فتاوى في أحكام قصر وجمع الصلاة

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător!

Laudă numai lui Allah! Binecuvântarea și pacea fie asupra celui după care nu mai este niciun profet, asupra familiei sale și a companionilor săi. Apoi:

Învățații sunt moștenitorii profeților, iar profeții nu au lăsat moștenire nici dinari, nici dirhami, ci au lăsat cunoașterea. Cel care o dobândește a primit o parte îmbelșugată. Aceasta împlinește cuvintele Profetului ﷺ: „Când omul moare, faptele sale încetează, în afară de trei: o milostenie cu folos neîntrerupt, o cunoaștere de care alții se folosesc ori un copil dreptcredincios care se roagă pentru el.”

Această carte cuprinde fatwa ale Eminenței Sale, Shaykh ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz — Allah să aibă milă de el cu nemărginită îndurare. Este ultimul lucru pe care a poruncit să-l tipărim înainte de moartea sa, prin scrisoarea Eminenței Sale adresată nouă, cu nr. 65/1/د, datată în ziua a noua a lunii Muḥarram a anului 1420 de la emigrarea Celui Ales ﷺ. Titlul ei este „Fatwa despre rânduielile scurtării și reunirii rugăciunilor”. Eminența Sa a spus următoarele: „Vă trimitem alăturat materiale despre

rânduielile scurtării și reunirii rugăciunilor, publicate în culegerea noastră de fatwa, volumul al doisprezecelea, de la pagina 257 până la pagina 314, pentru a fi publicate într-o scriere de sine stătătoare, pe cheltuiala fondului de binefacere. Poate că Allah va face să fie de folos.” Aici se încheie citatul.

Direcția Generală pentru Revizuirea Publicațiilor Religioase din cadrul Președinției pentru Administrarea Cercetărilor Științifice și Emiterea de Fatwa are bucuria de a vă prezenta această carte. Ea cuprinde fatwa importante despre scurtarea și reunirea rugăciunilor, date de Eminența Sa — Allah să aibă milă de el —, de care are nevoie fiecare musulman și fiecare musulmană, fiindcă privesc situații întâlnite atât acasă, cât și în călătorie.

Direcția are, de asemenea, plăcerea de a pune câte un titlu aparte fiecărei fatwa, pentru a înlesni găsirea ei și folosirea celor cuprinse în ea.

Îl rugăm pe Stăpânul Cel Măreț și Preaînalt să facă folositoare această carte și altele asemenea ei și să fie un sprijin pentru ca fiecare musulman să-și înțeleagă religia și să înainteze în căutarea cunoașterii religioase. El este Auzitor și Răspunde rugilor. Allah să-l binecuvânteze pe Profetul nostru Muḥammad, familia sa și toți companionii săi!

Prefața editurii

1. Călătorul în urma unui imam rezident și rezidentul în urma unui călător

Întrebare: Dacă un om călătorește, dorește să împlinească rugăciunea de Ẓuhr în congregație și găsește o persoană rezidentă care a împlinit deja rugăciunea de Ẓuhr, poate rezidentul să se roage împreună cu el? Scurtează rugăciunea alături de el ori o împlinește în întregime?

Răspuns: Dacă rezidentul se roagă în urma călătorului pentru a dobândi meritul rugăciunii în congregație și și-a împlinit deja rugăciunea obligatorie, se roagă două unități, asemenea călătorului, fiindcă pentru el aceasta este o rugăciune voluntară. Dar, dacă rezidentul își împlinește în urma călătorului rugăciunea obligatorie, precum Ẓuhr, ʿAṣr ori ʿIshāʾ, atunci se roagă patru unități. Prin urmare, trebuie să-și completeze rugăciunea după ce călătorul încheie cele două unități prin salutul final.

Dacă însă călătorul se roagă în urma rezidentului, iar pentru amândoi rugăciunea este obligatorie, călătorul trebuie să o împlinească în întregime, în patru unități, potrivit celei mai corecte dintre cele două păreri ale învățaților. Imamul Aḥmad a relatat în Musnad, iar imamul Muslim în Ṣaḥīḥ — Allah să aibă milă de amândoi — că Ibn ʿAbbās a fost întrebat despre călătorul care se roagă în urma unui imam rezident

patru unități, iar împreună cu tovarășii săi de călătorie se roagă două unități. El a răspuns: „Aceasta este Sunnah.”

