Răspunsuri despre rugăciunea de Fajr

De la ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz către musulmanii care vor citi aceste rânduri. Allah să-i călăuzească spre ceea ce Îi este plăcut și să ne așeze, pe mine și pe ei, printre cei care se tem de El și au evlavie față de El. Āmīn.

Pacea, îndurarea și binecuvântările lui Allah fie asupra voastră!

Așadar, am aflat că mulți oameni tratează cu nepăsare împlinirea rugăciunii în congregație, invocând îngăduința unor învățați în această privință. De aceea, am datoria să arăt cât de însemnat și de grav este acest lucru. Musulmanul nu trebuie să trateze cu nepăsare o chestiune căreia Allah i-a dat o mare însemnătate în Cartea Sa și căreia i-a dat o mare însemnătate și nobilul Său Trimis — asupra lui fie cele mai alese binecuvântări și salutări din partea Domnului său. Allah Preaslăvitul a pomenit adesea rugăciunea în Cartea Sa cea nobilă, i-a arătat însemnătatea și a poruncit păstrarea ei cu grijă și împlinirea ei în congregație. El ne-a înștiințat că nepăsarea și lenea față de ea sunt însușiri ale ipocriților. Preaînaltul a spus în Cartea Sa cea limpede:

Păziți cu grijă rugăciunile și rugăciunea de mijloc și stați înaintea lui Allah cu supunere!

Cum se poate recunoaște că robul păzește rugăciunea și o prețuiește, dacă lipsește de la împlinirea ei împreună cu frații săi și o tratează cu nepăsare? Preaînaltul a spus:

Împliniți rugăciunea, dați zakātul și plecați-vă împreună cu cei care se pleacă!

Acest verset nobil este un text limpede cu privire la obligativitatea rugăciunii în congregație și a participării alături de cei care se roagă. Dacă ar fi fost avută în vedere numai împlinirea rugăciunii, nu ar fi fost limpede rostul încheierii versetului prin cuvintele Preaslăvitului:

Și plecați-vă împreună cu cei care se pleacă!

Aceasta deoarece împlinirea rugăciunii fusese deja poruncită la începutul versetului. Allah Preaînaltul a spus:

Iar când te afli printre ei și le conduci rugăciunea, un grup dintre ei să stea cu tine și să-și ia armele. După ce se prosternează, să treacă în spatele vostru și să vină un alt grup, care încă nu s-a rugat, să se roage cu tine și să-și ia măsurile de pază și armele.

Preaslăvitul a făcut obligatorie împlinirea rugăciunii în congregație chiar și în vreme de război. Cu atât mai mult în vreme de pace!

Dacă ar fi fost îngăduit cuiva să lipsească de la rugăciunea în congregație, cei aflați față în față cu dușmanul și amenințați de atacul lui ar fi fost mai îndreptățiți să primească această îngăduință. Întrucât nu s-a întâmplat astfel, se știe că rugăciunea în congregație este una dintre cele mai însemnate îndatoriri și că nimănui nu-i este îngăduit să lipsească de la ea.

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, se relatează că Profetul ﷺ a spus: „M-am gândit să poruncesc să se înceapă rugăciunea, apoi să poruncesc unui bărbat să-i conducă pe oameni în rugăciune, iar eu să plec, împreună cu niște bărbați care duc legături de lemne, la oameni care nu iau parte la rugăciune și să dau foc caselor lor.” Acesta este pasajul din hadith.

În Ṣaḥīḥ Muslim, ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Ne-am văzut într-o vreme în care nu lipsea de la rugăciune decât un ipocrit a cărui ipocrizie era cunoscută ori un bolnav. Chiar și bolnavul mergea între doi bărbați, până ajungea la rugăciune.”

El a mai spus: „Trimisul lui Allah ﷺ ne-a învățat rânduielile călăuzirii, iar printre rânduielile călăuzirii se află rugăciunea în moscheea în care se face chemarea la ea.”

Tot acolo, de la el se relatează: „Cel care dorește să-L întâlnească mâine pe Allah ca musulman să păzească aceste rugăciuni acolo unde se face chemarea la ele. Allah i-a rânduit Profetului vostru rânduieli ale călăuzirii, iar ele fac parte din rânduielile călăuzirii. Dacă v-ați ruga în casele voastre, așa cum se roagă în casa lui acest om care lipsește, ați părăsi Sunna Profetului vostru. Iar dacă ați părăsi Sunna Profetului vostru, ați rătăci. Nu este om care să se purifice, împlinind bine purificarea, apoi să pornească spre una dintre aceste moschei, fără ca Allah să-i scrie pentru fiecare pas pe care îl face o faptă bună, să-l înalțe cu o treaptă și să-i șteargă un păcat. Ne-am văzut într-o vreme în care nu lipsea de la ea decât un ipocrit a cărui ipocrizie era cunoscută. Omul era adus sprijinindu-se între doi bărbați, până era așezat în rând.”

