Virtutea pomenirii frecvente a lui Allah și mustrarea nepăsării față de El

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Allah le-a poruncit în Cartea Sa robilor Săi credincioși să Îl pomenească mult: stând în picioare, așezați și culcați pe o parte; noaptea și ziua; pe uscat și pe mare; în călătorie și acasă; în bogăție și în sărăcie; în sănătate și în boală; în ascuns și în văzul lumii, în orice stare. Pentru aceasta, El le-a rânduit o răsplată îmbelșugată, o mare retribuție și un deznodământ frumos.

Allah Preaînaltul a spus:

O, voi cei care credeți! Pomeniți-L pe Allah cu pomenire multă și preamăriți-L dimineața și seara! El este Cel care vă binecuvântează, iar îngerii Săi se roagă pentru voi, pentru a vă scoate din întuneric la lumină. El este Îndurător cu credincioșii. Salutul lor, în Ziua în care Îl vor întâlni, va fi: «Pace!» Iar El le-a pregătit o răsplată generoasă.

Acest verset îndeamnă la pomenirea frecventă a lui Allah Preaînaltul și arată marea răsplată și binele îmbelșugat care decurg din aceasta. Cuvintele Sale:

El este Cel care vă binecuvântează, iar îngerii Săi se roagă pentru voi.

cuprind cel mai puternic îndemn la pomenirea frecventă a lui Allah și cea mai frumoasă încurajare spre aceasta: El, slăvit fie, vă pomenește, așadar pomeniți-L și voi. Acest lucru este asemenea cuvintelor Sale:

Așa cum am trimis printre voi un Trimis dintre voi, care vă recită versetele Noastre, vă curăță, vă învață Cartea și înțelepciunea și vă învață ceea ce nu știați. Așadar, pomeniți-Mă și vă voi pomeni; fiți-Mi recunoscători și nu fiți nerecunoscători față de Mine!

Răsplata este de aceeași natură cu fapta. Pe cel care Îl pomenește pe Allah în sinea sa, Allah îl pomenește în Sinea Sa; pe cel care Îl pomenește într-o adunare, Allah îl pomenește într-o adunare mai bună decât aceasta. Iar pe cel care Îl uită pe Allah, Allah îl uită.

Cei care Îl pomenesc mult pe Allah au partea cea mai îmbelșugată și deplină din pomenirea pe care Allah le-o acordă și din binecuvântarea Sa și rugăciunile îngerilor Săi pentru ei. S-a relatat de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de ei, că, explicând acest verset, a spus: «Dacă faceți aceasta» — adică Îl pomeniți mult pe Allah — «Allah vă binecuvântează, iar îngerii Săi se roagă pentru voi.»¹

Binecuvântarea lui Allah asupra robilor Săi care Îl pomenesc înseamnă lauda pe care le-o aduce în adunarea cea înaltă, înaintea îngerilor nobili și ascultători. Rugăciunea îngerilor pentru ei înseamnă implorarea și cererea de iertare pentru ei, așa cum Allah Preaînaltul a spus:

Cei care poartă Tronul și cei din jurul lui Îl preamăresc cu laudă pe Domnul lor, cred în El și cer iertare pentru cei care cred: «Domnul nostru! Tu cuprinzi totul cu îndurare și cunoaștere. Iartă-i pe cei care s-au căit și au urmat calea Ta și păzește-i de chinul Iadului! Domnul nostru! Fă-i să intre în Grădinile Edenului pe care le-ai făgăduit lor și celor drepți dintre părinții, soțiile și urmașii lor! Cu adevărat, Tu ești Cel Atotputernic, Cel Înțelept. Și păzește-i de rele! Pe cel pe care îl păzești de rele în Ziua aceea l-ai învrednicit de îndurarea Ta. Aceasta este izbânda cea mare.»

Al-Bukhārī a consemnat în Ṣaḥīḥ-ul său de la Abū al-ʿĀliyah, Allah să aibă milă de el, că a spus, explicând cuvintele Celui Preaînalt:

Cu adevărat, Allah îl binecuvântează pe Profet, iar îngerii Săi se roagă pentru el. O, voi cei care credeți! Cereți binecuvântare pentru el și salutați-l cu salut de pace!

«Binecuvântarea lui Allah înseamnă lauda pe care i-o aduce înaintea îngerilor, iar rugăciunea îngerilor înseamnă implorarea.»²

Apoi, datorită îndurării Sale față de cei care Îl pomenesc mult, laudei pe care le-o aduce și rugăciunii îngerilor Săi pentru ei, Allah, binecuvântat și preaînalt fie, îi scoate din întuneric la lumină. De aceea a spus:

El este Cel care vă binecuvântează, iar îngerii Săi se roagă pentru voi, pentru a vă scoate din întuneric la lumină.

Adică din întunericul neștiinței și al rătăcirii la lumina călăuzirii și a certitudinii. Apoi, Cel Preaînalt a spus:

El este Îndurător cu credincioșii.

Adică în această lume și în Viața de Apoi. În această lume, El i-a călăuzit la adevărul pe care alții nu l-au cunoscut și le-a arătat calea de la care s-au rătăcit și s-au abătut ceilalți, dintre cei care cheamă la necredință, la inovație sau la deșertăciune. Iar în Viața de Apoi, îndurarea Sa față de ei se arată prin faptul că îi pune la adăpost de spaima cea mare și le poruncește îngerilor Săi să îi întâmpine cu vestea bună a dobândirii Paradisului și a salvării de Foc. Aceasta nu se datorează decât iubirii și blândeții Sale față de ei. Allah să ne facă dintre ei!

