Text integral · Pasaje · 55
Exemplul cel bun al Profetului ﷺ
În Trimisul lui Allah ﷺ avem un exemplu bun. Trimisul ﷺ are cel mai frumos caracter dintre toate făpturile, fiindcă Allah Preaînaltul a spus despre el:
وَإِنَّكَ لَعَلَىٰ خُلُقٍ عَظِيمٍ
„Tu ai, cu adevărat, un caracter măreț.”
[Al-Qalam, 68:4]
Întâmplările și evenimentele din timpul Trimisului ﷺ arată buna sa purtare. Mai mult, el ﷺ avea o purtare bună chiar și cu copiii: era blând cu ei și se juca împreună cu ei. Unuia dintre copii îi spunea:
يَا أَبَا عُمَيْرٍ، مَا فَعَلَ النُّغَيْرُ؟
„Abū ʿUmayr, ce s-a întâmplat cu păsărica nughayr?”20
Abū ʿUmayr era numele de adresare al unui copilaș care avea un nughayr, o pasăre mică, asemenea unei vrăbii. Păsărica a murit, iar copilul a fost trist și mâhnit din pricina ei. Profetul ﷺ îl mângâia cu blândețe, spunând:
يَا أَبَا عُمَيْرٍ، مَا فَعَلَ النُّغَيْرُ؟
„Abū ʿUmayr, ce s-a întâmplat cu păsărica nughayr?”
Un beduin a venit și a urinat în moschee. Oamenii l-au certat și l-au apostrofat aspru, dar Profetul ﷺ le-a interzis să facă aceasta. Când beduinul a terminat, el ﷺ a poruncit să fie adusă o găleată de apă și aceasta a fost turnată peste urină. Apoi l-a chemat pe beduin și i-a spus:
إِنَّ هَذِهِ المَسَاجِدَ لَا يَصْلُحُ فِيهَا شَيْءٌ مِنَ الأَذَى أَوِ القَذَرِ، إِنَّمَا هِيَ لِلصَّلَاةِ وَقِرَاءَةِ القُرْآنِ
„În aceste moschei nu se cuvine să existe nimic dăunător sau murdar. Ele sunt pentru rugăciune și citirea Coranului”21
— sau așa cum a spus Profetul ﷺ.
Buna purtare din această întâmplare este limpede: el nu l-a mustrat pe beduin și nu a poruncit să fie lovit. L-a lăsat să termine, apoi i-a explicat că moscheile nu sunt potrivite pentru ceea ce făcuse, ci sunt pentru rugăciune, pomenirea lui Allah și citirea Coranului.
În Ramaḍān, un om a venit la el și a spus:
يَا رَسُولَ اللَّهِ، هَلَكْتُ!
„Trimis al lui Allah, sunt pierdut!”
Profetul ﷺ l-a întrebat:
وَمَا أَهْلَكَكَ؟
„Ce te-a făcut să fii pierdut?”
Omul a răspuns:
وَقَعْتُ عَلَى امْرَأَتِي فِي رَمَضَانَ وَأَنَا صَائِمٌ
„Am avut relații cu soția mea în Ramaḍān, în timp ce posteam.”
El nu l-a mustrat și nu l-a certat, ci l-a întrebat:
فَهَلْ تَجِدُ مَا تُعْتِقُ رَقَبَةً؟
„Ai cu ce să eliberezi un sclav?”
Omul a răspuns:
لَا
„Nu.”
L-a întrebat:
فَهَلْ تَسْتَطِيعُ أَنْ تَصُومَ شَهْرَيْنِ مُتَتَابِعَيْنِ؟
„Poți să postești două luni la rând?”
El a răspuns:
لَا
„Nu.”
L-a întrebat:
فَهَلْ تَجِدُ مَا تُطْعِمُ سِتِّينَ مِسْكِينًا؟
„Ai cu ce să hrănești șaizeci de săraci?”
El a răspuns:
لَا
„Nu.”
