A fost inițial obligatorie recitarea al-Faatihah pentru cel care se roagă în spatele imamului într-o rugăciune în care recitarea se face cu voce tare, iar apoi a fost abrogată?

În primul rând: 

Am menționat anterior divergența de opinie a savanților cu privire la această chestiune și unele dintre dovezile pe care le-au citat și am arătat că opinia mai corectă este că este obligatoriu pentru cel care se roagă în spatele unui imam să recite al-Faatihah în rugăciunile în care recitarea se face cu voce tare. Consultați fatwa nr. 10995 și 26746.

În al doilea rând:

În ceea ce îl privește pe Shaykh al-Albaani (Allah să aibă milă de el), opinia sa este că recitarea în spatele imamului a fost abrogată și a citat drept dovadă pentru aceasta relatarea transmisă de Abu Dawood (826), at-Tirmidhi (312), Ahmad (7270) și Ibn Hibbaan (1851) de la Abu Hurayrah, potrivit căreia Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a încheiat o rugăciune în care recitase cu voce tare, apoi a spus: „A recitat vreunul dintre voi împreună cu mine chiar acum?” Un om a spus: Da, o, Mesager al lui Allah. El a spus: „Îmi spuneam în sinea mea: ce este în neregulă cu mine, de parcă cineva încearcă să smulgă Quranul de la mine.” Astfel, oamenii au încetat să recite împreună cu Mesagerul lui Allah în rugăciunile în care Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) recita cu voce tare, când au auzit aceasta de la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).

Însă savanții au explicat că aceste cuvinte din acest hadith – „Astfel, oamenii au încetat să recite...” – nu sunt cuvintele lui Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el). Mai degrabă, ele sunt cuvintele lui Ibn Shihaab az-Zuhri (Allah să aibă milă de el) și, prin urmare, nu constituie o dovadă.

Abu Dawood a spus, după ce a relatat hadithul:

L-am auzit pe Muhammad ibn Yahya ibn Faaris spunând: Cuvintele „Astfel, oamenii au încetat să recite...” sunt cuvintele lui az-Zuhri.

Acest lucru a fost afirmat și de at-Tirmidhi, care a spus:

Unul dintre companionii lui az-Zuhri a relatat acest hadith și a menționat aceste cuvinte, spunând: „Astfel, oamenii au încetat să recite ... când au auzit aceasta de la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).”

Al-Bayhaqi a spus în as-Sunan (2/226):

Al-Awzaa‘i a menționat că acestea erau cuvintele lui az-Zuhri, astfel că le-a separat de hadith.

Ibn ‘Abd al-Barr (Allah să aibă milă de el) a spus:

În ceea ce privește cuvintele din acest hadith – „Astfel, oamenii au încetat să recite...” până la sfârșitul relatării – majoritatea transmițătorilor de la care Ibn Shihaab a relatat acest hadith le-au considerat cuvintele lui Ibn Shihaab. Sfârșitul citatului din al-Istidhkaar (1/464)

Al-Hafiz Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus:

Cuvintele „Astfel, oamenii au încetat să recite...” până la sfârșitul relatării sunt o glosă adăugată textului și sunt cuvintele lui az-Zuhri. Acest lucru a fost afirmat de al-Khateeb, iar al-Bukhaari a fost de acord cu el în at-Tareekh, la fel ca Abu Dawood, Ya‘qoob ibn Sufyaan, adh-Dhuhli, al-Khattaabi și alții.

Sfârșitul citatului din at-Talkhees al-Habeer (1/565).

Ibn al-Mulaqqin (Allah să aibă milă de el) a spus:

Cuvintele „Astfel, oamenii au încetat să recite...” sunt cuvintele lui az-Zuhri și nu trebuie considerate parte din hadith. Acest lucru a fost afirmat de al-Bukhaari, adh-Dhahabi, Ibn Faaris, Abu Dawood, Ibn Hibbaan, al-Khattaabi și alții.

Sfârșitul citatului din Mirqaat al-Mafaateeh (2/701)

Unul dintre lucrurile care indică faptul că aceste cuvinte nu sunt ale lui Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) este că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) obișnuia să le poruncească oamenilor să recite al-Faatihah în spatele imamului.

Al-Bayhaqi a spus în al-Ma‘rifah (3/77):

Cum ar putea fi atribuit acest lucru lui Abu Hurayrah, când Abu Hurayrah obișnuia să le poruncească oamenilor să recite al-Faatihah în spatele imamului, atât în rugăciunile în care recitarea se face cu voce tare, cât și în cele în care se face în șoaptă? Sfârșitul citatului.