De asemenea, aceasta se întemeiază pe sensul general al cuvintelor Profetului ﷺ: „Imamul a fost rânduit numai pentru a fi urmat, așadar nu vă deosebiți de el.”

 Hadith asupra autenticității căruia sunt de acord al-Bukhārī și Muslim.

2. Călătorul care conduce rugăciunea unor rezidenți

Întrebare: Un călător se află printre rezidenți când intră timpul rugăciunii obligatorii și este cel mai îndreptățit dintre ei să fie imam. Îi conduce într-o rugăciune de rezident ori într-una de călător?

Răspuns: Sunnah este să-i conducă în rugăciunea călătorului. După ce el rostește salutul final, ei se ridică și își completează rugăciunea. Când Profetul ﷺ i-a condus în rugăciune pe locuitorii Meccăi în anul cuceririi, s-a rugat ca un călător și le-a poruncit să-și completeze rugăciunea. Dacă însă împlinește cu ei toate unitățile, rugăciunea este valabilă, dar a lăsat ceea ce era mai bun.

Este dovedit că ʿUthmān — Allah să fie mulțumit de el — împlinea rugăciunea în întregime cu oamenii la pelerinaj în ultimii ani ai califatului său. Este dovedit și că ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — împlinea rugăciunea în întregime în călătorie și spunea: „Nu îmi este greu.” Totuși, mai bine este să se urmeze ceea ce a făcut Profetul ﷺ, fiindcă el este cel care ne-a transmis Legea și ne-a învățat; cele mai alese binecuvântări și cea mai deplină pace de la Domnul său fie asupra lui!

3. Cel care scurtează rugăciunea în urma celui care o împlinește întreagă

Întrebare: Aceasta este o scrisoare a celui care întreabă, ʿ. M., din Riyadh. El spune: Care este rânduiala celui care scurtează rugăciunea și se roagă în urma celui care o împlinește în întregime, sau invers? Cum procedează?

Răspuns: Dacă acela care scurtează rugăciunea conduce pe cineva care trebuie să o împlinească în întregime, atunci, după ce imamul încheie cele două unități prin salutul final, rezidentul se ridică și completează patru unități. Când imamul este călător, el se roagă două unități, iar după salutul său final cei din urma lui se ridică și împlinesc patru unități, dacă sunt rezidenți, nu călători. Călătorii încheie odată cu el. Aceasta este situația în care imamul este călător.

Dar, dacă imamul este rezident, iar călătorii se află în urma sa, ei împlinesc rugăciunea în întregime alături de el. Nu le este îngăduit să o scurteze, ci o împlinesc în patru unități, potrivit hadithului autentic al lui Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi. El a fost întrebat despre cel care se roagă în urma imamului: „O, Ibn ʿAbbās, de ce, când ne rugăm în urma imamului, ne rugăm patru unități, iar când ne rugăm la popasurile noastre ne rugăm două?” El a răspuns: „Aceasta este Sunnah.” L-a relatat imamul Aḥmad în Musnad, cu un lanț de transmitere bun, iar temeiul lui se află în Ṣaḥīḥ Muslim.

 Aceasta arată că rugăciunea călătorului în urma

imamului rezident trebuie completată la patru unități, potrivit hadithului menționat.

4. Călătorul poate scurta ʿAṣr după Ẓuhr împlinit cu imamul

Întrebare: Fratele ʿ. B. B., din Tumayr, în Regatul Arabiei Saudite, întreabă: Un călător care intenționează să reunească și să scurteze rugăciunile a împlinit Ẓuhr împreună cu congregația. Trebuie să se ridice pentru a împlini ʿAṣr scurtat imediat după salutul final al imamului sau îl poate amâna? Există o limită a acestei amânări? Lămuriți-ne, Allah să vă răsplătească!