Apoi s-a așezat. Profetului ﷺ i-a fost adus un coș cu curmale, pe care i l-a dat, spunându-i:
تَصَدَّقْ بِهَذَا
„Dă acestea de pomană!”
Omul a întrebat:
أَعَلَى أَفْقَرَ مِنَّا؟! فَمَا بَيْنَ لَابَتَيْهَا أَحْوَجُ إِلَيْهِ مِنَّا
„Unora mai săraci decât noi?! Între cele două întinderi de piatră vulcanică ale cetății nu este nimeni care să aibă mai multă nevoie de ele decât noi!”
Profetul ﷺ a râs până i s-au văzut caninii, apoi i-a spus:
اذْهَبْ فَأَطْعِمْهُ أَهْلَكَ
„Du-te și hrănește-ți familia cu ele!”22
Buna purtare a Profetului ﷺ în această întâmplare este limpede și vădită. El nu l-a certat pe acest om, nu l-a insultat și nu l-a mustrat, datorită blândeții și înțelepciunii sale ﷺ. El ﷺ a văzut că omul venise cu regret, căit și temător și a socotit că nu se cuvenea să fie mustrat, ci să i se arate adevărul și să fie tratat cu blândețe.
**Întrebare:** Mulți oameni spun că locuitorii Occidentului au o purtare mai bună în relațiile lor, în vânzare și cumpărare, în vreme ce între noi, musulmanii, se întâlnesc înșelăciunea, minciuna și vânzarea mărfii prin jurăminte mincinoase. Care este pricina? Are civilizația lor industrială o mare înrâurire asupra formării caracterului lor?
**Răspuns:** Profetul ﷺ a spus:
لَوْ يُعْطَى النَّاسُ بِدَعْوَاهُمْ، لَادَّعَى رِجَالٌ دِمَاءَ قَوْمٍ وَأَمْوَالَهُمْ، وَلَكِنَّ البَيِّنَةَ عَلَى الْمُدَّعِي
„Dacă oamenilor li s-ar da după pretențiile lor, unii ar pretinde sângele și averile altora. Dar dovada îi revine celui care ridică pretenția.”23
Ceea ce s-a răspândit între oameni, anume că occidentalii au o purtare bună în relațiile lor, nu este corect. În relațiile lor există și purtări rele, pe care le cunoaște cel care a mers la ei și i-a privit cu dreptate și nepărtinire, nu cel care i-a privit cu venerație și admirație. Poetul a spus:
وَعَيْنُ الرِّضَا عَنْ كُلِّ عَيْبٍ كَلِيلَةٌ *** كَمَا أَنَّ عَيْنَ السُّخْطِ تُبْدِي المَسَاوِيَا
„Ochiul mulțumirii nu vede niciun cusur, iar ochiul nemulțumirii scoate la iveală neajunsurile.”24
Mulți tineri care au mers în Occident mi-au povestit despre fapte ce țin de cele mai rele purtări. Iar atunci când oamenii de acolo sunt corecți în ceea ce sunt corecți, în vânzare și cumpărare, aceasta nu este fiindcă ar avea un caracter virtuos, ci fiindcă sunt robi ai câștigului material. Cu cât omul este mai corect în asemenea relații, cu atât oamenii se îndreaptă mai mult spre el și se grăbesc să-i cumpere și să-i răspândească marfa.
Ei nu fac aceasta fiindcă ar avea un caracter desăvârșit, ci fiindcă urmăresc câștigul material și văd buna purtare în relațiile cu oamenii ca pe unul dintre cele mai bune mijloace de promovare pentru sporirea averilor lor, astfel încât aceste lucruri să fie primite cu bunăvoință. Altminteri, ei sunt așa cum i-a descris Allah, Cel Măreț și Preaînalt, prin cuvintele Sale:
إِنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ مِنْ أَهْلِ ٱلْكِتَـٰبِ وَٱلْمُشْرِكِينَ فِى نَارِ جَهَنَّمَ خَـٰلِدِينَ فِيهَآ ۚ أُو۟لَـٰٓئِكَ هُمْ شَرُّ ٱلْبَرِيَّةِ
„Cei care nu au crezut dintre oamenii Cărții și dintre politeiști vor fi în Focul Gheenei, rămânând veșnic în el. Aceștia sunt cele mai rele făpturi.”
