Caracterul islamic

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor, iar sfârșitul bun este al celor evlavioși. Binecuvântarea și pacea fie asupra robului, Trimisului și prietenului Său apropiat, cel căruia i-a încredințat revelația, Profetul, imamul și stăpânul nostru Muḥammad ibn ʿAbd Allāh, asupra familiei și a companionilor săi și asupra celor care-i urmează calea și se călăuzesc după îndrumarea sa până în Ziua Judecății.¹

În cele ce urmează: subiectul acestor cuvinte este lămurirea caracterului islamic, pe care fiecare credincios și fiecare credincioasă trebuie să-l dobândească și în care să rămână statornici până la moarte. Allah Preaslăvitul i-a creat pe djinni și pe oameni pentru a-L adora și le-a făgăduit cea mai bună răsplată dacă stăruie în aceasta. Pentru apropiații Săi care rămân statornici în însușirile pe care le-a poruncit și la care a chemat, El a pregătit Paradisul și cinstirea, alături de izbândă în această lume și ajutor în bine. Pentru cel care se abate de la ele și le respinge cu trufie a pregătit lăcașul înjosirii, Focul. Ce rău sfârșit! Îi cerem lui Allah ocrotire.

Caracterul islamic cuprinde însușirile pe care Allah le-a poruncit în Cartea Sa cea măreață ori pe care le-a poruncit nobilul Său Trimis Muḥammad ﷺ, ori ale căror purtători i-a lăudat și i-a preamărit și cărora le-a făgăduit răsplată măreață și mare izbândă. El cuprinde și părăsirea însușirilor pentru a căror lepădare Stăpânul Preaputernic ori Trimisul ﷺ a făgăduit o bună răsplată, fiindcă părăsirea a ceea ce este vrednic de osândă face parte din caracterul vrednic de laudă. Împlinirea poruncilor și lăsarea opreliștilor adună însușirile pe care Allah le-a poruncit și la care a chemat, pe care Trimisul ﷺ le-a poruncit și la care a chemat ori ale căror purtători i-a lăudat. Aceasta este adorarea pentru care au fost creați djinnii și oamenii, după cuvintele Preaslăvitului:

Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât ca să Mă adore.

Înțelesul este să-L adore împlinind poruncile, precum rugăciunea și postul, dintre care cea mai însemnată este mărturisirea unicității Sale și sinceritatea față de El, și părăsind ceea ce a oprit, dintre care cele mai grave sunt asocierea altora cu Allah, chemarea altcuiva alături de El și celelalte feluri de necredință și rătăcire. Cu aceste însușiri — împlinirea poruncilor și părăsirea opreliștilor — i-a trimis Allah pe toți trimișii, pacea și binecuvântarea fie asupra lor, din vremea lui Adam, primul trimis la oamenii de pe pământ, și din vremea lui Noe, primul trimis de Allah la oamenii de pe pământ după apariția politeismului între ei, până la cel din urmă, pecetea și cel mai de seamă dintre ei, Muḥammad ibn ʿAbd Allāh ﷺ.

Părintele nostru Adam — pacea și binecuvântarea fie asupra lui — a fost un trimis la oamenii de pe pământ și un profet nobil. Allah i-a prescris monoteismul și rânduieli pe care el și urmașii săi le-au urmat până când politeismul a apărut între oamenii lui Noe. Allah l-a trimis atunci pe Noe la oamenii de pe pământ. El a fost primul trimis la ei după apariția politeismului. A chemat la unicitatea lui Allah și a osândit asocierea altora cu El. A rămas în mijlocul poporului său o mie de ani fără cincizeci, chemându-i la unicitatea lui Allah, la ascultarea Lui și la părăsirea asocierii și a neascultării de El. După aceea, Allah i-a trimis pe ceilalți trimiși — pacea și binecuvântarea fie asupra lor —, toți chemând la unicitatea lui Allah, la ascultarea Lui și la părăsirea a ceea ce El a oprit. Preaputernicul și Mărețul spune:

Am trimis în fiecare comunitate un trimis: «Adorați-L pe Allah și feriți-vă de ṭāghūt!»

Cel Preaînalt spune:

N-am trimis înaintea ta niciun trimis fără să-i revelăm: «Nu există nicio divinitate în afară de Mine, așadar adorați-Mă!»

Apoi i-a încheiat pe toți cu cel mai de seamă dintre ei și cu imamul lor, Profetul nostru Muḥammad ﷺ. El este pecetea profeților și a trimișilor; după el nu mai există profet și nici trimis, după cum a spus Allah Preaputernicul și Mărețul:

Muḥammad nu este tatăl vreunuia dintre bărbații voștri, ci este Trimisul lui Allah și pecetea profeților.

Pecetea profeților este și pecetea trimișilor, fiindcă orice trimis este profet, dar inversul nu este valabil: orice trimis este profet, însă nu orice profet este trimis. Pecetea profeților este pecetea trimișilor ﷺ. Chemarea cu care a venit este aceeași chemare cu care au venit frații săi, trimișii: unicitatea lui Allah, sinceritatea față de El, împlinirea ascultărilor pe care El le-a poruncit și părăsirea păcatelor pe care le-a oprit.