Răspuns: Dacă un călător se roagă în urma unui rezident, trebuie să împlinească rugăciunea în întregime, întrucât este dovedit de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — că Sunnah pentru călătorii care se roagă în urma unui rezident este să împlinească rugăciunea în întregime. Cât despre reunire, nu este nimic rău să împlinească ʿAṣr scurtat după ce încheie Ẓuhr cu imamul. Dacă îl amână până la timpul său, nici aceasta nu este o problemă; dimpotrivă, este mai bine dacă în ziua aceea se află la un popas. Profetul ﷺ reunea două rugăciuni în călătorie, la timpul uneia dintre ele, atunci când era pe drum. Dar, când se oprea într-un loc, împlinea fiecare rugăciune

la timpul ei. Aceasta este ceea ce făcea cel mai adesea ﷺ, așa cum a procedat la Minā în Pelerinajul de Adio: împlinea fiecare rugăciune la timpul ei, scurtată, fără să le reunească. Allah să le dăruiască tuturor izbânda de a urma Sunnah și de a rămâne statornici în ea!

5. Scurtarea rugăciunii de către călătorul care este imam sau îl urmează pe imam

Întrebare: Care este rânduiala rugăciunii rezidentului în urma călătorului ori invers? Are atunci călătorul dreptul să scurteze rugăciunea, fie că este imam, fie că se roagă în urma imamului?

Răspuns: Atât rugăciunea călătorului în urma rezidentului, cât și a rezidentului în urma călătorului sunt îngăduite. Dar, dacă acela care îl urmează pe imam este călător, iar imamul este rezident, trebuie să împlinească rugăciunea în întregime, urmându-și imamul. În Musnad al imamului Aḥmad și în Ṣaḥīḥ Muslim este dovedit că Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — a fost întrebat despre călătorul care se roagă patru unități în urma unui rezident, iar el a răspuns că aceasta este Sunnah.

Dacă însă rezidentul se roagă în urma călătorului o rugăciune de patru unități, își completează rugăciunea după ce imamul său rostește salutul final.

6. Călătorul care se roagă în urma rezidentului trebuie să împlinească patru unități

Întrebare: Eram în călătorie și, la unul dintre popasuri, am prins rugăciunea de Ẓuhr în moscheea popasului. Cei de acolo o împlineau în întregime. Când am intrat în rugăciune, imamul se afla la primul tashahhud. Când el a rostit salutul final, l-am rostit și eu alături de el, fiindcă eram călător. Am procedat corect? Dacă nu, trebuie să repet rugăciunea? Lămuriți-ne, Allah să vă răsplătească!

Răspuns: Trebuie să repeți rugăciunea, fiindcă un călător care se roagă în urma unui rezident este dator să împlinească patru unități. Sunnah de la Profetul ﷺ în această privință este autentic dovedită.

7. Reunirea și scurtarea rugăciunilor și nepostirea în Ramadan

Către distinsul Shaykh ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz, muftiul Regatului Arabiei Saudite și președintele Administrației Cercetărilor Științifice și Emiterii de Fatwa — Allah să-l ocrotească și să-i dăruiască viață îndelungată.

Pacea, îndurarea lui Allah și binecuvântările Sale fie asupra voastră! Apoi:

Vă aduc la cunoștință că eu și frații mei deținem o fermă pe drumul al-Kharj–Ḥaraḍ. Ea se află la aproximativ 60 km de al-Kharj și la aproximativ 140 km de Riyadh. Nu locuim acolo, ci în orașul Riyadh, însă mergem în mod regulat la fermă pentru a verifica munca și a supraveghea desfășurarea ei.

Nădăjduiesc să ne îndrumați și să ne lămuriți — Allah să vă călăuzească spre bine — cu privire la rânduiala religioasă a reunirii și scurtării rugăciunilor în cazul nostru, precum și a nepostirii în timpul zilei în Ramadan, în următoarele situații care descriu deplasările noastre obișnuite la fermă:

Nădăjduim să primim răspunsul vostru în scris.

Allah să vă călăuzească spre ceea ce iubește și Îl mulțumește și să vă îndrepte pașii pe calea binelui! El este Auzitor și Răspunde rugilor.

