Răbdarea în fața răului făcut de oameni

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Mărturisesc că nimeni nu este vrednic de adorare în afară de Allah, Singurul, Care nu are asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, lui, familiei sale și tuturor companionilor săi!

O, Allah, dăruiește sufletelor noastre evlavia lor și curățește-le! Tu ești Cel mai bun dintre cei care le curățesc; Tu ești Ocrotitorul și Stăpânul lor.

O, Allah, călăuzește-ne spre cele mai frumoase purtări, căci numai Tu călăuzești spre ele! Îndepărtează de la noi purtările rele, căci numai Tu le îndepărtezi de la noi!

În cele ce urmează: răbdarea este o treaptă măreață a religiei și un rang înalt între rangurile ei. Allah — Măreț și Preaînalt este El! — a pomenit-o în multe locuri din Cartea Sa. Imamul Aḥmad — Allah Preaînaltul să aibă milă de el! — a spus chiar: „Allah a pomenit răbdarea în Nobilul Coran în mai mult de nouăzeci de locuri.”¹

Aceasta ne arată limpede însemnătatea și rangul înalt al răbdării, precum și marea nevoie pe care robul o are de ea: în privința faptelor de ascultare, ca să le împlinească; în privința lucrurilor oprite, ca să le părăsească; și în privința nenorocirilor hotărâte pentru el, ca să nu se piardă cu firea și să nu fie nemulțumit.

Robul are nevoie de răbdare, iar răbdarea îl însoțește pe musulman în toate împrejurările sale. O faptă de ascultare se împlinește numai cu răbdare; un păcat se părăsește numai cu răbdare; iar ceea ce a fost hotărât și decretat se întâmpină într-un chip care Îl mulțumește pe Allah și nu-I stârnește mânia numai cu răbdare. Câtă nevoie are musulmanul — și cât de mare este nevoia lui! — să se împodobească cu răbdare în toate împrejurările sale!

Allah — Măreț și Preaînalt este El! — a pomenit răbdarea în multe locuri din Coran, în feluri diferite: a poruncit-o, a oprit opusul ei, i-a lăudat și i-a preamărit pe cei răbdători, a pomenit răsplata îmbelșugată și frumoasa întoarcere pregătite pentru ei, le-a dat vestea bună fără restrângere, a spus că îi iubește și că este alături de ei, întărindu-i, ajutându-i și ocrotindu-i. Acestea sunt numai câteva dintre felurile în care răbdarea apare în Cartea lui Allah.

Toate acestea ne arată măreața însemnătate a răbdării, înalta ei treaptă și nevoia stăruitoare pe care o avem de ea.

Despre răbdare se poate vorbi pe larg: subiectul cuprinde multe laturi și numeroase aspecte. Aici ne vom mărgini însă la un anumit capitol și la un anumit domeniu al ei: „răbdarea în fața răului făcut de oameni”.

Se știe că omul nu scapă în această viață de răul făcut de ceilalți, căci oamenii sunt de multe feluri și se deosebesc prin purtare, fire, însușiri și felul în care se poartă unii cu alții. Musulmanul trebuie să se împodobească cu răbdare.

Printre felurile de răbdare cu care musulmanul trebuie să se împodobească se numără răbdarea în fața răului făcut de oameni. Este un capitol în care multe voințe și suflete se dovedesc prea slabe pentru a-l împlini. De aceea, cuvintele învățaților care lămuresc ce îl ajută pe om să rabde răul făcut de ceilalți sunt pentru musulman un far și o lumină în această privință.

Textul pe care îl vom comenta este un fragment dintr-o epistolă a lui Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — Allah Preaînaltul să aibă milă de el! — în care vorbește despre răbdare. El prezintă, într-o expunere frumoasă și deosebit de folositoare, lucrurile care ajută la răbdarea în fața răului făcut de oameni și oferă amănunte pe care cu greu le-ai găsi în altă parte. Allah să aibă milă de acest imam! Cât de frumos este sfatul său și cât de limpede este expunerea lui! Allah să-i dăruiască răsplata cea mai deplină pentru ceea ce a oferit și a înfăptuit și să-l așeze în cel mai înalt Firdaws! El — Binecuvântat și Preaînalt este! — este Cel care aude, Cel Apropiat, Cel care răspunde.

Îl rog pe Allah Cel Generos, Care ne-a înlesnit acest comentariu la cuvintele lui Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — Allah Preaînaltul să aibă milă de el! — despre lucrurile care ajută la răbdarea în fața răului făcut de oameni, să facă din el un ajutor pentru noi toți în dobândirea acestei răbdări și să ne așeze printre robii Săi răbdători și recunoscători. Religia are două jumătăți: răbdarea și recunoștința. De aceea s-a spus: „Răbdarea este jumătate din religie.”

Îl rugăm pe Allah Cel Generos să ne facă de folos ceea ce ne-a învățat, să ne sporească știința și să facă din ceea ce învățăm o dovadă în favoarea noastră, nu împotriva noastră. El — Binecuvântat și Preaînalt este! — este Cel care aude, Cel Apropiat, Cel care răspunde.²