شرح العقيدة الواسطية

Textul românesc urmează textul arab; citatele și trimiterile au fost verificate.

Termenii tehnici arabi păstrați în transliterare sunt explicați în glosarul de la final. Versetele Qurʾān-ului sunt redate în limba română ca traducere a sensului, iar citatele și trimiterile au fost confruntate cu textul arab de referință.

Datele ediției românești

Cuvântul Său: „Și cine este mai adevărat decât Allah în vorbire?” (1), „Și cine este mai adevărat decât Allah în cuvânt?” (2).

(1) Autorul - Allah să aibă milă de el - a menționat versetele care dovedesc Kalām-ul lui Allah Preaînaltul și faptul că Qurʾān-ul este din Kalām-ul Său Preaînalt.

Primul și al doilea verset sunt cuvintele Lui: „Și cine este mai adevărat decât Allah în vorbire?” (al-Nisāʾ 4:87) și „Și cine este mai adevărat decât Allah în cuvânt?” (al-Nisāʾ 4:122).

„Și cine” este un pronume interogativ cu sens de negație. Exprimarea negației sub formă de întrebare este mai puternică decât o negație simplă, deoarece interogația cuprinde și sensul provocării; ca și cum ar spune: nimeni nu este mai adevărat decât Allah în vorbire, iar dacă pretinzi contrariul, atunci cine este mai adevărat decât Allah?

Iar cuvintele „în vorbire” și „în cuvânt” sunt tamyīz pentru „mai adevărat”.

Afirmarea Kalām-ului în aceste două versete se ia din cuvântul „mai adevărat”, deoarece adevărul este o însușire a vorbirii; din „în vorbire”, deoarece ḥadīth înseamnă vorbire; și din cuvântul din al doilea verset „în cuvânt”, adică qawl, iar qawl-ul nu este decât prin rostire.

Prin urmare, în ambele se afirmă Kalām-ul pentru Allah Măreț și Preaînalt și faptul că Kalām-ul Său este adevăr și sinceritate, fără minciună în niciun fel.

„Și când Allah va spune: «O, ʿĪsā, fiul lui Maryam...»” (1).

(1) Al treilea verset este cuvântul Lui: „Și când Allah va spune: «O, ʿĪsā, fiul lui Maryam...»” (al-Māʾidah 5:116).

Cuvântul „O, ʿĪsā” este ceea ce a fost spus, iar el este o propoziție alcătuită din litere: „O, ʿĪsā, fiul lui Maryam”.

În aceasta există afirmarea faptului că Allah spune și că spusa Lui este auzită, deci este cu sunet; iar spusa Lui este alcătuită din cuvinte și propoziții, deci este cu litere.

De aceea, ʿaqīdah Ahl al-Sunnah wa-l-Jamāʿah este că Allah vorbește cu un Kalām real, când voiește, cum voiește și cu ceea ce voiește, prin litere și sunet, fără ca sunetul Său să semene cu sunetele creaturilor.

„Cu ceea ce voiește” se referă la Kalām, adică la subiectul vorbirii, fie poruncă, interdicție sau altceva.

„Cum voiește” înseamnă în modalitatea și însușirea pe care le voiește El, Preaslăvit și Preaînalt. Am spus că este prin litere și sunet care nu seamănă cu sunetele creaturilor.

Dovada pentru aceasta din versetul nobil „Și când Allah va spune: «O, ʿĪsā, fiul lui Maryam...»” este că acestea sunt litere.

Și este cu sunet, deoarece ʿĪsā aude ceea ce El spune.

Nu seamănă cu sunetele creaturilor, deoarece Allah a spus: „Nimic nu este asemenea Lui și El este Cel care Aude, Cel care Vede.” (al-Shūrā 42:11).

„Și Cuvântul Rabb-ului tău s-a împlinit în adevăr și dreptate” (1), și cuvântul Lui: „Și Allah i-a vorbit lui Mūsā cu adevărat” (2).

(1) Al patrulea verset este cuvântul Lui: „Și Cuvântul Rabb-ului tău s-a împlinit în adevăr și dreptate.” (al-Anʿām 6:115).

„Cuvântul” este la singular, iar într-o recitare este „cuvintele”, la plural. Sensul este unul singur, deoarece un singular aflat în construcție de anexare are sens general.

Cuvintele lui Allah Măreț și Preaînalt s-au împlinit pe aceste două însușiri: adevărul și dreptatea. Ceea ce este descris prin adevăr este relatarea, iar ceea ce este descris prin dreptate este judecata. De aceea mufassirūn au spus: adevăr în relatări și dreptate în hotărâri.

Așadar, cuvintele lui Allah Măreț și Preaînalt sunt adevăr în relatări, fără ca minciuna să le atingă în vreun fel, iar în hotărâri sunt dreptate, fără nedreptate în vreun fel.

Aici, cuvintele sunt descrise prin adevăr și dreptate; deci ele sunt spuse, deoarece despre vorbire se spune că este mincinoasă sau adevărată.