Răspuns: Și asupra voastră să fie pacea, îndurarea lui Allah și binecuvântările Sale! Apoi:

vă însoțesc să scurtați și să reuniți rugăciunile și să nu postiți în Ramadan când mergeți la fermă, dacă situația este așa cum ați descris-o mai sus. Există o singură excepție: dacă vă hotărâți să rămâneți la fermă mai mult de patru zile, atunci nu scurtați, nu reuniți rugăciunile și nu vă întrerupeți postul în Ramadan.

Allah să le dăruiască tuturor izbândă! Pacea fie asupra voastră!

Întrebare: Vă rugăm să lămuriți scurtarea rugăciunii în călătorie. Este dovedit că Profetul ﷺ a împlinit rugăciunea în întregime în călătorie? Depinde rugăciunea călătorului de distanță și de durată? Vă rugăm să lămuriți aceste întrebări, cu dovezi din Carte și Sunnah. Allah să vă răsplătească cu bine!

Răspuns: Când călătorea, Profetul ﷺ împlinea Ẓuhr în două unități, ʿAṣr în două unități și ʿIshāʾ în două unități, până ce se întorcea din călătorie. Aceasta este ceea ce s-a păstrat de la el — binecuvântarea și pacea fie asupra lui. S-a relatat că uneori scurta rugăciunea, iar alteori o împlinea în întregime, însă această relatare nu este dovedită de la el ﷺ. Ceea ce s-a păstrat în hadithurile autentice este că, în călătorie, scurta rugăciunea până la întoarcere. Cât despre

Maghrib, îl împlinea așa cum este, în trei unități, atât în călătorie, cât și acasă. Tot astfel, Fajr era împlinit în două unități atât în călătorie, cât și acasă. Împlinea și rugăciunea Sunnah de dinainte de Fajr, atât în călătorie, cât și acasă: două unități scurte. În schimb, rugăciunile Sunnah legate de Ẓuhr, ʿAṣr, Maghrib și ʿIshāʾ le lăsa în călătorie — binecuvântarea și pacea fie asupra lui.

Credinciosul se cuvine să facă în călătorie ceea ce făcea el — binecuvântarea și pacea fie asupra lui. În accepțiunea învățaților, călătoria este cea a cărei distanță înseamnă mersul unei zile și al unei nopți, adică două etape de drum. Aceasta este părerea majorității învățaților. Pentru cel care merge cu mașina, distanța este estimată la aproximativ optzeci de kilometri. La fel este și în cazul avioanelor, al corăbiilor și al vapoarelor. Această distanță ori una apropiată este numită călătorie și socotită astfel potrivit uzanței; aceasta este ceea ce se cunoaște între musulmani. Dacă un om parcurge această distanță ori una mai mare călare pe cămilă, pe jos, cu mașina, cu avionul ori cu o ambarcațiune, este călător.

Unii învățați au spus că limita se stabilește potrivit uzanței, nu printr-o distanță măsurată în kilometri: ceea ce este socotit călătorie potrivit uzanței poartă acest nume și îngăduie scurtarea rugăciunii; ceea ce nu este astfel socotit nu o îngăduie.

Părerea corectă este ceea ce a stabilit majoritatea învățaților: delimitarea prin distanța

pe care am menționat-o. Aceasta este părerea celor mai mulți învățați și se cuvine respectată. Ea este ceea ce s-a transmis de la companioni — Allah să fie mulțumit de ei —, care cunosc cel mai bine religia lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, și Sunnah Trimisului Său ﷺ.

9. Scurtarea rugăciunii de patru unități când se parcurge distanța necesară

Către Eminența Sa, muftiul general al Regatului Arabiei Saudite — Allah să-l ocrotească și să-l păzească.

Îl rog pe Allah Cel Preaînalt și Atotputernic să vă afle în bine și sănătate. Doresc să cunosc rânduiala religioasă a următoarei chestiuni:

Lucrez la o gară, la controlul biletelor, și călătoresc uneori cu trenul pe o distanță de două sute de kilometri, iar alteori pe o distanță de patru sute cincizeci de kilometri. Pot să scurtez rugăciunea de patru unități sau nu?

