Studii și răspunsuri juridice despre ștergerea peste încălțăminte

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Acestea sunt câteva studii despre ștergerea peste încălțăminte.

Primul studiu: Ștergerea peste încălțămintea găurită și peste cea prin care se vede pielea, din pricina transparenței ori subțirimii ei

Învățații au avut păreri diferite în această privință.

Părerea cunoscută din școala imamului Ahmad este că ștergerea peste ea nu este valabilă. În al-Muntaha, când sunt pomenite condițiile ștergerii, se spune: «Să nu lase pielea să se vadă din pricina transparenței ori subțirimii.» Mai înainte se menționează condiția de a acoperi locul a cărui spălare este obligatorie.

În al-Majmu‘, lucrarea de jurisprudență șafi‘ită a lui al-Nawawi (1/480), sunt menționate două păreri despre încălțămintea găurită; potrivit celei mai autentice dintre ele, nu se șterge peste ea. La pagina 481 se spune că Ibn al-Mundhir a relatat de la al-Thawri, Ishaq, Yazid ibn Harun și Abu Thawr îngăduința ștergerii peste toate felurile de încălțăminte khuff. Ibn al-Mundhir a spus: «Aceasta este și părerea mea, potrivit înțelesului vădit al îngăduinței Trimisului lui Allah ﷺ de a șterge peste khuff, exprimată în termeni generali care cuprind toate felurile de khuff.»

În al-Ikhtiyarat ale șeicului Islamului Ibn Taymiyya, pagina 13, se spune că ștergerea peste khuff-ul găurit este îngăduită câtă vreme el mai poartă numele de khuff și se poate merge cu el. Aceasta este prima dintre cele două păreri ale lui al-Shafi‘i și alegerea lui Abu al-Barakat și a altor învățați.

În al-Muhalla (2/100) se afirmă îngăduința ștergerii peste cel găurit, chiar dacă se vede cea mai mare parte a picioarelor, câtă vreme mai rămâne ceva din el prins de picioare. Se relatează de la Sufyan al-Thawri că a spus: «Șterge câtă vreme mai este numit khuff.»

În al-Majmu‘ (2/482) se spune: «Dacă stratul exterior s-a rupt, iar căptușeala este groasă, ștergerea este îngăduită; altfel nu, fiindcă este ca și cum [piciorul] ar fi descoperit.» Apoi spune: «Al-Ruyani și al-Rafi‘i au relatat o părere neobișnuită și slabă: că este îngăduită chiar dacă este subțire căptușeala.»

La pagina 484, Ibn al-Mundhir relatează îngăduința ștergerii peste șosete de la nouă companioni — Allah să fie mulțumit de ei —, până la cuvintele: «Cei din școala noastră au relatat de la ‘Umar și ‘Ali — Allah să fie mulțumit de amândoi — îngăduința ștergerii peste șosetă, chiar dacă este subțire. Au relatat-o și de la Abu Yusuf, Muhammad, Ishaq și Dawud.» Sfârșitul citatului.

La pagina 486: «Dacă îmbracă un khuff de sticlă cu care poate merge în continuare, ștergerea peste el este îngăduită, chiar dacă pielea se vede dedesubt.»

În volumul 1, pagina 24, din Jawahir al-iklil, comentariu la Mukhtasar Khalil, se spune că șoseta este un înveliș al piciorului în forma khuff-ului, țesut din bumbac, in ori lână, numit în uzul oamenilor din Egipt «șurab».

Al doilea studiu: Când cineva îmbracă un khuff peste alt khuff, există două situații

**Prima:** îl îmbracă după pierderea stării de puritate. Atunci hotărârea se aplică celui de dedesubt, iar cel de deasupra nu se șterge.