Tot în Ṣaḥīḥ Muslim, de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, se relatează că un nevăzător a spus: „Trimis al lui Allah, nu am pe cineva care să mă însoțească la moschee. Am îngăduința să mă rog în casa mea?” Profetul ﷺ l-a întrebat: „Auzi chemarea la rugăciune?” El a răspuns: „Da.” I-a spus: „Atunci răspunde-i!”

Hadithurile care arată obligativitatea rugăciunii în congregație și obligativitatea împlinirii ei în casele lui Allah, pe care Allah a îngăduit să fie înălțate și în care să fie pomenit Numele Său, sunt foarte multe.

Fiecare musulman are datoria să se îngrijească de acest lucru, să se grăbească spre el și să se îndemne la el împreună cu copiii săi, cu cei ai casei, cu vecinii și cu ceilalți frați musulmani. Aceasta înseamnă împlinirea poruncii lui Allah și a Trimisului Său, ferirea de ceea ce Allah și Trimisul Său au oprit și îndepărtarea de asemănarea cu oamenii ipocriziei. Allah i-a descris prin însușiri vrednice de osândă, iar una dintre cele mai rele este lenea lor față de rugăciune. Preaînaltul a spus:

Ipocriții încearcă să-L înșele pe Allah, însă El le întoarce înșelăciunea împotriva lor. Când se ridică pentru rugăciune, se ridică leneși, ca să fie văzuți de oameni, și nu-L pomenesc pe Allah decât puțin. Oscilează între acestea: nici cu aceștia, nici cu aceia. Iar celui pe care Allah îl lasă în rătăcire nu-i vei găsi nicio cale.

Mai mult, lipsirea de la împlinirea ei în congregație este una dintre cele mai mari cauze care duc la părăsirea ei cu totul. Se știe că părăsirea rugăciunii este necredință, rătăcire și ieșire din cercul Islamului, după cuvintele Profetului ﷺ: „Între om și necredință și asocierea de parteneri se află părăsirea rugăciunii.” Muslim l-a consemnat în Ṣaḥīḥ-ul său de la Jābir, Allah să fie mulțumit de el.

Versetele și hadithurile despre însemnătatea rugăciunii, obligativitatea păzirii și împlinirii ei așa cum a rânduit Allah și avertizarea împotriva părăsirii ei sunt multe și cunoscute.

Fiecare musulman are, așadar, datoria să păzească rugăciunea la timpul ei, să o împlinească așa cum a rânduit Allah și să o facă împreună cu frații săi, în congregație, în casele lui Allah, din ascultare față de Allah Preaslăvitul și față de Trimisul Său ﷺ și pentru a se feri de mânia lui Allah și de pedeapsa Sa dureroasă.

Atunci când adevărul s-a arătat și dovezile sale au devenit limpezi, nimănui nu-i este îngăduit să se abată de la el pentru vorbele cutăruia sau cutăruia, căci Allah Preaslăvitul spune:

Dacă vă aflați în neînțelegere asupra unui lucru, întoarceți-l la Allah și la Trimis, dacă aveți credință în Allah și în Ziua de Apoi. Aceasta este mai bine și duce la cea mai bună încheiere.

Preaslăvitul mai spune:

Să se ferească cei care se împotrivesc poruncii sale, ca nu cumva să-i lovească o încercare ori să-i lovească o pedeapsă dureroasă.

Nu sunt ascunse numeroasele foloase și marile binefaceri ale rugăciunii în congregație. Printre cele mai limpezi se află cunoașterea reciprocă, întrajutorarea în bine și evlavie și îndemnul reciproc la adevăr și la răbdare.

La acestea se adaugă încurajarea celui care lipsește, învățarea celui neștiutor, necăjirea oamenilor ipocriziei și îndepărtarea de calea lor, arătarea rânduielilor lui Allah printre robii Săi, chemarea la Allah Preaslăvitul prin cuvânt și faptă și multe alte foloase.

Allah să ne călăuzească, pe mine și pe voi, spre ceea ce Îi este plăcut și spre îndreptarea lucrurilor acestei lumi și ale Vieții de Apoi. Să ne ferească pe toți de răul sufletelor noastre, de faptele noastre rele și de asemănarea cu necredincioșii și ipocriții. El este Darnic și Generos.

Pacea, îndurarea și binecuvântările lui Allah fie asupra voastră! Allah să-l binecuvânteze și să-l salute pe Profetul nostru Muḥammad, precum și pe familia și pe companionii săi.