(2) Al cincilea verset este cuvântul Lui: „Și Allah i-a vorbit lui Mūsā cu adevărat.” (al-Nisāʾ 4:164).

„Allah” este făptuitorul, deci Kalām-ul provine de la El.

„Cu adevărat” - taklīman - este un maṣdar de întărire. Savanții au spus că maṣdar-ul de întărire înlătură posibilitatea metaforei. Prin urmare, el dovedește că este un Kalām real, deoarece maṣdar-ul de întărire înlătură posibilitatea metaforei.

Gândește-te: dacă spui „Zayd a venit”, se înțelege că el însuși a venit, deși, împotriva sensului aparent, ar putea fi imaginat că a venit vestea despre Zayd. Dar dacă întărești și spui „Zayd însuși a venit”, atunci posibilitatea metaforei dispare.

Așadar, Kalām-ul lui Allah Măreț și Preaînalt către Mūsā este un Kalām real, prin litere și sunet pe care Mūsā l-a auzit. De aceea între ei a avut loc o conversație, așa cum este în Sūrat Ṭā Hā și în alte locuri.

„Dintre ei sunt unii cărora Allah le-a vorbit” (1), și cuvântul Lui: „Și când Mūsā a venit la timpul stabilit de Noi și Rabb-ul său i-a vorbit” (2), și „L-am chemat din partea dreaptă a Ṭūr-ului și l-am apropiat pentru o convorbire tainică” (3).

(1) Al șaselea verset este cuvântul Lui: „Dintre ei sunt unii cărora Allah le-a vorbit.” (al-Baqarah 2:253).

În „unii cărora Allah le-a vorbit”, Numele nobil „Allah” este subiectul verbului „a vorbit”, iar complementul este omis și se referă la „unii”; sensul fiind: Allah i-a vorbit lui.

(2) Al șaptelea verset este cuvântul Lui: „Și când Mūsā a venit la timpul stabilit de Noi și Rabb-ul său i-a vorbit”.

Acest verset arată că Kalām-ul este legat de Mashīʾah Sa, deoarece vorbirea a avut loc atunci când Mūsā a venit, nu înainte de venirea lui. Aceasta dovedește că Kalām-ul Său este legat de Mashīʾah Sa.

Prin aceasta este invalidată opinia celui care spune că Kalām-ul Său este doar sensul existent în sine și că nu este legat de Mashīʾah, așa cum spun Ashāʿirah.

În acest verset este de asemenea invalidată pretenția celui care susține că numai Mūsā I-a vorbit lui Allah și care a denaturat cuvântul Lui Preaînalt „Și Allah i-a vorbit lui Mūsā cu adevărat” punând Numele nobil la acuzativ; aici nu mai poate pretinde aceasta și nici nu poate denatura versetul.

(3) Al optulea verset este cuvântul Lui: „L-am chemat din partea dreaptă a Ṭūr-ului și l-am apropiat pentru o convorbire tainică.” (Maryam 19:52).

În „L-am chemat”, pronumele cu rol de subiect se referă la Allah, iar pronumele complementului se referă la Mūsā; adică Allah l-a chemat pe Mūsā.

„Pentru o convorbire tainică” - najiyyan - este ḥāl și este pe forma faʿīl cu sensul de mafʿūl; adică „cel cu care s-a purtat o convorbire tainică”.

Diferența dintre munādāh și munājāh este că munādāh este chemarea celui aflat departe, iar munājāh este vorbirea tainică adresată celui apropiat. Ambele sunt Kalām.

Faptul că Allah Măreț și Preaînalt vorbește prin chemare și prin convorbire tainică intră în expresia Salaf-ului: „cum voiește”.

Prin urmare, acest verset se numără printre cele care dovedesc că Allah vorbește cum voiește, fie prin chemare, fie prin convorbire tainică.

„Și când Rabb-ul tău l-a chemat pe Mūsā: «Du-te la neamul nedrept»” (1), și „Rabb-ul lor i-a chemat: «Nu v-am oprit Eu de la acel pom?»” (2).

(1) Al nouălea verset este cuvântul Lui: „Și când Rabb-ul tău l-a chemat pe Mūsā: «Du-te la neamul nedrept».” (al-Shuʿarāʾ 26:10).

„Și când Rabb-ul tău l-a chemat pe Mūsā” înseamnă: amintește când l-a chemat.

Locul de dovadă este cuvântul Lui „Și când Rabb-ul tău l-a chemat pe Mūsā”; chemarea este explicată prin cuvântul „Du-te la neamul nedrept”.

Chemarea dovedește că este cu sunet, iar „Du-te la neamul nedrept” dovedește că este prin litere.

(2) Al zecelea verset este cuvântul Lui: „Rabb-ul lor i-a chemat: «Nu v-am oprit Eu de la acel pom?»” (al-Aʿrāf 7:22).

Pronumele complementului din „i-a chemat” se referă la Ādam și Ḥawwāʾ.