**A doua:** îl îmbracă înaintea pierderii stării de puritate. Atunci poate alege. Dacă îl șterge pe cel de dedesubt, hotărârea se leagă de el și nu-i dăunează scoaterea celui de deasupra. Dacă îl șterge pe cel de deasupra, hotărârea se leagă de acesta; dacă îl scoate, trebuie să-l scoată și pe cel de dedesubt. Odată ce a șters unul dintre ele, nu mai trece la celălalt. Ștergerea peste amândouă nu este valabilă dacă amândouă sunt găurite, nici peste cel de dedesubt dacă acesta este cel găurit.

În al-Furu‘ (1/160): «Nu se șterge peste două khuff-uri îmbrăcate peste unele care au fost șterse […] Se poate susține îngăduința, în acord cu Malik.» La pagina 172: «Dacă scoate un khuff de deasupra peste care a șters, într-o relatare [de la Ahmad] trebuie să-l scoată pe cel de dedesubt […] și face abluțiunea ori își spală picioarele, potrivit divergenței. În altă relatare nu este obligat [să-l scoată], în acord cu Abu Hanifa și Malik; face abluțiunea ori îl șterge numai pe cel de dedesubt, potrivit divergenței.» Sfârșitul citatului.

Eu spun: potrivit părerii că scoaterea nu anulează starea de puritate, nu i se cere nimic.

În al-Majmu‘ al lui al-Nawawi (1/490): «Dacă îngăduim ștergerea peste jurmuq — un înveliș al piciorului purtat peste khuff, mai ales în țările reci —, Abu al-‘Abbas ibn Surayj a menționat trei explicații. Cea mai autentică este că el înlocuiește khuff-ul, iar khuff-ul înlocuiește piciorul. A doua este că cel de dedesubt este ca o înfășurătură, iar cel de deasupra este khuff-ul. A treia este că amândouă sunt ca un singur khuff: cel de deasupra este stratul exterior, iar cel de dedesubt căptușeala.» Cei din școală au dedus multe chestiuni din aceste explicații. Printre ele a pomenit situația în care omul îl scoate pe cel de deasupra după ștergere, iar cel de dedesubt rămâne așa cum era. Potrivit primei explicații, nu trebuie să-l scoată pe cel de dedesubt, ci îl șterge; dar sunt două păreri dacă este de ajuns să-l șteargă ori trebuie să refacă abluțiunea, aceleași ca în privința celui care își scoate khuff-urile. Potrivit celei de-a treia explicații, nu i se cere nimic. Potrivit celei de-a doua, trebuie să-l scoată pe cel de dedesubt și să-și spele picioarele; cu privire la obligativitatea refacerii abluțiunii există cele două păreri.

Din divergența asupra acestei chestiuni rezultă cinci păreri:

Prima: nu se cere nimic. Cea mai autentică dintre ele: se șterge numai cel de dedesubt.

A treia: trebuie șters, împreună cu refacerea abluțiunii.

A patra: trebuie scoase amândouă khuff-urile și spălate picioarele.

A cincea: trebuie scoase și refăcută abluțiunea.

Tot la pagina 490: «Dacă a îmbrăcat khuff-ul fiind în stare de puritate, apoi a pierdut-o și l-a șters, după care a îmbrăcat jurmuq-ul având puritatea dobândită prin ștergere, există două păreri cunoscute despre îngăduința ștergerii peste acesta.» Apoi a spus despre îngăduință: «Este părerea mai vădită, aleasă, fiindcă l-a îmbrăcat în stare de puritate. Afirmația lor că aceasta ar fi o puritate incompletă nu este acceptată.» Al-Rafi‘i a spus: «Șeicul Abu ‘Ali a spus: „Dacă îngăduim ștergerea aici, durata începe din momentul pierderii stării de puritate după îmbrăcarea khuff-ului, nu de la îmbrăcarea jurmuq-ului.”» Sfârșitul citatului. Cuvintele «din momentul pierderii stării de puritate» se întemeiază pe socotirea începutului duratei de atunci; divergența în această privință va urma.

