Momente și împrejurări în care este primită ruga

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Atunci când Allah, Atotputernicul și Mărețul, le-a rânduit robilor Săi ruga, i-a încurajat și i-a îndemnat la ea, făgăduindu-le răspunsul, El le-a pregătit totodată, prin bunătatea și generozitatea Sa, locuri deosebite, momente deosebite și reguli de conduită mărețe. Partea robului din primirea rugii și din răspunsul la ea este pe măsura împlinirii acestor lucruri și a grijii pe care le-o acordă.

Înaintea zorilor și în ultima treime a nopții

Printre momentele deosebite în care musulmanul face bine să caute primirea rugii se află timpul dinaintea zorilor și răstimpul în care mai rămâne ultima treime a nopții. Allah Preaînaltul spune:

Și cei care cer iertare înaintea zorilor.

Și Allah Preaînaltul spune:

Ei dormeau puțin din noapte, iar înaintea zorilor cereau iertare.

În hadithul transmis prin numeroase căi, până la nivelul de mutawātir, s-a confirmat că Profetul ﷺ a spus:

Domnul nostru, Binecuvântat și Preaînalt, coboară în fiecare noapte la cerul cel mai de jos, când mai rămâne ultima treime a nopții, și spune: „Cine Mă cheamă, ca să-i răspund? Cine Îmi cere, ca să-i dau? Cine Îmi cere iertare, ca să-l iert?”¹

Acest hadith măreț arată cinstea acestui timp înaintea lui Allah și însemnătatea lui la El. Din deplinătatea binefacerii Sale și a blândeții Sale, în acel timp El Însuși, Preaslăvitul, coboară la cerul cel mai de jos, printr-o coborâre reală, potrivită măreției Sale. Coborârea Sa nu seamănă cu a făpturilor — Allah Preaînaltul este mai presus de aceasta și departe de asemenea asemănare. Nicio făptură nu poate cuprinde felul coborârii Sale, căci felul atributelor Sale îi este necunoscut creației, așa cum și felul Ființei Sale îi este necunoscut. Nimănui nu îi este îngăduit să vorbească fără temei despre vreun atribut al lui Allah, fie coborârea, fie altul, prin denaturare, negarea atributelor, descrierea felului lor sau asemănarea lor cu ale făpturilor.

Hadithul dovedește virtutea acestui timp binecuvântat: este dintre cele mai bune momente pentru rugă, cererea iertării și îndreptarea către Allah cu cereri, iar ruga din acest timp este primită. Shaykh al-Islām Ibn Taymiyya, Allah să aibă milă de el, a spus:

„La sfârșitul nopții, în inimile oamenilor se află o îndreptare către Allah, o smerenie și o sensibilitate a inimii care nu se găsesc în alte momente. Aceasta se potrivește coborârii Sale la cerul cel mai de jos și cuvintelor Sale: «Este cineva care Mă cheamă? Este cineva care Îmi cere? Este cineva care se căiește?»”²

Momentul din ziua de vineri

Printre momentele deosebite în care ruga este primită se află acel răstimp din ziua de vineri. În cele două culegeri autentice s-a relatat de la Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a pomenit ziua de vineri și a spus:

În ea este un răstimp pe care, dacă îl prinde un rob musulman stând în rugăciune și cerându-I ceva lui Allah Preaînaltul, El îi dă acel lucru. Și a făcut un semn cu mâna, arătând cât de scurt este.³

Învățații au avut numeroase păreri despre identificarea acestui răstimp, apropiindu-se de patruzeci de opinii. Cele mai puternice și mai apropiate de dovezi sunt însă două:

**Prima:** este răstimpul dintre așezarea imamului pe amvon și încheierea rugăciunii. Dovada acestei păreri este hadithul lui Abū Burda ibn Abī Mūsā al-Ashʿarī: ʿAbd Allāh ibn ʿUmar l-a întrebat:

„L-ai auzit pe tatăl tău relatând ceva de la Trimisul lui Allah ﷺ despre răstimpul din ziua de vineri?” El a spus: „Da, l-am auzit spunând: «L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Este între așezarea imamului și încheierea rugăciunii.»”⁴

**A doua părere:** este după ʿaṣr, până la apusul soarelui. Printre dovezile acestei păreri se află relatarea transmisă de Aḥmad și de Ibn Mājah în Sunan, de la ʿAbd Allāh ibn Salām, care a spus:

