Cum poate musulmanul să intenționeze ca întreaga sa viață să fie pentru Allah?

Musulmanul este cel care se supune lui Allah, fie El glorificat și înălțat, se conformează legilor și poruncilor Lui și se ferește de interdicțiile Lui, Îl adoră pe Allah, fie El înălțat, deoarece El este Domnul și Creatorul său, Cel vrednic de adorare; el crede în existența și măreția lui Allah și în faptul că El este Cel care Se susține pe Sine și Susținătorul universului. Astfel, credința în Allah îi va umple inima și îi va controla gândurile; iubirea lui Allah va deveni scopul său în această viață și în Viața de Apoi, iar el va spera ca Allah să-l primească printre robii Săi evlavioși.

Allah, fie El înălțat, spune (interpretarea sensului):

„Spune: «Într-adevăr, Domnul meu m-a călăuzit către o cale dreaptă - o religie corectă - calea lui Avraam, înclinat către adevăr. Iar el nu s-a numărat printre cei care I-au făcut asociați lui Allah.»

Spune: «Într-adevăr, rugăciunea mea, sacrificiile mele, viața mea și moartea mea sunt pentru Allah, Domnul lumilor.

El nu are niciun asociat. Și aceasta mi s-a poruncit, iar eu sunt primul [dintre voi] dintre musulmani.»”

[al-An‘aam 6:161-163].

Cel care înțelege aceste sensuri se va strădui să păstreze în minte intenția de a se apropia de Allah, fie El glorificat și înălțat, în toate aspectele vieții sale. Astfel, când doarme, urmărește răsplata lui Allah pentru somnul său, deoarece, dormind și odihnindu-se, va avea energia de a-L adora pe Allah când se trezește. Când mănâncă sau bea, intenționează prin aceasta să primească hrana care îl va ajuta să-și îndeplinească datoria față de Allah. Când se căsătorește, urmărește să-și păstreze castitatea și să fie mulțumit cu ceea ce este permis, astfel încât să nu aibă nevoie de ceea ce este interzis. Când caută să aibă copii, urmărește să aibă urmași evlavioși care să mărească numărul celor care urmează calea lui Allah. Când vorbește, vorbește dintr-un motiv bun, iar când tace, face aceasta pentru a evita să spună ceva rău. El urmărește răsplata cheltuind pentru sine și familia sa. Când învață, citește și studiază, urmărește, de asemenea, răsplata pentru acestea. Acestea sunt intențiile și scopurile sale în toate faptele sale.

Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: El nu trebuie să facă fapte permise decât pe acelea care îl vor ajuta să se supună lui Allah și să-L adore, iar intenția sa în realizarea acestor fapte permise trebuie să fie dobândirea energiei pentru a se supune lui Allah și a-L adora. Sfârșitul citatului.

Majmoo‘ al-Fataawa (10/460-461).

Pe scurt, acesta este modul în care musulmanul poate intenționa ca întreaga sa viață și toate faptele sale să fie de dragul lui Allah, iar acest lucru poate fi rezumat în următoarele două puncte:

1. El trebuie să respecte învățăturile islamice în faptele sale, astfel încât să nu neglijeze nicio obligație și să nu comită nicio încălcare.
2. El trebuie să observe în inima sa cum poate lega această acțiune – chiar dacă este în esență un lucru lumesc – de răsplată și de căutarea apropierii de Allah, fie El înălțat.

Poți aplica acest lucru la întrebarea ta concretă despre slăbit. Cel care dorește să facă eforturi pentru a slăbi pentru a-și menține sănătatea, astfel încât să poată îndeplini actele obligatorii și să-și îndeplinească mai bine datoria față de Allah, sau dorește să arate bine pentru soția sa, pentru a obține fericire și iubire între ei, ori dorește să arate mai bine în fața oamenilor, astfel încât să fie mai bine acceptat printre ei și să aibă o relație mai bună cu ei, are scopuri bune în toate aceste cazuri și va fi răsplătit pentru aceasta, in sha Allah.

Dar dacă această acțiune permisă este făcută cu intenția de a-i imita pe unii dintre necredincioși sau este făcută pentru a se face atrăgător pentru fete și pentru alte scopuri diavolești, atunci aceasta este păcătoasă și merită pedeapsă.

Același lucru se aplică tuturor chestiunilor permise; cel care le face nu va fi răsplătit decât dacă urmărește răsplata prin aceasta și intenționează să atingă un scop bun.