Al treilea studiu: Limitarea duratei ștergerii

Învățații au avut păreri diferite asupra acestei chestiuni. Majoritatea învățaților, dintre companioni, urmași și cei de după ei, consideră că ștergerea este limitată la o zi și o noapte pentru cel stabilit și la trei zile cu nopțile lor pentru călător. Unii învățați au spus că nu are limită de timp. În al-Majmu‘ (1/467): «Cei din școala noastră au relatat aceasta de la Abu Salama ibn ‘Abd al-Rahman, al-Șa‘bi, Rabi‘a, al-Layth și majoritatea adepților lui Malik. Este și părerea cunoscută de la el. De la el se mai relatează că este limitată și că este limitată pentru cel stabilit, dar nu pentru călător. Ibn al-Mundhir a spus: „Sa‘id ibn Jubayr a spus că șterge de dimineață până noaptea.”» Sfârșitul citatului.

Șeicul Islamului a spus în al-Ikhtiyarat, pagina 15: «Durata ștergerii nu se limitează pentru călătorul căruia îi este greu să se ocupe de scoatere și încălțare, precum curierul trimis pentru un interes al musulmanilor.»

Dacă susținem limitarea, de unde începe? Majoritatea învățaților consideră că durata începe de la prima pierdere a stării de puritate după încălțare. În al-Majmu‘ (1/470): «Al-Awza‘i și Abu Thawr au spus că durata începe de când șterge după pierderea stării de puritate. Este și o relatare de la Ahmad și Dawud, părerea aleasă, cu dovezile cele mai puternice. A ales-o Ibn al-Mundhir și a relatat ceva asemănător de la ‘Umar ibn al-Khattab — Allah să fie mulțumit de el. Al-Mawardi și al-Șași au relatat de la al-Hasan al-Basri că începe de la încălțare.» Sfârșitul citatului.

Al patrulea studiu: Dacă starea celui încălțat se schimbă din ședere în călătorie ori invers, care dintre ele se ia în seamă?

Există trei situații.

**Prima situație:** schimbarea are loc înaintea pierderii stării de puritate. De pildă, îmbracă khuff-urile fiind stabilit, apoi pleacă în călătorie înainte să piardă puritatea; ori le îmbracă în călătorie, apoi ajunge în localitatea sa înainte să piardă puritatea. În primul caz șterge cu durata unui călător; în al-Majmu‘ (2/472) se spune că aceasta este prin consens. În al doilea, șterge cu durata celui stabilit și nu există nicio dificultate în această privință.

**A doua situație:** schimbarea are loc după pierderea stării de puritate, dar înaintea ștergerii. De pildă, îmbracă khuff-urile fiind stabilit, apoi pierde puritatea și pleacă în călătorie înainte să șteargă; ori le îmbracă în călătorie, apoi pierde puritatea și ajunge în localitatea sa înainte să șteargă. În primul caz șterge cu durata călătorului. În al-Insaf (1/179): «Aceasta este părerea școlii, urmată de adepții ei.» În al-Furu‘ (1/168) este însemnată cu litera waw, arătând acordul celorlalți trei imami. A spus: «În altă relatare [de la Ahmad], șterge cu durata celui stabilit…» Sfârșitul citatului.

În al-Mughni (1/290): «Nu cunoaștem nicio divergență că împlinește durata ștergerii călătorului.» În al doilea caz șterge cu durata celui stabilit și nu am văzut vreo divergență în această privință.

**A treia situație:** schimbarea are loc după pierderea stării de puritate și după ștergere. De pildă, îmbracă khuff-urile și le șterge fiind stabilit, apoi călătorește; ori le îmbracă și le șterge în călătorie, apoi ajunge în localitatea sa. În această situație, învățații au păreri diferite.

În primul caz, durata ștergerii celui stabilit fie s-a încheiat, fie nu.