An-Nasaa’i a relatat acest hadith al lui Abu Hurayrah în al-Kubra (2895) și l-a clasificat drept da‘eef, spunând:

În ceea ce privește autenticitatea transmiterii acestui hadith de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), există unele discuții, deoarece transmițătorul său este Ibn Ukaymah al-Laythi, care este necunoscut și nu a relatat nimic în afară de acest singur hadith; nimeni nu l-a relatat de la el în afară de az-Zuhri, iar az-Zuhri nu știa nimic despre el în afară de faptul că l-a văzut vorbind cu Sa‘eed ibn al-Musayyab. Al-Humaydi a spus despre hadithul lui Ibn Ukaymah: Acesta este un hadith relatat de un om necunoscut, de la care nu s-a mai relatat niciodată nimic altceva.

An-Nasaa’i a spus: În hadithul dovedit, de la al-‘Ala’ ibn ‘Abd ar-Rahmaan, de la Abu’s-Saa’ib, de la Abu Hurayrah, se spune că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cine efectuează o rugăciune în care nu recită Esența Quranului [adică al-Faatihah], aceasta este deficientă.” Eu [Abu’s-Saa’ib] am spus: O, Abu Hurayrah, uneori mă rog în spatele imamului. El m-a împuns în braț și a spus: O, persanule! Recită pentru tine. Abu Hurayrah era transmițătorul ambelor hadithuri, ceea ce indică faptul că relatarea lui Ibn Ukaymah este da‘eef sau că ceea ce s-a intenționat prin hadithul lui Ibn Ukaymah a fost să li se spună oamenilor să nu recite cu voce tare în spatele imamului sau să nu recite o altă soorah printre cele recitate cu voce tare. Sfârșitul citatului.

Concluzia: opinia corectă este că aceste cuvinte sunt o glosă și sunt cuvintele lui az-Zuhri, nu ale lui Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el).

Presupunând că ele sunt într-adevăr cuvintele lui Abu Hurayrah, sensul este să li se spună oamenilor să nu recite cu voce tare în spatele imamului sau să nu recite o altă soorah după al-Faatihah și așa mai departe.

În ceea ce privește faptul de a le spune oamenilor să nu recite al-Faatihah și afirmația că aceasta a fost abrogată – opinie susținută de Shaykh al-Albaani (Allah să aibă milă de el) în Sifat as-Salaah (p. 97) – am discutat defectele relatării pe care și-a întemeiat această opinie.

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: 

În ceea ce privește hadithul lui Abu Hurayrah, care este relatat și în as-Sunan, în care se spune: „Astfel, oamenii au încetat să recite împreună cu Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în rugăciunile în care Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) recita cu voce tare”, prin recitarea pe care oamenii au încetat să o facă se înțelege recitarea unei soorah în afară de al-Faatihah, deoarece ei nu ar fi putut înceta să recite o soorah despre care Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu faceți nimic în afară de Esența Quranului [al-Faatihah], căci nu există rugăciune pentru cel care nu o recită.

Prin urmare, opinia corectă este că opinia celui care susține că aceasta a fost abrogată – adică recitarea în spatele imamului care recită cu voce tare a fost abrogată – nu este corectă, deoarece nu se poate afirma că a avut loc abrogarea atunci când este posibilă concilierea între relatări și este bine cunoscut că, dacă este posibilă concilierea între relatări sugerând că una dintre ele este generală, iar cealaltă specifică, nu putem trece la afirmația că a avut loc abrogarea.

Sfârșitul citatului din Majmoo‘ Fataawa wa Rasaa’il al-‘Uthaymeen (13/131)

A invoca acest hadith ca dovadă că recitarea în spatele imamului a fost abrogată nu este valid, deoarece nu este dovedit că aceste cuvinte sunt ale lui Abu Hurayrah; mai degrabă, ele sunt cuvintele lui az-Zuhri.

Chiar dacă presupunem că ele au fost cuvintele lui Abu Hurayrah, sensul este că oamenii au încetat să recite ceva în plus față de al-Faatihah. Astfel, putem concilia relatările transmise cu privire la această chestiune.

Trebuie să subliniem că această chestiune este una dintre problemele supuse ijtihadului. Cel care are capacitatea de a examina dovezile și de a determina ceea ce este mai solid trebuie să acționeze potrivit a ceea ce consideră mai corect în opinia sa. Cel care nu are această capacitate trebuie să urmeze un savant demn de încredere în ceea ce privește angajamentul său religios și cunoașterea sa. Nu este permis să se folosească această chestiune de ijtihad ca mijloc de a defăima savanții sau de a purta dispute care duc la partizanat, dezbinare și discordie între oameni.

Și Allah știe cel mai bine.