătură imam-ului în timp ce acesta se află în plecăciune, chiar dacă nu s-a plecat complet decât după ce imam-ul s-a ridicat. Imam Abu Dawood a spus: L-am auzit pe Ahmed fiind întrebat despre un om care îl ajunge pe imam în timp ce acesta se află în plecăciune; spune takbeer și se pleacă, apoi imam-ul se ridică. El a spus: Dacă și-a așezat bine mâinile pe genunchi înainte ca imam-ul să se ridice, atunci a prins rak’ah.  Sfârșitul citatului. 

A se vedea: Masaa’il al-Imaam Ahmad by Abu Dawood, p. 35; Haashiyat al-Rawd, by Ibn Qaasim, 2/275; al-Majmoo, 4/215. 

Apoi trebuie să stea liniștit în plecăciune, să se ridice din plecăciune și să-și urmeze imam-ul. 

Shaykh Ibn Baaz a spus: Dacă o persoană îl ajunge pe imam în timp ce acesta se află în plecăciune, acea rak’ah se consideră pentru ea, chiar dacă nu spune tasbeeh decât după ce imam-ul s-a ridicat. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ Fataawa Ibn Baaz, 11/245-246 

În al doilea rând: 

Dacă îl ajunge în timp ce acesta se află în plecăciune, un singur takbeer este suficient, adică takbeer-ul de început se consideră și takbeer-ul pentru plecăciune. Acest lucru a fost relatat de la Zayd ibn Thaabit, Ibn ‘Umar, Sa’eed, ‘Ata’, al-Hasan și Ibraaheem al-Nakha’i. Aceasta a fost și opinia celor patru imam-i (Abu Haneefah, Maalik, al-Shaafa’i și Ahmad). Abu Dawood a spus: I-am spus lui Ahmad: Ce se întâmplă dacă îl ajung pe imam în timp ce acesta se află în plecăciune? El a spus: Un singur takbeer îți este suficient. Sfârșitul citatului. 

Masaa’il al-Imam Ahmad, p. 35 

Aceasta deoarece timpul pentru plecăciune este de obicei prea scurt pentru a combina două takbeer-uri și deoarece se combină două acte de adorare de același tip în același loc. Intenția de a se pleca nu anulează intenția de a începe rugăciunea. Prin urmare, elementul esențial, și anume takbeer-ul de început, este suficient pentru obligația takbeer-ului pentru plecăciune, asemenea faptului că tawaaf al-ifaadah este suficient pentru tawaaf-ul de rămas-bun dacă este făcut ultimul. 

A se vedea al-Mughni, 2/183; al-Qawaa’id by Ibn Rajab, number 18. 

Dacă o persoană poate spune două takbeer-uri, unul pentru începerea rugăciunii și unul pentru plecăciune, aceasta este mai bine. Abu Dawood a spus: I-am spus lui Ahmad: Îți este mai drag să se spună două takbeer-uri? El a spus: Dacă spune două takbeer-uri, nu există nicio dispută în această privință. Sfârșitul citatului. 

Masaa’il al-Imam Ahmad, p. 35 

Shaykh Ibn Baaz a fost întrebat: Dacă o persoană se alătură rugăciunii când imam-ul se află în plecăciune, trebuie să spună takbeer-urile pentru începerea rugăciunii și pentru plecăciune sau să spună takbeer o singură dată și să se plece? 

El a răspuns: 

Este mai bine și mai prudent să spună takbeer de două ori, o dată pentru începerea rugăciunii, ceea ce este un element esențial al rugăciunii și trebuie făcut în timp ce stă în picioare, iar a doua oară pentru plecăciune, când începe să se plece. Dacă se teme că va pierde rak’ah, atunci takbeer-ul de început este suficient potrivit opiniei mai corecte dintre cele două opinii ale savanților, deoarece sunt două acte de adorare combinate în același timp, iar cel mai important este suficient pentru cel mai puțin important. Această rak’ah se va considera, potrivit majorității savanților. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ Fataawa Ibn Baaz, 11/244-245 

Cel care se alătură rugăciunii trebuie să spună takbeer-ul de început stând în picioare. Dacă îl spune în timp ce se apleacă pentru plecăciune, nu este valabil. 