„Nu v-am oprit Eu de la acel pom?” afirmă că El îi oprise anterior de acel pom. Aceasta dovedește că Allah le-a vorbit mai înainte, că Kalām-ul lui Allah este prin sunet și litere și că este legat de Mashīʾah Sa, deoarece această spusă a venit după interdicție.

„Și în Ziua în care îi va chema și va spune: «Ce le-ați răspuns Mesagerilor?»” (1).

(1) Al unsprezecelea verset este cuvântul Lui: „Și în Ziua în care îi va chema și va spune: «Ce le-ați răspuns Mesagerilor?»” (al-Qaṣaṣ 28:65).

Adică: amintește Ziua în care îi va chema. Aceasta este Ziua Învierii, iar Cel care îi cheamă este Allah Măreț și Preaînalt, apoi El spune.

În acest verset se afirmă Kalām-ul din două direcții: chemarea și spusa.

Aceste versete, luate împreună, dovedesc că Allah vorbește cu un Kalām real, când voiește, cu ceea ce voiește, prin litere și prin sunet auzit, care nu seamănă cu sunetele creaturilor.

Aceasta este ʿaqīdah Salafiyyah, ʿaqīdah Ahl al-Sunnah wa-l-Jamāʿah.

Afirmarea faptului că Qurʾān-ul este Kalām Allah Preaînaltul

Autorul - Allah să aibă milă de el - a menționat versetele care dovedesc că Qurʾān-ul este Kalām Allah. În această chestiune a existat o mare dispută între Muʿtazilah și Ahl al-Sunnah și, din cauza ei, Ahl al-Sunnah au suferit mult rău. Dintre cei încercați pentru Allah în această privință a fost Imām Aḥmad ibn Ḥanbal - Allah să aibă milă de el - imām-ul Ahl al-Sunnah, despre care unii savanți au spus: „Allah, Preaslăvit și Preaînalt, a păstrat Islamul - sau a spus: l-a sprijinit - prin Abū Bakr în ziua riddah și prin Imām Aḥmad în ziua miḥnah.”

Miḥnah a constat în faptul că al-Maʾmūn - Allah să ne ierte pe noi și pe el - i-a obligat pe oameni să spună că Qurʾān-ul este creat, până acolo încât îi supunea pe savanți încercării și îi ucidea dacă nu răspundeau. Cei mai mulți savanți au considerat că au o îngăduință și au început să recurgă la interpretări.

Fie considerând situația una de constrângere, iar cel constrâns care rostește kufr în timp ce inima lui rămâne liniștită în īmān este iertat.

Fie orientând expresia către un sens diferit de cel aparent. Astfel, interpretau și spuneau, de exemplu: „Qurʾān-ul, Tawrāh, Injīl-ul și Zabūr-ul - acestea sunt create”, în timp ce prin „acestea” intenționau degetele lor.

În schimb, Imām Aḥmad și Muḥammad ibn Nūḥ

 - Allah să aibă milă de amândoi - au refuzat aceasta și au spus: Qurʾān-ul este Kalām Allah, coborât, necreat. Ei au considerat că, în acest context, constrângerea nu le permite să spună contrariul adevărului, deoarece situația era una de jihād. Constrângerea aduce iertare atunci când chestiunea este personală, adică îl privește pe om însuși; însă când chestiunea privește păstrarea Sharīʿah lui Allah, omul trebuie să-și ofere chiar și gâtul pentru păstrarea Sharīʿah lui Allah Măreț și Preaînalt.

Dacă Imām Aḥmad ar fi spus în acel moment că Qurʾān-ul este creat, chiar prin taʾwīl sau pentru a îndepărta constrângerea, toți oamenii ar fi spus: „Qurʾān-ul este creat!” Atunci societatea islamică s-ar fi schimbat din cauza unei concesii făcute sub constrângere. Dar el a rămas ferm și, laudă lui Allah, sfârșitul bun a fost al lui.

Important este că afirmația despre Qurʾān este o parte din afirmația generală despre Kalām-ul lui Allah. Însă, după ce a avut loc miḥnah și această chestiune a devenit criteriul disputei dintre Muʿtazilah și Ahl al-Sunnah, oamenii au început să trateze Qurʾān-ul într-o discuție separată. De aici înainte, autorul - Allah să aibă milă de el - a adus mai multe versete care dovedesc că Qurʾān-ul este Kalām Allah.

„Iar dacă vreunul dintre mushrikūn îți cere protecție, atunci acordă-i protecție până ce va auzi Kalām-ul lui Allah” (1).

(1) Primul verset este cuvântul Lui: „Iar dacă vreunul dintre mushrikūn îți cere protecție, atunci acordă-i protecție până ce va auzi Kalām-ul lui Allah.” (al-Tawbah 9:6).