Într-un alt verset, Allah Preaînaltul arată virtutea bărbaților și a femeilor care Îl pomenesc mult, le înalță rangul, îi laudă și arată marea lor răsplată:

Cu adevărat, musulmanilor și musulmanelor, credincioșilor și credincioaselor, bărbaților ascultători și femeilor ascultătoare, celor sinceri și celor sincere, celor răbdători și celor răbdătoare, bărbaților smeriți și femeilor smerite, bărbaților care dau milostenie și femeilor care dau milostenie, bărbaților care postesc și femeilor care postesc, bărbaților care își păzesc castitatea și femeilor care și-o păzesc, bărbaților care Îl pomenesc mult pe Allah și femeilor care Îl pomenesc, Allah le-a pregătit iertare și o răsplată măreață.

Adică le-a pregătit ștergerea și iertarea păcatelor, iar pentru faptele lor bune, o mare răsplată și trepte înalte în grădinile Paradisului: ceea ce niciun ochi nu a văzut, nicio ureche nu a auzit și nu a trecut prin inima vreunui om.

Bărbații și femeile care Îl pomenesc mult pe Allah sunt cei care îi întrec pe ceilalți în faptele bune și dobândesc cele mai înalte trepte și ranguri. Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, că a spus: «Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, mergea pe drumul spre Mecca și a trecut pe lângă un munte numit Jumdān. El a spus:

„Mergeți! Acesta este Jumdān. Cei numiți mufarridūn i-au întrecut pe ceilalți.” Ei au întrebat: „Și cine sunt mufarridūn?” El a răspuns: „Bărbații care Îl pomenesc mult pe Allah și femeile care Îl pomenesc.”»³

Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, i-a explicat astfel pe mufarridūn ca fiind bărbații și femeile care Îl pomenesc mult pe Allah. Sensul de la care provine acest cuvânt, după cum spun Ibn Qutaybah și alții, îi desemnează pe cei ai căror contemporani au pierit, iar ei au rămas singuri, pomenindu-L pe Allah Preaînaltul.⁴

Cel care cugetă la aceste texte și la celelalte texte numeroase care arată marea răsplată a bărbaților și a femeilor ce Îl pomenesc mult pe Allah, îmbelșugata lor retribuție, fericirea veșnică pe care Allah le-a pregătit-o și marea răsplată din Ziua Învierii va simți în suflet dor și speranță. Inima sa va tresări de iubire și de dorința de a fi dintre acești oameni, ai unui rang atât de înalt și ai unei trepte atât de înălțate.

**Dar prin ce dobândește robul aceasta?** Este o întrebare însemnată, asupra căreia fiecare musulman ar trebui să se oprească și al cărei răspuns ar trebui să îl cunoască. De la înaintași s-au transmis numeroase explicații despre bărbații și femeile care Îl pomenesc mult pe Allah. Printre ele se numără următoarele:

S-a relatat de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de ei, că a spus: «Sunt vizați cei care Îl pomenesc pe Allah după rugăciuni, dimineața și seara și în așternuturi. Ori de câte ori se trezește din somn și ori de câte ori pleacă dimineața ori seara de acasă, omul Îl pomenește pe Allah Preaînaltul.»

Mujāhid a spus: «Omul nu se numără printre bărbații și femeile care Îl pomenesc mult pe Allah până când nu Îl pomenește pe Allah stând în picioare, așezat și culcat.»

ʿAṭāʾ a spus: «Cine îndeplinește cele cinci rugăciuni cu drepturile lor este cuprins în cuvintele lui Allah Preaînaltul:

„Bărbații care Îl pomenesc mult pe Allah și femeile care Îl pomenesc.”»⁵

Printre însușirile lor se numără și rugăciunea din timpul nopții. Abū Dāwūd, Ibn Mājah, al-Ḥākim și alții au relatat, printr-un lanț autentic, pe care l-au declarat autentic al-Ḥākim, al-Dhahabī, al-Nawawī, al-ʿIrāqī și alții, din hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a spus:

«Dacă bărbatul își trezește soția în timpul nopții și se roagă împreună două rakʿah, amândoi sunt înscriși printre bărbații și femeile care Îl pomenesc mult pe Allah.»⁶

Abū ʿAmr ibn al-Ṣalāḥ a fost întrebat despre măsura prin care robul ajunge să se numere printre bărbații și femeile care Îl pomenesc mult pe Allah. Al-Nawawī a citat răspunsul său în Cartea pomenirilor: «Dacă stăruie în pomenirile transmise și dovedite, dimineața și seara, la diferitele momente și în diferitele împrejurări, noaptea și ziua — acestea fiind arătate în Cartea faptelor zilei și nopții —, atunci se numără printre bărbații și femeile care Îl pomenesc mult pe Allah.»⁷

Învățatul șeic ʿAbd al-Raḥmān ibn Saʿdī, Allah să aibă milă de el, spune: «Măsura cea mai mică este ca omul să păstreze pomenirile de dimineață și de seară, de după cele cinci rugăciuni și pe cele legate de împrejurări și de prilejurile lor. Se cuvine să stăruie în aceasta în toate momentele și în toate stările, căci este o adorare prin care cel ce o săvârșește îi întrece pe alții chiar și când se odihnește. Ea cheamă la iubirea și cunoașterea lui Allah, ajută la bine și ferește limba de vorbirea urâtă.»⁸ Aici se încheie cuvintele sale, Allah să aibă milă de el.

Îl rog pe Allah, slăvit fie, prin numele Sale cele frumoase, să ne facă dintre bărbații și femeile care Îl pomenesc mult și dintre cei cărora le-a pregătit iertare și o răsplată măreață. El are putere să împlinească aceasta și este vrednic să răspundă rugăciunii.