Text integral · Pasaje · 49
Foloasele păzirii limbii
فوائد صيانة اللسان
بسم الله الرحمن الرحيم
În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.
إن الحمد لله نحمده ونستعينه ونستغفره ونتوب إليه، ونعوذ بالله من شرور أنفسنا وسيئات أعمالنا، من يهده الله فلا مضل له، ومن يضلل فلا هادي له، وأشهد أن لا إله إلا الله وحده لا شريك له، وأشهد أن محمدًا عبده ورسوله وصفيه وخليله وأمينه على وحيه ومبلِّغ الناس شرعه؛ فصلوات الله وسلامه عليه وعلى آله وصحبه أجمعين أما بعد:
Lauda Îi aparține lui Allah. Îl lăudăm, Îi cerem ajutor și iertare și ne întoarcem la El cu căință. Căutăm adăpost la Allah de răul sufletelor noastre și de faptele noastre rele. Pe cel pe care Allah îl călăuzește nimeni nu îl poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă în rătăcire nimeni nu îl poate călăuzi. Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat, și mărturisesc că Muhammad este robul și Trimisul Său, alesul și prietenul Său apropiat, cel căruia i-a încredințat revelația Sa și care le-a transmis oamenilor Legea Sa. Binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi. Acestea fiind spuse:
يقول الله عز وجل:
Allah, Preaputernicul și Mărețul, spune:
وَإِن تَعُدُّوا۟ نِعْمَةَ ٱللَّهِ لَا تُحْصُوهَآ
„Dacă ați număra binefacerile lui Allah, nu le-ați putea cuprinde.”
Coran, an-Naḥl 16:18 — fragment
ويقول جل شأنه:
El, Preaslăvitul, mai spune:
وَمَا بِكُم مِّن نِّعْمَةٍ فَمِنَ ٱللَّهِ
„Orice binefacere aveți este de la Allah.”
Coran, an-Naḥl 16:53 — fragment
ونعَم الله علينا كثيرة وعطاياه سبحانه عديدة لا تحصى ولا تُعَدّ؛ وهذه وقفة مع نعمةٍ عظيمة جديرٌ بنا أن نذكرها ولنتأملها في قول ربنا عز وجل:
Binefacerile lui Allah asupra noastră sunt multe, iar darurile Sale sunt numeroase, imposibil de cuprins și de numărat. Să ne oprim asupra unei mari binefaceri pe care se cuvine să o amintim și la care să medităm în cuvintele Domnului nostru, Preaputernicul și Mărețul:
أَلَمْ نَجْعَل لَّهُۥ عَيْنَيْنِ وَلِسَانًا وَشَفَتَيْنِ
„Oare nu i-am dat doi ochi, o limbă și două buze?”
Coran, al-Balad 90:8–9
نَعم؛ مَنَّ الله علينا بهاتين النعمتين العظيمتين: نعمة العينين وبهما الإبصار، ونعمة اللسان وبه النطق وتُعينه الشفتان، والله عزَّ وجل جعل أيضًا في الشفتين غطاءً للفم كما أنه سبحانه وتعالى جعل لكل عينٍ جفنين هما غطاءٌ للعين؛ فما أعظم النعمة وما أكبر العطية، نسأل الله عز وجل أن يوزعنا شكرها وأن يعيننا على استعمالها في طاعته سبحانه وتعالى وما يرضيه.
Da, Allah ne-a dăruit aceste două mari binefaceri: ochii, cu care vedem, și limba, cu care vorbim și pe care o ajută buzele. Allah, Preaputernicul și Mărețul, a făcut totodată din buze un înveliș al gurii, după cum a făcut pentru fiecare ochi două pleoape care îl acoperă. Ce mare binefacere și ce însemnat dar! Îi cerem lui Allah să ne îndemne să-I fim recunoscători pentru ele și să ne ajute să le folosim în ascultare de El și în ceea ce Îl mulțumește.