Dacă s-a încheiat, nu mai poate șterge; nu am văzut vreo divergență în această privință, în afara celor menționate în al-Muhalla (2/109): că împlinește durata călătorului. Dacă din durata celui stabilit a mai rămas ceva, există divergență. Potrivit școlii lui Malik și al-Shafi‘i, unei relatări de la Ahmad, precum și lui Ishaq și unei relatări de la Dawud, împlinește durata călătorului. Este o relatare de la Ahmad și Dawud. Vezi al-Majmu‘ (1/472).

În al-Mughni (1/292): «Al-Khallal a spus: „Ahmad a revenit de la prima lui părere la aceasta.”» În al-Insaf (1/178), de la autorul lui al-Fa’iq: «Este textul său ulterior și părerea aleasă.» Sfârșitul citatului.

În al doilea caz, durata ștergerii călătorului fie s-a încheiat, fie nu.

Dacă s-a încheiat, nu mai poate șterge. Dacă mai continuă, împlinește durata celui stabilit, dacă a mai rămas ceva din ea. În al-Mughni (1/293): «Aceasta este părerea lui al-Shafi‘i și a adepților opiniei și nu cunosc pe nimeni care să o contrazică.» Sfârșitul citatului. În al-Furu‘ (1/168) este însemnată cu litera waw, arătând acordul celorlalți trei imami. A spus: «În al-Mubhij: șterge cu durata călătorului dacă a șters în călătorie mai mult de o zi și o noapte.» Sfârșitul citatului. În al-Muhalla (2/109): «Începe durata celui stabilit dacă a șters în călătorie două zile și două nopți ori mai puțin; altfel împlinește durata călătorului, dacă a mai rămas ceva din ea.»

Al cincilea studiu: Dacă durata ștergerii se încheie ori este scos ceea ce a fost șters, puritatea rămâne sau se anulează?

Învățații au păreri diferite în această privință. Ele sunt pomenite în al-Majmu‘ (1/511).

**Prima părere:** puritatea rămâne și nu i se cere nimic; se roagă cu această puritate câtă vreme nu o pierde printr-o cauză de anulare. Ibn al-Mundhir a relatat-o de la al-Hasan al-Basri, Qatada și Sulayman ibn Harb și a ales-o.

Al-Nawawi a spus: «Este părerea aleasă, cea mai puternică.»

Eu spun: a ales-o și Ibn Hazm (2/94). În prima chestiune, încheierea duratei, a transmis-o de la Ibrahim al-Nakha‘i, al-Hasan al-Basri, Ibn Abi Layla și Dawud și a spus: «Aceasta este părerea în afara căreia nu este îngăduită alta.»

La pagina 95 a spus: «Dacă ar șterge cu un minut înaintea încheierii uneia dintre cele două durate, i-ar fi îngăduit să se roage cu ea câtă vreme nu pierde puritatea.»

Despre a doua chestiune a spus (2/105) că este părerea unui grup de înaintași. Este și alegerea șeicului Islamului Ibn Taymiyya în amândouă chestiunile.

**A doua părere:** trebuie numai să-și spele picioarele. Au susținut-o ‘Ata’, ‘Alqama și al-Aswad și s-a relatat de la al-Nakha‘i. Este școala lui Abu Hanifa și a adepților săi, a lui al-Thawri, Abu Thawr și al-Muzani și o relatare de la Ahmad.

**A treia părere:** trebuie să refacă abluțiunea. Au susținut-o Makhul, al-Nakha‘i, al-Zuhri, Ibn Abi Layla, al-Awza‘i, al-Hasan ibn Salih și Ishaq. Este cea mai autentică dintre cele două relatări de la Ahmad.

**A patra părere:** trebuie să refacă abluțiunea dacă între scoatere și spălarea picioarelor a trecut mult timp; altfel este de ajuns spălarea picioarelor. Au susținut-o Malik și al-Layth.

Aici se încheie ceea ce am dorit să scriem. Îi cerem lui Allah Preaînaltul să facă aceste studii folositoare. El este Darnic, Generos.

Încheiat miercuri, 16 Rabi‘ al-Thani 1407 h.

Scris de Muhammad al-Salih al-‘Uthaymin.