„Vreunul” este un substantiv, iar „dacă” este particulă condițională. Când un substantiv vine imediat după o particulă condițională, el vine după o particulă care, în principiu, este urmată numai de verb. Gramaticienii au diferit în această privință. Unii au spus că este subiectul unui verb omis explicat de ceea ce urmează. Potrivit acestei opinii, „vreunul” este subiectul unui verb omis, iar construcția subînțeleasă este: „Dacă vreunul dintre mushrikūn îți cere protecție, atunci acordă-i protecție.” La fel este și „Când cerul se va despica” (al-Inshiqāq 84:1), unde „cerul” este subiectul unui verb omis, subînțeles astfel: „când cerul se va despica”.

A doua opinie, cea a gramaticienilor din Kūfah - care, de regulă, sunt mai ușori decât cei din Baṣrah - este că „vreunul” este subiect anticipat, iar verbul „îți cere protecție” este amânat, fără să fie nevoie să subînțelegem un verb.

A treia opinie este că frecvența substantivelor după particulele condiționale în Qurʾān dovedește că aceasta nu este interzisă. Potrivit acestei opinii, substantivul care urmează particulei condiționale este mubtadaʾ dacă este la nominativ; astfel, „vreunul” este mubtadaʾ, iar „îți cere protecție” este predicatul lui.

Regula mea este că, dintre opiniile gramaticienilor, o urmăm pe cea mai ușoară, atât timp cât nu există un impediment sharʿī.

Cuvântul „îți cere protecție” înseamnă: îți cere jiwar, iar jiwar înseamnă ocrotire și protecție.

„Până ce va auzi”: „până ce” indică limita. Sensul este: dacă vreunul îți cere protecție pentru a auzi Kalām Allah, atunci acordă-i protecție până ce va auzi Kalām Allah, adică Qurʾān-ul, iar asupra acestui sens există acord.

El a spus „acordă-i protecție până ce va auzi Kalām Allah” deoarece auzirea Kalām-ului lui Allah Măreț și Preaînalt are, inevitabil, efect, așa cum Allah a spus: „Cu adevărat, în aceasta este o amintire pentru cel care are inimă sau ascultă cu atenție fiind prezent.” (Qāf 50:37). Câți oameni nu au auzit Kalām Allah și au crezut! Dar cu condiția să îl înțeleagă deplin.

Cuvântul „Kalām Allah” atribuie Kalām-ul Lui Însuși: „Kalām Allah”. Aceasta dovedește că Qurʾān-ul este Kalām Allah, și așa este.

ʿAqīdah Ahl al-Sunnah wa-l-Jamāʿah despre Qurʾān este că ei spun: Qurʾān-ul este Kalām Allah, coborât, necreat; de la El a început și la El se întoarce. Pentru „Kalām Allah”, dovada este cuvântul Lui de aici: „acordă-i protecție până ce va auzi Kalām Allah” (al-Tawbah 9:6), precum și versetele care vor urma.

Pentru cuvântul lor „coborât”, dovada este cuvântul Lui Preaînalt: „Luna Ramaḍān, cea în care a fost coborât Qurʾān-ul” (al-Baqarah 2:185), „Cu adevărat, Noi l-am coborât în Laylat al-Qadr” (al-Qadr 97:1), și „Un Qurʾān pe care l-am împărțit pentru ca tu să-l reciți oamenilor pe îndelete și pe care l-am coborât treptat.” (al-Isrāʾ 17:106).

Pentru cuvântul lor „necreat”, dovada este cuvântul Lui Preaînalt: „Cu adevărat, ale Lui sunt creația și porunca.” (al-Aʿrāf 7:54). El a făcut creația un lucru și porunca alt lucru, deoarece coordonarea implică diferențiere. Qurʾān-ul este din poruncă, după cuvântul Lui: „Astfel ți-am revelat un Rūḥ din porunca Noastră; tu nu știai ce este Cartea și nici īmān-ul, însă Noi l-am făcut lumină prin care călăuzim pe cine voim dintre robii Noștri.” (al-Shūrā 42:52). Dacă Qurʾān-ul este din poruncă, iar porunca este pusă în opoziție cu creația, atunci el este necreat; căci, dacă ar fi creat, împărțirea nu ar fi corectă. Aceasta este dovadă transmisă.

În ceea ce privește dovada rațională, spunem: Qurʾān-ul este Kalām Allah, iar Kalām-ul nu este o entitate independentă care să existe de sine stătătoare și să fie separată de Allah. Dacă ar fi o entitate de sine stătătoare, separată de Allah, am spune că este creată. Dar Kalām-ul este o însușire a celui care vorbește. Dacă este o însușire a Celui care vorbește și provine de la Allah, atunci este necreat, deoarece toate Atributele lui Allah Măreț și Preaînalt sunt necreate.

De asemenea, dacă ar fi creat, sensul poruncii, interdicției, relatării și întrebării ar deveni nul, deoarece, dacă aceste forme ar fi create, ele nu ar fi decât forme create în această înfățișare, fără să indice sensurile lor, asemenea formei stelelor, soarelui, lunii și a altora asemenea.