Lămuriți-ne, Allah să vă binecuvânteze și să vă primească strădaniile pentru slujirea Islamului și a musulmanilor! Pacea, îndurarea lui Allah și binecuvântările Sale fie asupra voastră!

Cel care întreabă: ʿ. Ḥ. A., Bombay, India.

Potrivit celor menționate, îți este îngăduită scurtarea rugăciunii pe distanța amintită, deoarece aceasta este o distanță care îngăduie scurtarea. După cercetare, am stabilit că distanța de la care este îngăduită scurtarea este de aproximativ optzeci de kilometri ori mai mult.

Îl rugăm pe Allah să le dăruiască tuturor izbândă! Pacea, îndurarea lui Allah și binecuvântările Sale fie asupra voastră!

Muftiul general al Regatului Arabiei Saudite, ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz.

10. Scurtarea și reunirea rugăciunilor de către cei care călătoresc prin natura muncii lor

De la ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz către onoratul frate, distinsul Shaykh M. J. ʿ., judecător al tribunalului din Khaybar.

Allah să-i dăruiască izbândă în orice bine! Amin.

Dragă frate, am primit scrisoarea voastră datată 3/4/1389 H — Allah să vă călăuzească — și am luat cunoștință de întrebarea despre îngăduința scurtării și reunirii rugăciunilor pentru cel care, prin natura muncii sale, călătorește din Regat în afara lui ori dintr-un oraș al Regatului în altul, pe distanțe care îi îngăduie călătorului scurtarea și reunirea. Aici intră șoferii și cei asemenea lor, precum negustorii și cumpărătorii care se deplasează mereu.

Răspuns: Aceștia au rânduiala călătorilor și le este prescrisă scurtarea rugăciunii.

Le este îngăduită și reunirea, asemenea celorlalți călători, potrivit majorității învățaților, dat fiind sensul general al dovezilor religioase în această privință. Nu cunoaștem nicio dovadă care să se împotrivească acestui lucru.

Cât despre părerea unor juriști potrivit căreia cel care își câștigă traiul prin transport și călătorește însoțit de familia sa, fără intenția de a se stabili într-o localitate anume, nu beneficiază de înlesnirile călătoriei, aceasta este o părere slabă, pentru care nu cunoaștem vreun temei în Lege, așa cum a atras atenția Abū Muḥammad ibn Qudāmah — Allah să aibă milă de el — în Al-Mughnī.

11. Distanța care îngăduie scurtarea și intenția de a rămâne mai mult de patru zile

Întrebare: Care este părerea Eminenței Voastre despre călătoria care îngăduie scurtarea rugăciunii: este ea delimitată printr-o anumită distanță? Și ce spuneți despre cel care, în călătorie, intenționează să rămână mai mult de patru zile? Mai beneficiază de înlesnirea scurtării?

Răspuns: Majoritatea învățaților consideră că limita este distanța parcursă într-o zi și o noapte de cămile și de cei care merg pe jos, în mers obișnuit. Aceasta este de aproximativ 80 de kilometri, fiindcă o asemenea distanță este socotită călătorie potrivit uzanței, spre deosebire de una mai mică.

Majoritatea consideră, de asemenea, că acela care se hotărăște să rămână mai mult de patru zile trebuie să împlinească rugăciunea în întregime și să postească în Ramadan.

Dacă durata este mai mică, îi sunt îngăduite scurtarea, reunirea și nepostirea, deoarece principiul de bază pentru rezident este împlinirea rugăciunii în întregime; scurtarea îi este prescrisă numai când începe călătoria.

Este dovedit că Profetul ﷺ a rămas patru zile în Pelerinajul de Adio, scurtând rugăciunea, după care a plecat către Minā și ʿArafāt.