Am spus, în timp ce Trimisul lui Allah ﷺ ședea: „Noi găsim în Cartea lui Allah — adică în Tora — că în ziua de vineri există un răstimp pe care, dacă îl prinde un rob credincios rugându-se și cerându-I ceva lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, El îi împlinește nevoia.” ʿAbd Allāh a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ mi-a făcut semn: «Sau o parte dintr-un răstimp.» Am spus: «Ai spus adevărul, o, Trimis al lui Allah! Sau o parte dintr-un răstimp.» Am întrebat: «Care este acel răstimp?» El a spus: «Este ultimul răstimp dintre cele ale zilei.» Am spus: «Dar acesta nu este un timp de rugăciune.» El a spus: «Ba da. Dacă robul credincios se roagă, apoi rămâne așezat și nimic nu îl reține acolo în afară de [așteptarea] rugăciunii, el se află în rugăciune.»”⁵

Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar, după ce a enumerat părerile, a spus:

„Fără îndoială, cele mai puternice dintre părerile amintite sunt cele cuprinse în hadithul lui Abū Mūsā și în hadithul lui ʿAbd Allāh ibn Salām.”⁶

Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a preferat în cartea sa Zād al-maʿād a doua părere: acest timp este după rugăciunea de ʿaṣr. El a adus drept dovadă hadithul amintit al lui ʿAbd Allāh ibn Salām și alte hadithuri despre acest subiect.⁷

Ramadan și Noaptea Destinului

Printre perioadele deosebite se află luna binecuvântată Ramadan, mai ales ultimele ei zece nopți și, în mod deosebit, Noaptea Destinului, care este mai bună decât o mie de luni. În Jāmiʿ al-Tirmidhī și în alte culegeri s-a relatat de la mama credincioșilor, ʿĀʾisha, Allah să fie mulțumit de ea:

Am spus: „O, Trimis al lui Allah! Spune-mi, dacă aflu care este Noaptea Destinului, ce să spun în ea?” El a spus: „Spune: «O, Allah! Tu ești Cel care șterge păcatele și iubești iertarea, așadar iartă-mă!»”⁸

Ziua de ʿArafa

Printre momentele deosebite în care musulmanul trebuie să caute primirea rugii se află și ziua de ʿArafa. Este o zi deosebită, în care rugile sunt primite, greșelile sunt iertate și păcatele sunt ispășite. S-a relatat că Profetul ﷺ a spus:

Cea mai bună rugă este ruga din ziua de ʿArafa. Iar cele mai bune cuvinte pe care le-am spus eu și profeții dinaintea mea sunt: „Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, care nu are niciun asociat. A Lui este stăpânirea și a Lui este lauda, iar El are putere asupra tuturor lucrurilor.”⁹

Între adhān și iqāma

Printre momentele în care se nădăjduiește primirea rugii se află răstimpul dintre chemarea la rugăciune (adhān) și anunțul începerii ei (iqāma), fiindcă s-a relatat de la Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ruga nu este respinsă între adhān și iqāma. Așadar, adresați rugi!¹⁰

La chemarea la rugăciune

S-a relatat de la Profet ﷺ că ruga nu este respinsă la chemarea la rugăciune. Sahl ibn Saʿd al-Sāʿidī, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Două [rugi] nu sunt respinse — ori rareori sunt respinse: ruga la chemarea la rugăciune și [ruga] în toiul luptei, când oamenii se înfruntă unii cu alții.¹¹

La sfârșitul rugăciunilor obligatorii

Musulmanul trebuie să caute primirea rugii și la sfârșitul rugăciunilor obligatorii. Al-Tirmidhī și alții au relatat, cu un lanț de transmitere bun, de la Abū Umāma al-Bāhilī, Allah să fie mulțumit de el:

S-a întrebat: „O, Trimis al lui Allah! Care rugă este ascultată mai mult?” El a spus: „[Cea din] adâncul ultimei părți a nopții și de la sfârșitul rugăciunilor obligatorii.”¹²

Profetul ﷺ i-a recomandat lui Muʿādh ibn Jabal să spună la sfârșitul fiecărei rugăciuni:

O, Allah! Ajută-mă să Te pomenesc, să-Ți mulțumesc și să Te ador în cel mai frumos chip!¹³

Expresia „sfârșitul rugăciunii” din acest hadith poate însemna atât înaintea salutului de încheiere, cât și după el. Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus:

„Shaykh-ul nostru — adică Ibn Taymiyya, Allah să aibă milă de el — înclina spre părerea că aceasta este înaintea salutului de încheiere. Am discutat din nou cu el despre aceasta, iar el a spus: «Partea din urmă a fiecărui lucru face parte din el, precum partea din urmă a unui animal.»”¹⁴