Pentru cuvântul lor „de la El a început”, sensul este: El este Cel care l-a inițiat și a vorbit cu el mai întâi. Qurʾān-ul a fost atribuit lui Allah, lui Jibrīl și lui Muḥammad ﷺ.

Exemplul primului este cuvântul lui Allah Măreț și Preaînalt: „acordă-i protecție până ce va auzi Kalām Allah” (al-Tawbah 9:6). Astfel, de la El a început, adică de la Allah, Mărită fie Măreția Lui. Prepoziția „de la” împreună cu pronumele au fost aduse înaintea termenului de care depind pentru a exprima restrângerea și exclusivitatea.

Exemplul celui de-al doilea - atribuirea Qurʾān-ului lui Jibrīl - este cuvântul Lui Preaînalt: „Cu adevărat, acesta este cuvântul unui Mesager nobil, înzestrat cu putere, având rang lângă Stăpânul Tronului.” (al-Takwīr 81:19-20).

Exemplul celui de-al treilea - atribuirea Qurʾān-ului lui Muḥammad ﷺ - este cuvântul Lui: „Cu adevărat, acesta este cuvântul unui Mesager nobil și nu este cuvântul unui poet.” (al-Ḥāqqah 69:40-41). Însă Qurʾān-ul le este atribuit celor doi fiindcă îl transmit, nu fiindcă ei l-ar fi inițiat.

Iar cuvântul lor „și la El se întoarce” are două explicații.

Prima explicație este cea venită în unele relatări: într-o singură noapte Qurʾān-ul va fi ridicat, iar dimineața oamenii nu vor mai avea înaintea lor niciun Qurʾān, nici în piepturile lor și nici în maṣāḥif; Allah Măreț și Preaînalt îl va ridica.

Aceasta - și Allah știe mai bine - va fi atunci când oamenii se vor întoarce cu totul de la el, nu-l vor mai recita nici ca rostire, nici ca ʿaqīdah și nici ca faptă. Atunci va fi ridicat, deoarece Qurʾān-ul este prea nobil ca să rămână în mâinile unor oameni care l-au părăsit și s-au întors de la el, fără să-i acorde cinstea cuvenită. Aceasta - și Allah știe mai bine - seamănă cu demolarea Kaʿbah la sfârșitul timpului. Va veni un bărbat din Ḥabashah, scund, cu picioarele depărtate și negru, împreună cu ostașii lui dinspre mare către al-Masjid al-Ḥarām și va dărâma Kaʿbah piatră cu piatră. De fiecare dată când scoate o piatră, o dă celui de lângă el și tot așa, până când pietrele sunt duse și aruncate în mare. Allah Măreț și Preaînalt le va îngădui aceasta, deși Abrahah a venit cu caii, oamenii și elefantul său, iar Allah l-a nimicit înainte să ajungă la Moschee. Aceasta deoarece Allah știa că îl va trimite pe acest Profet, iar Moscheea își va recăpăta prestigiul și măreția. Însă la sfârșitul timpului nu va mai fi trimis niciun Profet după Muḥammad ﷺ, iar când oamenii vor abandona cu totul venerarea acestei Case, Allah îl va pune asupra ei pe acel om din Ḥabashah. Așa este și cu ridicarea Qurʾān-ului. Și Allah știe mai bine.

A doua explicație a cuvintelor lor „și la El se întoarce” este că se întoarce la Allah ca Atribut; adică nimeni în afară de Allah nu este descris prin el. Cel care vorbește Qurʾān-ul este Allah Măreț și Preaînalt, iar El este Cel descris prin el.

Nu există niciun impediment să spunem că ambele sensuri sunt corecte.

Aceasta este afirmația Ahl al-Sunnah wa-l-Jamāʿah despre Qurʾān-ul nobil.

Muʿtazilah consideră însă că Qurʾān-ul este creat și că nu este Kalām Allah!

Ei aduc ca dovadă cuvântul lui Allah Preaînaltul: „Allah este Creatorul tuturor lucrurilor și El este Ocrotitor peste toate lucrurile.” (al-Zumar 39:62). Qurʾān-ul este un „lucru”, spun ei, deci intră în generalitatea expresiei „toate lucrurile”; și, întrucât nu există decât Creator și creat, Allah este Creatorul, iar tot ceea ce este în afară de El este creat.

Prima: Qurʾān-ul este Kalām Allah Preaînaltul și este un Atribut dintre Atributele lui Allah, iar Atributele Creatorului nu sunt create.

A doua: o expresie generală precum „toate lucrurile” poate avea intenție particulară. De exemplu, despre regina din Sabaʾ Allah a spus: „I s-a dat din toate lucrurile.” (al-Naml 27:23), deși multe lucruri erau în afara stăpânirii ei, precum stăpânirea lui Sulaymān.

Dacă cineva întreabă: este o diferență mare între a spune că Qurʾān-ul este „coborât” și a spune că este „creat”?

Răspunsul este: da, între ele este o diferență enormă, din cauza căreia a avut loc marea miḥnah în epoca Imāmului Aḥmad.