Aceasta arată că scurtarea este îngăduită celui care se hotărăște să rămână patru zile ori mai puțin. Cât despre șederea lui ﷺ de nouăsprezece zile în anul cuceririi și de douăzeci de zile la Tabūk, ea este înțeleasă în sensul că nu luase o hotărâre fermă privind durata șederii, ci rămăsese dintr-o pricină despre care nu știa când va înceta. Așa a înțeles majoritatea șederea sa la Mecca în anul cuceririi și la Tabūk în anul expediției de la Tabūk, din precauție pentru religie și urmând principiul de bază: rezidenții sunt datori să împlinească Ẓuhr, ʿAṣr și ʿIshāʾ în patru unități.

Dar, dacă nu a hotărât o durată a șederii, ci nu știe când va pleca, are dreptul să scurteze, să reunească și să nu postească, până când se hotărăște să rămână mai mult de patru zile ori se întoarce în ținutul său.

12. Reunirea și scurtarea rugăciunilor când călătoria se prelungește

De la ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz către onoratul frate ʿ. F. F. — Allah să-i dăruiască izbândă.

Mă refer la scrisoarea voastră datată 10/11/1410 H, în care ați spus: „Doresc să vă înfățișez o chestiune în privința căreia v-am cerut fatwa cu multă vreme în urmă: reunirea și scurtarea rugăciunilor în călătorie, oricât s-ar prelungi aceasta. Fiindcă părerile s-au înmulțit în această privință, nădăjduiesc să lămuriți două lucruri:

Mai întâi: în călătoria în afara Regatului, îmi sunt îngăduite scurtarea și reunirea, oricât ar dura călătoria? Uneori ea depășește două luni. Nu pot să mă rog purtând îmbrăcăminte apuseană și sunt silit să mă întorc la locuința mea pentru rugăciune; reunirea și scurtarea îmi sunt mai comode. Care este rânduiala: îmi sunt îngăduite sau nu?

În al doilea rând: călătoresc adesea la Jeddah și am o locuință acolo, însă reședința mea este în Riyadh. Uneori rămân acolo mai mult de o lună. Îmi sunt îngăduite reunirea și scurtarea sau nu?”

Răspuns: Vă înștiințez că o călătorie în care călătorul beneficiază de înlesnirile călătoriei este cea socotită astfel potrivit uzanței. Ca estimare, distanța ei este de optzeci de kilometri. Cel care pornește să parcurgă această distanță ori una mai mare poate beneficia de înlesnirile călătoriei: ștergerea peste încălțămintea khuff timp de trei zile și trei nopți, scurtarea rugăciunii de patru unități la două unități, reunirea rugăciunilor de Ẓuhr și ʿAṣr la timpul

uneia dintre ele și, la fel, a rugăciunilor de Maghrib și ʿIshāʾ, precum și nepostirea în Ramadan.

Când călătorul ajunge în localitatea către care s-a îndreptat și intenționează să rămână mai mult de patru zile, nu mai beneficiază de înlesnirile călătoriei. Dacă intenționează să rămână patru zile ori mai puțin, beneficiază de aceste înlesniri.

Călătorul care ajunge într-o localitate pentru a rezolva o nevoie, dar nu știe când o va încheia și nu a stabilit o anumită durată a șederii care să depășească patru zile, beneficiază de înlesnirile călătoriei chiar dacă șederea sa depășește patru zile.

Purtarea îmbrăcămintei apusene nu este o scuză pentru amânarea rugăciunii dincolo de timpul ei și nici pentru reunirea a două rugăciuni. Călătorul nu se cuvine să lase rugăciunea în congregație, dacă o poate împlini, invocând călătoria: rugăciunea în congregație este obligatorie, pe când scurtarea și reunirea sunt înlesniri.

Allah să-i călăuzească pe toți spre ceea ce Îl mulțumește și să ne ajute, pe noi și pe voi, în orice bine! Pacea, îndurarea lui Allah și binecuvântările Sale fie asupra voastră!

Președintele general al Administrațiilor Cercetărilor Științifice, Emiterii de Fatwa, Chemării și Îndrumării.

13. Scurtarea în călătoriile lungi și în deplasările pentru studii

Întrebare: Este adevărat că un călător scurtează rugăciunea oricât ar dura călătoria, chiar dacă ajunge la ani întregi? Sau există un anumit termen după care scurtarea încetează? Care este rânduiala călătoriei pentru cel care pleacă la studii ori la muncă în afara țării sale? Este corect să scurteze până când se întoarce de la studii ori de la muncă?