وإن من شكر النعمة ـ نعمة اللسان ونعمة العينين ـ أن لا تُستعمل إلا في طاعة الله، وأن تصان عن كل ما يسخط الله تبارك وتعالى، ومن أكرمه الله بصيانة بصره وصيانة لسانه فاز بفوائد عظيمة وخيراتٍ عميمة وثمارٍ لا تعدُّ ولا تحصى ينالها في دنياه وأخراه، وهذا شيء من الحديث والبيان لبعض فوائد صيانة اللسان وحفظ المنطق، وأنَّ من يحفظ منطقه ويصون لسانه يفوز بفوائد عظيمة وثمار جليلة يحصِّلها في هذه الحياة الدنيا وفي الدار الآخرة.
Recunoștința pentru aceste binefaceri — limba și ochii — presupune să le folosim numai în ascultare de Allah și să le ferim de tot ceea ce Îi stârnește mânia. Cel pe care Allah îl onorează ajutându-l să-și păzească privirea și limba dobândește mari foloase, bine din belșug și roade nenumărate, în această viață și în Viața de Apoi. În cele ce urmează vom aminti și explica unele dintre foloasele păzirii limbii și ale cumpătării în vorbire. Cel care își păzește vorbirea și își ocrotește limba dobândește mari foloase și roade însemnate, atât în viața aceasta, cât și în Lumea de Apoi.
فمن فوائد صيانة اللسان وحفظه: أن ذلك سببٌ لغفران الذنوب وصلاح الأعمال، قال الله تبارك وتعالى:
Un folos al ocrotirii și păzirii limbii este că aceasta aduce iertarea păcatelor și îndreptarea faptelor. Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, spune:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ ٱتَّقُوا۟ ٱللَّهَ وَقُولُوا۟ قَوْلًا سَدِيدًا يُصْلِحْ لَكُمْ أَعْمَـٰلَكُمْ وَيَغْفِرْ لَكُمْ ذُنُوبَكُمْ ۗ وَمَن يُطِعِ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥ فَقَدْ فَازَ فَوْزًا عَظِيمًا
„O, voi cei care credeți! Temeți-vă de Allah și rostiți vorbe drepte. El vă va îndrepta faptele și vă va ierta păcatele. Iar cel care ascultă de Allah și de Trimisul Său a dobândit o izbândă măreață.”
Coran, al-Aḥzāb 33:70–71
ومن فوائد صيانة اللسان: أن في ذلك ضمانًا للعبد بدخول الجنة، فقد روى البخاري عن سهل بن سعد رضي الله عنه أن النبي عليه الصلاة والسلام قال:
Un alt folos al păzirii limbii este că robului îi este garantată intrarea în Paradis. Al-Bukhārī relatează de la Sahl ibn Saʿd — Allah să fie mulțumit de el — că Profetul, pacea și binecuvântările fie asupra sa, a spus:
مَنْ يَضْمَنْ لِي مَا بَيْنَ لَحْيَيْهِ وَمَا بَيْنَ رِجْلَيْهِ أَضْمَنْ لَهُ الْجَنَّةَ.
„Cine îmi garantează ceea ce se află între fălcile sale și ceea ce se află între picioarele sale, îi garantez Paradisul.”1
Sahl ibn Saʿd; al-Bukhārī
الضَّامِنُ: رسولُ الله ﷺ، والمضمون: دخول الجنة. والأمور التي يُنال بها هذا الضمان: أن يحفظ العبد فَرجه وأن يحفظ لسانه.
Cel care oferă garanția este Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa; ceea ce este garantat este intrarea în Paradis. Această garanție se dobândește dacă robul își păzește părțile intime și limba.
ومن فوائد صيانة اللسان: النجاة ـ نجاة العبد في دنياه وأخراه ـ، فقد روى الترمذي من حديث عقبة بن عامر رضي الله عنه قال: قُلْتُ يَا رَسُولَ اللهِ مَا النَّجَاةُ؟ قَالَ:
Un alt folos al păzirii limbii este salvarea robului, în această viață și în Viața de Apoi. At-Tirmidhī relatează de la ʿUqbah ibn ʿĀmir — Allah să fie mulțumit de el — că a spus: „Am întrebat: «O, Trimis al lui Allah, în ce constă salvarea?» El a răspuns:”
أَمْسِكْ عَلَيْكَ لِسَانَكَ، وَلْيَسَعْكَ بَيْتُكَ، وَابْكِ عَلَى خَطِيئَتِكَ.