[Al-Bayyinah, 98:6]
Nu cred că descrierea cuiva poate fi mai adevărată decât descrierea făcută de Allah, Cel Măreț și Preaînalt, necredincioșilor: ei sunt cele mai rele făpturi. Cum s-ar putea nădăjdui un bine urmărit pentru el însuși de la oameni pe care Allah i-a descris drept cele mai rele făpturi? Nu cred că aceasta se întâmplă vreodată. Sinceritatea, limpezimea și corectitudinea care se întâlnesc la ei în aceste tranzacții sunt urmărite în vederea altui scop: dobândirea bunurilor materiale și a câștigului. Cel care a văzut nedreptatea, asuprirea și abuzurile lor împotriva făpturilor, în numeroase împrejurări, cunoaște adevărul cuvintelor Preaînaltului:
أُو۟لَـٰٓئِكَ هُمْ شَرُّ ٱلْبَرِيَّةِ
„Aceștia sunt cele mai rele făpturi.”
[Al-Bayyinah, 98:6 — fragment]
Cât despre înșelăciunea, minciuna și trădarea care apar în tranzacțiile multor musulmani, Islamul și credința acestor musulmani sunt împuținate în măsura în care ei se împotrivesc legiuirii în aceste lucruri.
Faptul că unii musulmani încalcă legiuirea și ies din limitele ei în asemenea chestiuni nu înseamnă o lipsă în legiuire: legiuirea este desăvârșită. Aceștia și-au făcut rău, înainte de toate, lor înșiși, apoi au adus prejudicii legiuirii Islamului, fraților lor musulmani și nemusulmanilor cu care au de-a face. În realitate, răul se întoarce asupra lor înșiși. Omul cu judecată nu socotește purtarea rea a celui care acționează drept un cusur al legiuirii de care acesta aparține.
De aceea, nădăjduiesc ca toți musulmanii să pornească o acțiune hotărâtă împotriva acestor lucruri pe care Islamul nu le încuviințează: minciuna, trădarea, înșelăciunea, viclenia și altele asemenea.
**Întrebare:** Cine este mai bun: un om cu lipsuri în religie, dar cu o purtare bună, sau un om care s-a apropiat de desăvârșire în respectarea legiuirii, dar are o purtare rea? Și ce legătură are aceasta cu vorbele Profetului ﷺ:
ذَهَبَ حُسْنُ الْخُلُقِ بِخَيْرِ الدُّنْيَا وَالْآخِرَةِ
„Buna purtare a adunat binele acestei lumi și al Vieții de Apoi”,25
din răspunsul său către Umm Salamah?
**Răspuns:** Fără îndoială, desăvârșirea caracterului face parte din desăvârșirea religiei, după cum s-a relatat în mod autentic de la Profetul ﷺ că a spus:
أَكْمَلُ الْمُؤْمِنِينَ إِيمَانًا أَحْسَنُهُمْ خُلُقًا
„Cei mai desăvârșiți dintre credincioși în credință sunt cei cu cea mai bună purtare.”26
Prin urmare, oricine are lipsuri în caracter are lipsuri în religie, fiindcă desăvârșirea religiei este legată de desăvârșirea caracterului. După cum am arătat, buna purtare se manifestă atât în raportarea la Creator, cât și în purtarea față de făpturi. Devine astfel limpede că desăvârșirea caracterului este legată de desăvârșirea religiei. De aceea, omul cu un caracter desăvârșit are o înrâurire mai mare asupra altuia, pentru a-l atrage spre Islam și spre religie, decât omul evlavios, dar cu o purtare rea. Dacă celui puternic în adorare îi este dăruit să aibă și o purtare bună, acest lucru este mai desăvârșit. Cât despre a stabili o întâietate în cazul celui puternic în actele sale personale de adorare, dar cu o purtare rea, aceasta este o chestiune care nu poate fi încadrată într-o regulă precisă.