Răspuns: Sunnah pentru călător este să scurteze rugăciunea în călătorie, urmând exemplul Profetului ﷺ și împlinind Sunnah sa, dacă distanța este de aproximativ optzeci de kilometri ori mai mult. Dacă, de pildă, călătorește din Arabia Saudită în America, scurtează câtă vreme se află pe drum. Dacă merge de la Mecca în Egipt ori din Egipt la Mecca, scurtează câtă vreme se află pe drum. Tot astfel, dacă se oprește într-o localitate, scurtează pe durata șederii de acolo, dacă aceasta este de patru zile ori mai puțin. Așa a făcut Profetul ﷺ când a ajuns la Mecca în Pelerinajul de Adio: a sosit în dimineața celei de-a patra zile din Dhū al-Ḥijjah și a continuat să scurteze până când a plecat la Minā, în ziua a opta din Dhū al-Ḥijjah.

De asemenea, dacă intenționează să rămână o durată al cărei sfârșit nu îl cunoaște — dacă va fi de patru zile ori mai mult —, scurtează până când își rezolvă nevoia ori se hotărăște să rămână o durată care depășește patru zile, potrivit celor mai mulți învățați. De pildă, rămâne pentru a găsi o persoană care îi datorează bani sau pentru o neînțelegere despre care nu știe când se va încheia, ori pentru ceva asemănător. El scurtează câtă vreme rămâne acolo, fiindcă șederea sa nu este delimitată și nu știe când se va sfârși. Poate scurta și este socotit călător: scurtează și poate să nu postească în Ramadan, chiar dacă trec astfel ani întregi.

Dar cel care rămâne multă vreme pentru studii ori alte treburi sau se hotărăște să rămână o durată îndelungată trebuie să împlinească rugăciunea în întregime. Aceasta este părerea corectă, urmată de majoritatea învățaților, de cei patru imami și de alții, fiindcă principiul de bază pentru rezident este împlinirea rugăciunii în întregime. Dacă se hotărăște să rămână mai mult de patru zile, trebuie să o împlinească în întregime, fie pentru studii, fie pentru altceva.

Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — a considerat că, dacă un călător rămâne nouăsprezece zile ori mai puțin, scurtează, iar dacă intenționează să rămână mai mult trebuie să împlinească rugăciunea în întregime. El a adus ca dovadă șederea de nouăsprezece zile a Profetului ﷺ în anul cuceririi Meccăi, timp în care scurta rugăciunea. Totuși, părerea pe care ne întemeiem în toate acestea este că șederea care nu împiedică scurtarea rugăciunii este numai cea de patru zile ori mai puțin. Aceasta este părerea celor mai mulți, iar în ea se află precauție pentru religie și îndepărtarea riscului în privința acestui mare act de adorare

Răspunsul la dovada adusă de Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — este că nu este dovedit despre Profet ﷺ că s-ar fi hotărât să rămână această durată. El a rămas pentru a statornici temeliile Islamului în Mecca și a înlătura urmele politeismului, fără a intenționa o anumită durată. Iar călătorul care nu intenționează o durată cunoscută poate scurta, chiar dacă aceasta se prelungește, după cum am arătat.

Sfatul meu pentru frații care călătoresc pentru studii ori altceva este să împlinească rugăciunea în întregime, fără a o scurta, și să postească Ramadanul, fără a întrerupe postul, în afară de cazul în care șederea este scurtă, de patru zile ori mai puțin, sau nu are o durată determinată și omul nu știe când se va încheia, fiindcă urmărește rezolvarea unei nevoi al cărei sfârșit nu îl cunoaște, după cum am arătat. Acesta are rânduiala călătorului. Aceasta este cea mai bună părere exprimată în această privință, urmată de cei mai mulți învățați, și cea care se cuvine urmată, datorită precauției pentru religie pe care o cuprinde. Profetul ﷺ a spus: „Lasă ceea ce îți stârnește îndoială pentru ceea ce nu îți stârnește îndoială.”