„Stăpânește-ți limba, casa ta să-ți fie de ajuns și plângi pentru păcatul tău.”2
ʿUqbah ibn ʿĀmir; at-Tirmidhī
وروى الترمذي عن عبد الله بن عمرو رضي الله عنهما قال: قال رسول الله ﷺ:
At-Tirmidhī relatează și de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr — Allah să fie mulțumit de amândoi — că Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:
مَنْ صَمَتَ نَجَا.
„Cine tace se salvează.”3
ʿAbd Allāh ibn ʿAmr; at-Tirmidhī
ومن فوائد صيانة اللسان: أنَّ الأعضاء كلها تستقيم باستقامته كما أنها تعوجُّ وتنحرف بانحرافه، روى الترمذي من حديث أبي سعيد الخدري رضي الله عنه قال: قال رسول الله ﷺ:
Un alt folos al păzirii limbii este că toate mădularele se îndreaptă atunci când ea este dreaptă, după cum se strâmbă și se abat atunci când ea se abate. At-Tirmidhī relatează de la Abū Saʿīd al-Khudrī — Allah să fie mulțumit de el — că Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:
إِذَا أَصْبَحَ ابْنُ آدَمَ فَإِنَّ الْأَعْضَاءَ كُلَّهَا تُكَفِّرُ اللِّسَانَ فَتَقُولُ: اتَّقِ اللهَ فِينَا فَإِنَّمَا نَحْنُ بِكَ؛ فَإِنْ اسْتَقَمْتَ اسْتَقَمْنَا، وَإِنْ اعْوَجَجْتَ اعْوَجَجْنَا.
„Când fiul lui Adam ajunge dimineața, toate mădularele se smeresc înaintea limbii și îi spun: «Teme-te de Allah în privința noastră, căci noi depindem de tine. Dacă tu ești dreaptă, și noi suntem drepte; iar dacă tu te strâmbi, și noi ne strâmbăm.»”4
Abū Saʿīd al-Khudrī; at-Tirmidhī
وفي صيانة اللسان رفعةٌ للعبد وعلوٌّ في درجاته وفوزٌ برضوان الله تبارك وتعالى، روى البخاري في صحيحه عن أبي هريرة رضي الله عنه عن النبي ﷺ قال:
Păzirea limbii îl înalță pe rob, îi ridică treptele și îi aduce mulțumirea lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Al-Bukhārī relatează în Ṣaḥīḥ-ul său de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — că Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:
إِنَّ الْعَبْدَ لَيَتَكَلَّمُ بِالْكَلِمَةِ مِنْ رِضْوَانِ اللهِ لَا يُلْقِي لَهَا بَالًا يَرْفَعُهُ اللهُ بِهَا دَرَجَاتٍ.
„Robul poate rosti un cuvânt care Îl mulțumește pe Allah, fără să-i dea însemnătate, iar Allah îl înalță prin el cu mai multe trepte.”5
Abū Hurayrah; al-Bukhārī
وروى الترمذي عن بلال بن الحارث المزني رضي الله عنه قال: قال رسول الله ﷺ:
At-Tirmidhī relatează de la Bilāl ibn al-Ḥārith al-Muzanī — Allah să fie mulțumit de el — că Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:
إِنَّ أَحَدَكُمْ لَيَتَكَلَّمُ بِالْكَلِمَةِ مِنْ رِضْوَانِ اللهِ مَا يَظُنُّ أَنْ تَبْلُغَ مَا بَلَغَتْ فَيَكْتُبُ اللهُ عَزَّ وَجَلَّ لَهُ بِهَا رِضْوَانَهُ إِلَى يَوْمِ يَلْقَاهُ.