Al-Nawawi a spus în al-Majmoo’ (4/111): 

Dacă o persoană îl ajunge pe imam în timp ce acesta se află în plecăciune, trebuie să spună takbeer-ul de început stând în picioare, apoi să spună takbeer-ul pentru plecăciune în timp ce se apleacă pentru plecăciune. Dacă spune o parte din takbeer-ul de început în timp ce nu stă drept, rugăciunea sa nu se consideră o rugăciune obligatorie, fără nicio diferență de opinie între savanți în acest punct; de asemenea, nu se consideră o rugăciune naafil, potrivit opiniei corecte. Sfârșitul citatului. 

A se vedea al-Mughni, 2/130 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Sharh al-Mumti’ (4/123): 

Însă există o chestiune care trebuie discutată, și anume că este esențial să se spună takbeer-ul de început stând drept, înainte de a se apleca, deoarece dacă o persoană se apleacă în timp ce spune takbeer-ul de început, atunci îl va fi spus fără să stea drept, iar takbeer-ul de început trebuie spus stând drept. Sfârșitul citatului. 

În al treilea rând: 

Dacă se pleacă împreună cu imam-ul, acea rak’ah se consideră pentru el chiar dacă nu recită al-Faatihah. Aceasta este opinia majorității și este opinia corectă, in sha Allah, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) i-a spus lui Abu Bakrah (Allah să fie mulțumit de el), când acesta a venit la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) în timp ce el se afla în plecăciune, iar Abu Bakrah s-a plecat înainte de a ajunge la rând. El i-a menționat aceasta Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui), iar acesta i-a spus: „Allah să te facă mai atent, dar să nu mai faci aceasta.” Relatat de al-Bukhaari, 783. 

Ideea aici este că, dacă ajungerea din urmă a plecăciunii nu s-ar fi considerat ajungerea din urmă a rak’ah împreună cu imam-ul, Profetul i-ar fi spus să recupereze acea rak’ah în care nu a ajuns din urmă recitarea, însă nu s-a relatat nimic de acest fel de la el. Aceasta indică faptul că cel care ajunge din urmă plecăciunea a ajuns din urmă rak’ah.

 A se vedea Silsilat al-Ahaadeeth al-Saheehah, p. 230. 

Al-Shawkaan a spus: În mod similar, Profetul i-a spus celui care se alătură rugăciunii să facă ceea ce face imam-ul și se știe că acest lucru nu poate fi făcut decât dacă se pleacă împreună cu imam-ul său. Dacă începe să recite al-Faatihah, l-a ajuns pe imam într-o stare în care nu face ceea ce face imam-ul său, așadar a încălcat porunca de a-l urma pe imam. Sfârșitul citatului dintr-un eseu citat de autorul lui ‘Awn al-Ma’bood, 3/157 

În ceea ce privește dovada că este obligatorie recitarea al-Faatihah în rugăciune, aceasta are un sens general și îi include atât pe cel care se alătură târziu rugăciunii, cât și pe cel care nu se alătură târziu rugăciunii. Acest hadeeth indică în mod specific faptul că obligația recitării al-Faatihah este anulată pentru cel care își ajunge imam-ul în timp ce acesta se află în plecăciune, astfel că acest hadeeth constituie o excepție de la sensul general al celorlalte ahaadeeth.  

A se vedea Majmoo’ al-Fataawa, 23/290 

În răspunsul la întrebarea cu numărul 74999 am explicat că recitarea al-Faatihah este anulată pentru persoana care se roagă în spatele unui imam în două cazuri: 

1 – Dacă îl ajunge pe imam în timp ce acesta se află în plecăciune

2 – Dacă îl ajunge pe imam chiar înainte ca acesta să se plece și nu poate finaliza recitarea al-Faatihah 

A se vedea Ahkaam Hudoor al-Masaajid (p. 141-143) de Shaykh ‘Abd-Allahibn Saalih al-Fawzaan.