 El ﷺ a mai spus: „Cel care se ferește de lucrurile îndoielnice și-a păzit religia și onoarea.”

Șederea lui ﷺ de nouăsprezece zile la Mecca în anul cuceririi este înțeleasă în sensul că nu luase de la început o hotărâre fermă asupra ei. A rămas numai pentru a îndrepta treburile religiei, a statornici adorarea numai a lui Allah în Mecca și a-i îndruma pe musulmani spre îndatoririle lor, după cum am arătat. Nu rezultă de aici că s-ar fi hotărât să rămână întreaga durată. Este cu putință să fi rămas fără să fi stabilit aceasta dinainte și ca zilele să fi trecut ocupându-se de treburile musulmanilor, îndreptând ceea ce trebuia îndreptat și statornicind riturile religiei în Mecca cea Nobilă.

Nu există nimic care să arate că ar fi hotărât această durată dinainte și care să poată fi adus ca dovadă că șederea ce îngăduie scurtarea este limitată la nouăsprezece zile, așa cum s-a transmis de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi.

La fel, în privința șederii sale de douăzeci de zile la Tabūk, nimic nu arată că ar fi hotărât-o dinainte — binecuvântarea și pacea fie asupra lui. Dimpotrivă, ceea ce reiese este că a rămas urmărind ceea ce ținea de război și cercetând situația, fără să aibă o hotărâre definitivă privind șederea. Principiul de bază este că nu se afirmă o hotărâre fermă asupra șederii fără dovadă. El călătorea pentru jihād și războiul cu bizantinii și a zăbovit această durată la Tabūk pentru a cerceta chestiunea jihādului: să-și continue drumul și să înainteze către bizantini sau să se întoarcă? Apoi Allah, Cel Slăvit, a ales pentru el întoarcerea la Medina, iar el s-a întors.

Ceea ce se urmărește este că nimic nu arată că ar fi intenționat să rămână nouăsprezece

zile la Mecca ori că ar fi avut o hotărâre fermă de a rămâne douăzeci de zile la Tabūk, astfel încât să se spună că aceasta este durata minimă a scurtării sau durata maximă a șederii. Aceasta rămâne o posibilitate, așa cum a spus majoritatea. Limita șederii de patru zile ori mai puțin, dincolo de care cel care intenționează să rămână mai mult împlinește rugăciunea în întregime, este luată din șederea lui ﷺ la Mecca înainte de pelerinaj, în Pelerinajul de Adio. El a rămas patru zile, fără îndoială, hotărât să stea acolo pentru pelerinaj, din ziua a patra până când a ieșit către Minā.

Un grup de învățați a spus că șederea este delimitată la zece zile, deoarece el a rămas zece zile la Mecca în Pelerinajul de Adio. Ei au inclus aici șederea sa la Minā și la ʿArafah și au spus că aceasta era o ședere asupra căreia luase o hotărâre. Așadar, durata în care scurtarea este îngăduită ar fi de zece zile ori mai puțin, fiindcă el o hotărâse.

Această părere are tăria și temeiul ei. Totuși, majoritatea a socotit plecarea sa de la Mecca la Minā drept începutul călătoriei, fiindcă s-a îndreptat către Minā pentru a împlini riturile pelerinajului, după care urma să călătorească spre Medina.

Oricum, aceasta este o chestiune în care învățații au păreri diferite. Cea mai bună și mai prudentă părere exprimată în această privință este însă cea a majorității, pe care am amintit-o: dacă un călător intenționează să rămână

într-o localitate ori în orice loc mai mult de patru zile, împlinește rugăciunea în întregime; dacă intenționează o ședere mai scurtă, scurtează. Dacă nu are o intenție determinată și spune: „Plec mâine” sau „Plec poimâine”, adică urmărește rezolvarea unei nevoi despre care nu știe când se va încheia, atunci are rânduiala călătorului, chiar dacă durata se prelungește.

Scurtarea și reunirea rugăciunilor

Glosar

Bibliografie

47 de răspunsuri ale lui Shaykh Ibn Bāz despre scurtarea și reunirea rugăciunilor, călătorie și situații înrudite.