„Unul dintre voi poate rosti un cuvânt care Îl mulțumește pe Allah, fără să creadă că va ajunge atât de departe, iar Allah, Preaputernicul și Mărețul, îi înscrie pentru el mulțumirea Sa până în ziua în care Îl va întâlni.”6
Bilāl ibn al-Ḥārith al-Muzanī; at-Tirmidhī
وصيانة اللسان مِلاكٌ للأمر كله، بل هو أصل الخير كله، كما يدل لذلك حديث النبي ﷺ في وصيته لمعاذ بن جبل رضي الله عنه قال: قَالَ رسول الله ﷺ:
Păzirea limbii este cheia întregii chestiuni; mai mult, ea este temelia întregului bine. Aceasta este arătată de hadithul în care Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, îi dă sfaturi lui Muʿādh ibn Jabal — Allah să fie mulțumit de el. Acesta a relatat că Trimisul lui Allah a spus:
أَلَا أُخْبِرُكَ بِمَلَاكِ ذَلِكَ كُلِّهِ؟ قُلْتُ بَلَى يَا نَبِيَّ اللهِ، فَأَخَذَ بِلِسَانِهِ قَالَ: كُفَّ عَلَيْكَ هَذَا، فَقُلْتُ: يَا نَبِيَّ اللهِ وَإِنَّا لَمُؤَاخَذُونَ بِمَا نَتَكَلَّمُ بِهِ!! فَقَالَ: ثَكِلَتْكَ أُمُّكَ يَا مُعَاذُ وَهَلْ يَكُبُّ النَّاسَ فِي النَّارِ عَلَى وُجُوهِهِمْ إِلَّا حَصَائِدُ أَلْسِنَتِهِمْ.
„«Să nu-ți spun ce le ține pe toate acestea în frâu?» Am răspuns: «Ba da, o, Profet al lui Allah!» Atunci și-a apucat limba și a spus: «Ține-o în frâu pe aceasta!» Am întrebat: «O, Profet al lui Allah, vom fi oare trași la răspundere pentru ceea ce vorbim?» El a spus: «Să te piardă mama ta, o, Muʿādh! Oare altceva îi prăbușește pe oameni cu fețele în Foc decât ceea ce au secerat limbile lor?»”7
Muʿādh ibn Jabal; at-Tirmidhī și Ibn Mājah
وفي هذا المعنى يقول يونس بن عبيد رحمه الله تعالى:
În acest sens, Yūnus ibn ʿUbayd — Allah să aibă milă de el — spune:
ما رأيت أحداً لسانه منه على بال إلا رأيت ذلك صلاحًا في سائر عمله.
„Nu am văzut pe nimeni care să fie atent la limba sa fără să văd că aceasta se reflectă prin îndreptare în toate celelalte fapte ale sale.”8
Yūnus ibn ʿUbayd
وقال يحيى بن أبي كثير:
Yaḥyā ibn Abī Kathīr a spus:
ما صلَحَ منطقُ رجل إلاَّ عرفتَ ذلك في سائر عمله، ولا فسدَ منطقُ رجلٍ قطُّ إلاَّ عرفتَ ذلك في سائر عمله.
„Ori de câte ori vorbirea unui om s-a îndreptat, ai putut vedea aceasta în toate celelalte fapte ale sale; și niciodată vorbirea unui om nu s-a stricat fără să poți vedea aceasta în toate celelalte fapte ale sale.”9
Yaḥyā ibn Abī Kathīr
وقال المبارك بن فَضالة عن يونس بن عبيد:
Al-Mubārak ibn Faḍālah relatează de la Yūnus ibn ʿUbayd:
لا تجدُ شيئًا مِنَ البرِّ واحداً يتبعُه البِرُّ كلّه غيرَ اللسان؛ فإنَّك تَجِدُ الرجل يصومُ النهار ويُفطر على حرام، ويقومُ الليل ويشهد بالزور بالنهار ـ وذكرَ أشياءَ نحو هذا ـ ولكن لا تجده لا يتكلَّم إلا بحقٍّ فَيُخالف ذلك عمله أبداً.
„Nu vei găsi nicio singură faptă bună urmată de toate celelalte fapte bune, în afara limbii. Îl poți găsi pe om postind ziua și rupându-și postul cu ceva interzis, rugându-se noaptea și depunând mărturie mincinoasă ziua — și a amintit și alte lucruri asemănătoare. Dar nu îl vei găsi vorbind numai adevărul, iar faptele sale să contrazică vreodată aceasta.”10
Yūnus ibn ʿUbayd, prin al-Mubārak ibn Faḍālah
أي أن من وفَّقه الله عز وجل فصان لسانه كانت هذه الصيانة للسان سببًا لصيانة الجوارح كلها.