نَسْأَلُ اللَّهَ أَنْ يَجْعَلَنَا مِنَ الْمُتَمَسِّكِينَ بِكِتَابِهِ وَسُنَّةِ رَسُولِهِ ﷺ ظَاهِرًا وَبَاطِنًا، وَأَنْ يَتَوَفَّانَا عَلَى ذَلِكَ، وَأَنْ يَتَوَلَّانَا فِي الدُّنْيَا وَالْآخِرَةِ، وَأَنْ لَا يُزِيغَ قُلُوبَنَا بَعْدَ إِذْ هَدَانَا، وَأَنْ يَهَبَ لَنَا مِنْ لَدُنْهُ رَحْمَةً؛ إِنَّهُ هُوَ الْوَهَّابُ.
Îl rugăm pe Allah să ne facă dintre cei care se țin de Cartea Sa și de Sunnah Trimisului Său ﷺ, în cele văzute și în cele lăuntrice; să ne ia viața în această stare; să ne ocrotească în această lume și în Viața de Apoi; să nu ne abată inimile după ce ne-a călăuzit și să ne dăruiască milă de la El. El este Dăruitorul.
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī, Cartea bunei purtări, capitolul despre familiaritatea în purtarea cu oamenii, nr. 6129; și de Muslim, Cartea bunelor maniere, capitolul despre recomandarea frecării cerului gurii nou-născutului cu curmală, nr. 2150, de la Anas, Allah să fie mulțumit de el.
Relatat de al-Bukhārī, Cartea abluțiunii, capitolul despre turnarea apei peste urină, nr. 221; și de Muslim, Cartea purificării, capitolul despre obligativitatea spălării urinei, nr. 285, de la Anas, Allah să fie mulțumit de el.
Relatat de al-Bukhārī, Cartea postului, capitolul despre cel care a avut relații conjugale în Ramaḍān și nu avea nimic, apoi a primit milostenie pentru a împlini ispășirea, nr. 1936; și de Muslim, Cartea postului, capitolul despre sublinierea interdicției relațiilor conjugale în timpul zilei din Ramaḍān pentru cel care postește, nr. 1111, de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el.
Relatat de al-Bukhārī, Cartea tâlcuirii Coranului, capitolul despre versetul „Cei care schimbă legământul cu Allah și jurămintele lor pe un preț mic, aceia nu vor avea parte...” [Āl ʿImrān, 3:77 — fragment], nr. 4552; și de Muslim, Cartea judecăților, capitolul despre jurământul celui împotriva căruia s-a ridicat pretenția, nr. 1711, de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi. Formularea „dovada îi revine celui care ridică pretenția” se găsește în relatarea lui al-Bayhaqī, As-Sunan al-kubrā, nr. 21201; cele două Ṣaḥīḥ-uri conțin o formulare înrudită.
A se vedea Al-Ḥayawān de al-Jāḥiẓ (3/226), ʿUyūn al-akhbār (3/16) și Al-ʿIqd al-farīd (2/194).
Relatat de ʿAbd ibn Ḥumayd în Musnad-ul său, nr. 1210, de al-Kharāʾiṭī în Makārim al-akhlāq, nr. 50, și de aṭ-Ṭabarānī în Al-Muʿjam al-kabīr (23/223), de la Anas, Allah să fie mulțumit de el. Relatarea este slabă; Ibn Mufliḥ menționează slăbiciunea transmițătorului Sulaymān ibn Abī Karīmah în Al-Ādāb ash-sharʿiyyah (2/196).
Relatat de Abū Dāwūd, Cartea Sunnei, capitolul despre dovada sporirii și împuținării credinței, nr. 4682; și de at-Tirmidhī, Cartea alăptării, capitolul despre dreptul femeii asupra soțului ei, nr. 1162, de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el.