Ibn al-Haajj (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: În funcție de intenție, o faptă permisă poate deveni recomandată (mandoob). Sfârșitul citatului.

Al-Madkhil (1/21).

Ibn al-Qayyim a afirmat că elita celor apropiați de Allah sunt aceia pentru care actele permise au devenit acte de adorare și mijloace de apropiere de Allah datorită intenției din spatele lor. În cazul lor, faptele permise îi apropie de Allah. Sfârșitul citatului.

Madaarij as-Saalikeen (1/107)

Este relatat în mod autentic de la Mesager (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) că i-a spus lui Sa‘d ibn Abi Waqqaas (fie ca Allah să fie mulțumit de el): „Nu vei cheltui niciodată pentru întreținere, urmărind prin aceasta Fața lui Allah, fără să fii răsplătit pentru aceasta, chiar și pentru o îmbucătură pe care o pui în gura soției tale.” Relatat de al-Bukhaari (56) și Muslim (1628).

Imam an-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus, comentând acest hadith:

Aceasta indică faptul că, dacă un lucru permis este făcut cu intenția de a căuta plăcerea lui Allah, fie El înălțat, el devine un act de ascultare și adorare, iar omul va fi răsplătit pentru el. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a evidențiat acest lucru când a spus: „chiar și pentru o îmbucătură pe care o pui în gura soției tale”, deoarece omul găsește plăcere alături de soția sa și se bucură de intimitatea permisă cu ea, iar când pune o îmbucătură de mâncare în gura ei, aceasta este de obicei o formă de comportament jucăuș și amabil și de bucurare de ceea ce este permis, lucru foarte îndepărtat de actele de adorare și de chestiunile Vieții de Apoi; totuși, în pofida acestui fapt, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus că, dacă urmărește plăcerea lui Allah, fie El înălțat, prin aceasta, va fi răsplătit pentru ea. Prin urmare, celelalte chestiuni sunt cu atât mai îndreptățite să primească răsplată dacă omul urmărește să-I fie plăcut lui Allah, fie El înălțat, prin realizarea lor.

Acest lucru se aplică și atunci când o persoană face ceva care este în esență permis și urmărește să-I fie plăcut lui Allah, fie El înălțat, prin aceasta; ea va fi răsplătită pentru acel lucru. Acesta este cazul mâncatului cu intenția de a-și întări trupul pentru a îndeplini acte de ascultare față de Allah, fie El înălțat, al dormitului pentru a se odihni, astfel încât să se poată ridica și să îndeplinească actele de adorare cu energie, al bucurării de intimitatea cu soția pentru a-și stăpâni sinele și privirea și a se feri de lucrurile interzise și pentru a îndeplini drepturile soției sale și a avea un copil evlavios. Acesta este sensul cuvintelor Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Iar în intimitatea unuia dintre voi [cu soția sa] există sadaqah [caritate].” Iar Allah știe cel mai bine. Sfârșitul citatului.

Sharh Muslim (11/77).

As-Suyooti (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Una dintre cele mai bune dovezi că omul va dobândi răsplată printr-o intenție corectă atunci când face lucruri permise și practici obișnuite este cuvântul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Și fiecare persoană va avea ceea ce a intenționat.” Cel care face acest lucru va fi răsplătit dacă urmărește prin aceasta să se apropie de Allah, dar dacă nu urmărește și nu intenționează acest lucru, nu va avea nicio răsplată. Sfârșitul citatului.

Sharh as-Suyooti ‘ala an-Nasaa’i (1/19).

Există multe comentarii similare ale savanților cu privire la această chestiune.

Vezi, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 69960.

Totuși, trebuie să înțelegi că ceea ce ți-am menționat despre intenția de a te apropia de Allah, fie El înălțat, prin lucrurile permise pe care le faci, nu este o obligație și nu reprezintă o constrângere, deoarece, dacă ar fi obligatoriu și impus, nu ar fi permis; mai degrabă, ar fi obligatoriu, iar omul ar păcătui dacă nu l-ar face.

Cât despre cel care nu intenționează nimic în afară de împlinirea dorințelor, plăcerilor sau nevoilor sale personale ori de bucurarea de ceva permis, nu există nicio vină pentru ceea ce face, atât timp cât știe că acest lucru este permis și îngăduit de sharee‘ah. Dar nu va fi răsplătit doar pentru realizarea acelei fapte, după cum nici nu va păcătui doar pentru că a făcut-o.

Iar Allah știe cel mai bine.