Cu alte cuvinte, atunci când Allah, Preaputernicul și Mărețul, îl ajută pe om să-și păzească limba, această păzire devine un mijloc de ocrotire a tuturor mădularelor.
ومن ثمار صيانة اللسان: أنه علامة من علامات الإيمان وخصلة من خصال الدين الدالة على متانة إيمان الشخص وقوة صلته بالله تبارك وتعالى، روى البخاري ومسلم عن أبي هريرة رضي الله عنه أن رسول الله ﷺ قال:
Printre roadele păzirii limbii se numără faptul că ea este un semn al credinței și o însușire a religiei care arată tăria credinței omului și puterea legăturii sale cu Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Al-Bukhārī și Muslim relatează de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — că Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:
مَنْ كَانَ يُؤْمِنُ بِاللهِ وَالْيَوْمِ الْآخِرِ فَلْيَقُلْ خَيْرًا أَوْ لِيَصْمُتْ.
„Cine crede în Allah și în Ziua de Apoi să spună ceva bun sau să tacă.”11
Abū Hurayrah; al-Bukhārī și Muslim
وروى الإمام أحمد عن أنس بن مالك رضي الله عنه قال: قال رسول الله ﷺ:
Imamul Aḥmad relatează de la Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el — că Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:
لَا يَسْتَقِيمُ إِيمَانُ عَبْدٍ حَتَّى يَسْتَقِيمَ قَلْبُهُ، وَلَا يَسْتَقِيمُ قَلْبُهُ حَتَّى يَسْتَقِيمَ لِسَانُهُ.
„Credința unui rob nu se îndreaptă până nu se îndreaptă inima lui, iar inima lui nu se îndreaptă până nu se îndreaptă limba lui.”12
Anas ibn Mālik; Aḥmad
هذه إشارة إلى بعض ثمار وآثار صيانة اللسان؛ فالواجب على العبد المؤمن أن يذكر نعمة الله عليه بهذا اللسان وأنَّ الله عز وجل كرَّمه به ومنَّ عليه به، ولولا منَّة الله عليه باللسان لما تكلَّم بحرفٍ واحد ولا بكلمة واحدة؛ فليذكر نعمة الله عز وجل عليه بلسانه وليحرص على صيانته وحفظه من كل آفات اللسان التي تصل بالعبد إلى المآلات الأليمة والنهايات الأسيفة التي يبوء بها في دنياه وأخراه، بخلاف من يكرمه الله تعالى بصيانة لسانه وحفظ منطقه فإنه يفوز بخيراتٍ عميمة وثمارٍ كثيرة في دنياه وأخراه.
Acestea sunt câteva dintre roadele și urmările păzirii limbii. Robul credincios trebuie să-și amintească binefacerea lui Allah, Care i-a dăruit această limbă și l-a onorat prin ea. Fără acest dar al lui Allah, nu ar fi rostit nicio literă și niciun cuvânt. Să-și amintească, așadar, binefacerea lui Allah asupra sa prin limba pe care i-a dat-o și să se străduiască să o ocrotească și să o păzească de toate relele vorbirii care îl duc pe rob la urmări dureroase și la sfârșituri triste, pe care le va întâmpina în această viață și în Viața de Apoi. În schimb, cel pe care Allah îl onorează ajutându-l să-și păzească limba și vorbirea dobândește bine din belșug și multe roade, în această viață și în Viața de Apoi.
اللهم وفِّقنا أجمعين لصيانة ألسنتنا يا رب العالمين، ولا تكلنا إلى أنفسنا طرفة عين، وأصلح لنا شأننا كله.
O, Allah, ajută-ne pe toți să ne păzim limbile, o, Stăpân al lumilor! Nu ne lăsa în seama noastră nici cât o clipire și îndreaptă-ne toate treburile.
فائدةٌ مختصرة
Un folos pe scurt
كم هو جميل بالإنسان أن يتفكر في كلامه قبل أن يتكلم به، ومن تفكر في كلامه فلن يخرج عن ثلاثة أحوال:
Cât de frumos este ca omul să chibzuiască la vorbele sale înainte de a le rosti! Cel care se gândește la ceea ce vrea să spună se va afla într-una dintre trei situații:
١ـ إما أن يَتبيَّن له أنَّه خير بيِّن واضح؛ فليتكلم به ولا حرج.