Când spunem „este coborât”, aceasta este formularea folosită în Qurʾān. Allah Preaînaltul spune: „Binecuvântat este Cel care a coborât al-Furqān asupra robului Său.” (al-Furqān 25:1).

Dacă însă spunem „este creat”, din aceasta rezultă următoarele.

Afirmarea Kalām-ului pentru Allah Preaînaltul și faptul că Qurʾān-ul este din Kalām-ul Său Preaînalt

Acest glosar explică termenii arabi tehnici, religioși și gramaticali păstrați în transliterare în traducere. Definițiile sunt formulate pentru orientarea cititorului în sensul folosit de această carte; ele nu înlocuiesc explicațiile detaliate din capitole. Numele proprii arabe și titlurile sūrah-urilor nu sunt incluse ca termeni de vocabular.

Glosar de termeni arabi și islamici folosiți în text

Al doilea volum al explicației Crezului al-Wāsiṭiyyah, continuând comentariul lui Ibn ʿUthaymīn la textul lui Ibn Taymiyyah.

Relatat de al-Ḥāfiẓ ʿAbd al-Ghanī al-Maqdisī în Miḥnat al-Imām Aḥmad ibn Ḥanbal; vezi și al-Dhahabī, Siyar Aʿlām al-Nubalāʾ (11/196), pentru relatarea despre poziția lui ʿAlī ibn al-Madīnī în timpul miḥnah.

Relatat mawqūf de la Ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — de al-Ṭabarānī; al-Haythamī spune în Majmaʿ al-Zawāʾid (7/330) că naratorii sunt cei ai al-Ṣaḥīḥ, în afară de Shaddād ibn Maʿqil, care este thiqah. Ibn Ḥajar a spus că isnād-ul este autentic, însă mawqūf (Fatḥ al-Bārī, 13/16). Există și o relatare marfūʿ de la Ḥudhayfah la Ibn Mājah; vezi al-Albānī, al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (87).

Relatat de Aḥmad (2/220), de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr — Allah să fie mulțumit de amândoi — despre Dhū al-Suwayqatayn. Vezi și al-Bukhārī (1591) și Muslim (2909), de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — precum și Yūsuf al-Wābil, Ashrāṭ al-Sāʿah (p. 231).

Relatat de al-Bukhārī (4422) și Muslim (1392), de la Abū Ḥumayd al-Sāʿidī — Allah să fie mulțumit de el — despre muntele Uḥud: «un munte care ne iubește și pe care noi îl iubim.»

Relatat de al-Bukhārī (4945) și Muslim (2647), de la ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să fie mulțumit de el — despre faptul că locul fiecăruia în Paradis sau Foc a fost scris și că fiecăruia îi este ușurat ceea ce a fost creat pentru el.

Relatat de Muslim (181), de la Ṣuhayb — Allah să fie mulțumit de el — în Kitāb al-Īmān; Profetul ﷺ a explicat «sporul» (al-ziyādah) prin privirea la Fața lui Allah.

Relatat de Aḥmad (5/352), al-Tirmidhī (2543), Abū Nuʿaym în adaosurile la Kitāb al-Zuhd al lui Ibn al-Mubārak (271) și al-Baghawī în Sharḥ al-Sunnah (4385), de la Buraydah al-Aslamī — Allah să fie mulțumit de el. Al-Albānī l-a slăbit în Ḍaʿīf Sunan al-Tirmidhī (459).

Relatat de Muslim (188), de la Abū Saʿīd al-Khudrī — Allah să fie mulțumit de el — în Kitāb al-Īmān, în relatarea despre ultimul om care intră în Paradis și răsplata de zece ori mai mare.

Takhrīj-ul a fost menționat anterior în ediția arabă; vezi nota 104, Muslim (179), de la Abū Mūsā al-Ashʿarī — Allah să fie mulțumit de el — despre Vălul de Lumină.

Relatat de al-Bukhārī (3456) și Muslim (2669), de la Abū Saʿīd al-Khudrī — Allah să fie mulțumit de el — despre urmarea căilor celor care au fost înainte.

Relatat de Aḥmad (4/132), Abū Dāwūd (4605), al-Tirmidhī (2663), Ibn Mājah (13) și al-Ḥākim (1/109). Aḥmad Shākir a discutat autenticitatea lui în al-Risālah (p. 9), iar al-Albānī l-a autentificat în al-Ḥadīth Ḥujjah binafsihi.

Relatat de Muslim (181), de la Ṣuhayb, despre vederea lui Allah și «ziyādah» (sporul).

Relatat de Muslim (1917), de la ʿUqbah ibn ʿĀmir: «Puterea este tragerea cu arcul».

Ediția arabă precizează că ḥadīth-ul va fi redat integral la începutul volumului al doilea; el se află în cele două Ṣaḥīḥ-uri.

Relatat de al-Bukhārī (5742) și Muslim (2191), de la ʿĀʾishah: «...vindecă, Tu ești Vindecătorul (al-Shāfī)...».

Relatat de Muslim (479), de la Ibn ʿAbbās, cu privire la glorificarea Domnului în rukūʿ.

Menționat de al-Bukhārī în formă muʿallaq (4/158); relatat cu isnād de Aḥmad (6/62), al-Nasāʾī (1/10) și Ibn Ḥibbān (2/287). Al-Baghawī l-a considerat ḥasan.

Takhrīj-ul a fost menționat anterior (1/94): al-Bukhārī (7494) și Muslim (758), de la Abū Hurayrah, despre coborârea divină în ultima treime a nopții.

Relatat de Muslim (1348), de la ʿĀʾishah, despre ziua de ʿArafah.

Relatat de al-Bukhārī (11/102) și Muslim (p. 2102), de la mai mulți Companioni, în formulări diferite, despre bucuria lui Allah pentru pocăința robului.

Relatat de al-Bukhārī (4636) și Muslim (157), de la Abū Hurayrah, despre răsărirea soarelui dinspre apus.

Relatat de al-Bukhārī (2826) și Muslim (1890), de la Abū Hurayrah, despre cei doi oameni de care Allah râde.

Relatat de Aḥmad (4/11-12), Ibn Mājah (181), al-Bayhaqī în al-Asmāʾ wa-l-Ṣifāt (987), al-Ājurrī în al-Sharīʿah (279) și Ibn Abī ʿĀṣim în al-Sunnah (1/244), de la Abū Razīn. Al-Albānī l-a considerat ḥasan în al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (2810).

Relatat de Ibn Kathīr în tafsīr-ul versetului al-Baqarah 2:214, de la Abū Razīn; în această relatare apare formularea «ghaythihi» în loc de «ghiyaruhu».

Relatat de Aḥmad (1/307), al-Tirmidhī (2518) și Abū Yaʿlā (2556), de la Ibn ʿAbbās. Vezi și Ibn Rajab, Jāmiʿ al-ʿUlūm wa-l-Ḥikam (1/460).

Relatat de al-Bukhārī (7384) și Muslim (2848), de la Anas, despre Punerea Piciorului asupra Focului.

Relatat de al-Bukhārī (3391, 7493), de la Abū Hurayrah, despre Ayyūb și lăcustele de aur.

Relatat de al-Bukhārī (7483) și Muslim (222), de la Abū Saʿīd al-Khudrī, despre chemarea lui Ādam în Ziua Învierii.

Relatat de al-Bukhārī (6530) și Muslim (222), de la Abū Saʿīd al-Khudrī, despre cei nouă sute nouăzeci și nouă dintr-o mie.

Relatat de al-Bukhārī (6539) și Muslim (1016), de la ʿAdī ibn Ḥātim, despre faptul că robul va vorbi cu Domnul său fără interpret.

Relatat de Abū Dāwūd (3892), Aḥmad (6/20), al-Lālakāʾī (648), al-Ḥākim (1/344), Ibn ʿAdī (3/1054) și al-Bayhaqī (892), în relatarea despre ruqyah.

Takhrīj-ul a fost menționat anterior (1/344); relatarea se află în cele două Ṣaḥīḥ-uri.

Relatat de al-Bukhārī (4351) și Muslim (1064), de la Abū Saʿīd al-Khudrī.

Relatat de Ibn Khuzaymah în al-Tawḥīd (1/242), al-Bayhaqī în al-Asmāʾ wa-l-Ṣifāt (851), Abū al-Shaykh (279), al-Lālakāʾī (659) și al-Dārimī (81).

Takhrīj-ul a fost menționat anterior (1/85): Muslim (537), de la Muʿāwiyah ibn al-Ḥakam al-Sulamī, în ḥadīth-ul sclavei.

Relatat de al-Ṭabarānī de la ʿUbādah ibn al-Ṣāmit; ediția arabă trimite și la takhrīj-ul anterior (1/407).

Relatat de al-Bukhārī (405) și Muslim (547), de la Ibn ʿUmar.

Relatat de al-Bukhārī (416), de la Abū Hurayrah.

Relatat de Muslim (2713), de la Abū Hurayrah.

Relatat de al-Bukhārī (3465) și Muslim (2743), de la Ibn ʿUmar, în relatarea celor trei oameni din peșteră.

Relatat de al-Tirmidhī (2352), Ibn Mājah (4126) și alții.

Relatat de al-Bukhārī (6610), Muslim (2704) și Aḥmad (4/402), de la Abū Mūsā al-Ashʿarī.

Takhrīj-ul a fost menționat anterior (1/359).

Relatat de al-Bukhārī (1151, 1970) și Muslim (782), de la ʿĀʾishah.

Relatat de al-Bukhārī (212) și Muslim (786), de la ʿĀʾishah.

Relatat de al-Bukhārī (1972, 1973) și Muslim (1157).

Relatat de al-Bukhārī (554) și Muslim (633), de la Jarīr ibn ʿAbd Allāh, despre vederea Domnului.