1. Îi devine limpede că este un bine vădit și clar; atunci să vorbească, fără nicio vină.
٢ـ وإما أن يتبين له أنَّه شرٌّ بَيِّنٌ من غيبة أو كذب أو سخرية أو نميمة أو غير ذلك من الشر فليمسك عن الكلام.
2. Îi devine limpede că este un rău vădit: bârfă, minciună, batjocură, purtarea vorbelor pentru a-i învrăjbi pe oameni sau alt rău; atunci să se abțină de la vorbire.
٣ـ أو يكون مشتبهاً عليه، لا يدري هل هو خير أو شر، فليمسك أيضا عن الكلام فيه حتى يتبين؛ لقوله عليه الصلاة والسلام:
3. Lucrul îi este neclar și nu știe dacă este bine sau rău; atunci să se abțină, de asemenea, de la vorbire până când i se lămurește, potrivit cuvintelor Profetului, pacea și binecuvântările fie asupra sa:
فَمَنْ اتَّقَى الشُّبُهَاتِ اسْتَبْرَأَ لِدِينِهِ وَعِرْضِهِ.
„Cel care se ferește de lucrurile îndoielnice își păstrează religia și onoarea la adăpost.”
ولقوله عليه الصلاة والسلام:
Și potrivit cuvintelor sale, pacea și binecuvântările fie asupra sa:
دَعْ مَا يَرِيبُكَ إِلَى مَا لَا يَرِيبُكَ.
„Lasă ceea ce îți stârnește îndoiala pentru ceea ce nu îți stârnește îndoiala.”
www.al-badr.net
www.al-badr.net
Notele originale
Al-Bukhārī, nr. 6474.
(٦٤٧٤).
At-Tirmidhī, nr. 2406; declarat autentic de al-Albānī în Ṣaḥīḥ at-Targhīb, nr. 2741.
الترمذي (٢٤٠٦) وصححه الألباني في «صحيح الترغيب» (٢٧٤١).
At-Tirmidhī, nr. 2501; declarat autentic de al-Albānī în Ṣaḥīḥ at-Targhīb, nr. 2874.
الترمذي (٢٥٠١) وصححه الألباني في «صحيح الترغيب» (٢٨٧٤).
At-Tirmidhī, nr. 2407; declarat autentic de al-Albānī în Ṣaḥīḥ at-Targhīb, nr. 2871.
الترمذي (٢٤٠٧) وصححه الألباني في «صحيح الترغيب» (٢٨٧١).
Al-Bukhārī, nr. 6478.
(٦٤٧٨).
At-Tirmidhī, nr. 2319; declarat autentic de al-Albānī în Ṣaḥīḥ at-Targhīb, nr. 2878.
الترمذي (٢٣١٩) وصححه الألباني في «صحيح الترغيب» (٢٨٧٨).
Relatat de at-Tirmidhī, nr. 2616, și Ibn Mājah, nr. 2973; declarat autentic de al-Albānī în Ṣaḥīḥ Sunan at-Tirmidhī.
رواه الترمذي (٢٦١٦)، وابن ماجه (٢٩٧٣)، وصححه الألباني في «صحيح سنن الترمذي».
Jāmiʿ al-ʿulūm wa-l-ḥikam, 2/149.
جامع العلوم والحكم، (٢/١٤٩).
Ḥilyat al-awliyāʾ de Abū Nuʿaym, 3/20.
حلية الأولياء لأبي نعيم (٣/٢٠).
Jāmiʿ al-ʿulūm wa-l-ḥikam, 2/149.
جامع العلوم والحكم، (٢/١٤٩).
Relatat de al-Bukhārī, nr. 6018, și Muslim, nr. 47.
رواه البخاري (٦٠١٨)، ومسلم (٤٧).
Relatat de Aḥmad, nr. 13048; declarat autentic de al-Albānī în as-Silsilah aṣ-ṣaḥīḥah, nr. 2841.
رواه أحمد (١٣٠٤٨) وصححه الألباني في السلسلة الصحيحة (٢٨٤١).