Relatat de Aḥmad (4/11), Abū Dāwūd (4731), al-Ḥākim (4/560) și alții.

Relatat de al-Bukhārī (574) și Muslim (635), de la Abū Mūsā al-Ashʿarī.

Relatat de al-Bukhārī (6930) și Muslim (1066), de la ʿAlī ibn Abī Ṭālib.

Takhrīj-ul a fost menționat anterior (1/94).

Takhrīj-ul a fost menționat anterior (1/172).

Takhrīj-ul a fost menționat anterior (2/54).

Takhrīj-ul a fost menționat anterior (1/289).

Relatat mawqūf de al-Ḥākim (4/575), de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr; există și o relatare marfūʿ de la Jābir la al-Ḥākim (4/470).

Relatat de al-Bukhārī (4699) și Muslim (2871), de la al-Barāʾ ibn ʿĀzib.

Relatat de al-Bukhārī (184) și Muslim (905), de la Asmāʾ bint Abī Bakr.

Relatat de Muslim (2946), de la ʿImrān ibn Ḥuṣayn.

Relatat de Muslim (2937), de la al-Nawwās ibn Samʿān.

Takhrīj-ul a fost menționat anterior (2/108).

Relatat de al-Nasāʾī (4/99) și menționat de al-Qāsim al-Saraqusṭī și alții.

Takhrīj-ul este cel menționat la nota precedentă; vezi relatarea de la al-Nasāʾī (4/99).

Relatat de Abū Dāwūd (3221), al-Bayhaqī (4/56) și al-Ḥākim (1/370), și alții.

Relatat de al-Tirmidhī (1083), Ibn Abī ʿĀṣim (864) și al-Ājurrī (365). Al-Albānī l-a considerat autentic în al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (1391).

Relatat de Aḥmad (5/173), al-Tirmidhī (2312), Ibn Mājah (4190) și al-Ḥākim (2/510), de la Abū Dharr.

Takhrīj-ul a fost menționat anterior (2/121), în relatarea amplă a lui al-Barāʾ ibn ʿĀzib.

Relatat de al-Bukhārī (1378) și Muslim (1980).

Relatat de al-Bukhārī (3349, 3447) și Muslim (2860).

Relatat de al-Bukhārī (6527) și Muslim (2859).

Relatat de al-Bukhārī (3349) și Muslim (2860).

Relatat de Aḥmad (2/64), al-Tirmidhī (2553) și alții. Al-Albānī l-a considerat slab în al-Silsilah al-Ḍaʿīfah (1985).

Relatat de al-Bukhārī (660) și Muslim (1031).

Relatat de al-Bukhārī (6406) și Muslim (2694).

Relatat de al-Bukhārī (4730) și Muslim (2849).

Takhrīj-ul a fost menționat anterior (2/138); este relatarea lui Abū Hurayrah consemnată de al-Bukhārī (6406) și Muslim (2694).

Relatat de Aḥmad (2/213), al-Tirmidhī (2639), Ibn Mājah (4300) și al-Ḥākim (1/529). Al-Albānī l-a autentificat în al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (135).

Relatat de Aḥmad (1/421); vezi și al-Haythamī, Majmaʿ al-Zawāʾid (9/289).

Relatat de Aḥmad (4/230), al-Tirmidhī (2325), Ibn Mājah (4228), de la Abū Kabshah al-Anmārī. Al-Tirmidhī l-a numit ḥasan ṣaḥīḥ, iar al-Albānī l-a autentificat în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ (3024).

Relatat de al-Bukhārī (843) și Muslim (595), de la Abū Hurayrah.

Relatat de al-Bukhārī (2996), de la Abū Mūsā al-Ashʿarī.

Relatat de al-Bukhārī (31) și Muslim (2888), de la Abū Bakrah.

Takhrīj-ul este cel al relatării precedente despre intenție; vezi Aḥmad (4/230), al-Tirmidhī (2325) și Ibn Mājah (4228).

Relatat de al-Bukhārī (6541) și Muslim (220), de la Ibn ʿAbbās, despre cei șaptezeci de mii care intră în Paradis fără socoteală și fără pedeapsă.

Relatat de Aḥmad (1/5, 196), de la Abū Bakr și fiul său ʿAbd al-Raḥmān. Al-Haythamī a discutat lanțurile în Majmaʿ al-Zawāʾid (10/410-411).

Relatat de Muslim (2582), de la Abū Hurayrah, despre răzbunarea pentru oaia fără coarne împotriva celei cu coarne.

Takhrīj-ul a fost menționat anterior (1/253); relatarea este de la Ibn ʿUmar, consemnată de al-Bukhārī (2441) și Muslim (2768).

Takhrīj-ul a fost menționat anterior în volumul întâi; este relatarea lui Ibn ʿUmar despre acoperirea păcatelor credinciosului.

Relatat de Muslim (2968), de la Abū Hurayrah.

Relatat de al-Bukhārī (6590) și Muslim (2296), de la ʿUqbah ibn ʿĀmir.