Allah a lămurit aceste însușiri în Cartea Sa cea măreață, iar Trimisul ﷺ le-a lămurit. În cele mai multe sure ale Coranului, El le-a arătat poruncindu-le, chemând la ele, lăudându-i pe cei care le au și avertizând împotriva relelor — asocierea altora cu Allah și celelalte păcate. Allah l-a trimis pe Trimisul Său ﷺ să cheme la aceasta, după cum se spune în hadithul autentic: «Am fost trimis numai pentru a desăvârși însușirile bune». Într-o altă formulare: «Pentru a desăvârși noblețea caracterului».

Allah l-a trimis să-i cheme pe oameni la noblețea caracterului și la faptele frumoase. Temelia lor este unicitatea lui Allah și sinceritatea față de El. Aceasta este originea însușirilor nobile, temelia, cea mai însemnată și cea mai obligatorie dintre ele: unicitatea lui Allah, sinceritatea față de El și părăsirea asocierii altora cu El. Urmează apoi cele cinci rugăciuni, cele mai însemnate însușiri și cele mai importante după unicitatea lui Allah și părăsirea asocierii altora cu El.

Allah Preaslăvitul l-a descris pe Profetul Său ﷺ ca având un caracter măreț. El a spus:

Tu ai, într-adevăr, un caracter măreț.

Caracterul său ﷺ era urmarea Coranului și mersul pe calea lui, împlinind poruncile și lăsând opreliștile. Acesta era caracterul său, după cum mama credincioșilor ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — a spus când a fost întrebată despre caracterul Profetului ﷺ: «Caracterul său era Coranul».

Înțelesul este că el ﷺ împlinea poruncile Coranului, se oprea de la ceea ce el interzicea și urma calea trasată de Coran. Acesta este caracterul măreț pe care Allah l-a dăruit Profetului Său ﷺ: împlinirea poruncilor lui Allah, părăsirea opreliștilor și statornicia în însușirile și faptele pe care El le iubește și de care este mulțumit. Cel care cugetă la Coranul cel nobil, se îngrijește de el și îl recită mult, dorind să înțeleagă aceste însușiri, dorind să le înțeleagă și să le cunoască, le va găsi.

Allah Preaslăvitul spune în Cartea Sa cea măreață:

O Carte binecuvântată, pe care am pogorât-o către tine, pentru ca ei să cugete la versetele ei și cei cu minte să ia aminte.

Preaslăvitul spune:

Acest Coran îndrumă spre ceea ce este mai drept și le vestește credincioșilor care împlinesc fapte bune că vor avea o răsplată mare.

Și spune:

Oare nu cugetă ei la Coran sau au inimile zăvoare?

Preaputernicul și Mărețul spune:

Aceasta este o Carte binecuvântată pe care am pogorât-o. Urmați-o și temeți-vă de Allah, ca să primiți îndurare.

Preaslăvitul spune:

Am pogorât asupra ta Cartea ca lămurire pentru toate lucrurile, îndrumare, milă și bună vestire pentru musulmani.

Această Carte măreață lămurește însușirile alese și faptele bune, precum și însușirile vrednice de osândă și faptele rele, pentru ca omul credincios să se ferească de ele și să-i avertizeze pe frații săi musulmani, să se ferească de faptele necredincioșilor, ipocriților, nelegiuiților și făcătorilor de rele. Allah le-a lămurit pentru ca robii Săi credincioși să se ferească de ele, după cum a lămurit însușirile alese și trăsăturile vrednice de laudă pentru ca oamenii credincioși să le dobândească și să rămână statornici în ele.

Noi toți, bărbați și femei, trebuie să cugetăm la Cartea lui Allah și s-o înțelegem în toate momentele, noaptea și ziua, ca să cunoaștem trăsăturile și însușirile pe care El le iubește și de care este mulțumit, precum și pe acelea pe care le osândește, le dezaprobă și le interzice. Allah l-a trimis pe Trimisul ﷺ ca să lămurească, prin faptele, vorbele și purtarea sa frumoasă, tot ce iubește Allah și de care este mulțumit, oprind tot ce El urăște și ce îndepărtează de mila Sa. Cel Preaînalt spune:

Am pogorât către tine Pomenirea, ca să le lămurești oamenilor ceea ce le-a fost pogorât și pentru ca ei să cugete.

Preaslăvitul spune:

N-am pogorât asupra ta Cartea decât ca să le lămurești cele asupra cărora nu se înțeleg și ca îndrumare și milă pentru oamenii care cred.

El ﷺ ne lămurește însușirile și trăsăturile de care Stăpânul nostru este mulțumit și pe care ni le-a poruncit. Prin explicația și Sunna sa ne lămurește, de asemenea, ceea ce poate ne rămâne ascuns dintre însușirile și faptele pe care Allah le-a osândit și dezaprobat. Printre acestea se află cele lămurite de Preaslăvitul în sura al-Fātiḥah. El a pogorât-o pentru ca oamenii credincioși să rămână statornici în ea și să-i împlinească cerințele. Ea este Mama Coranului. I-a învățat cum să-L laude, să-L preamărească și să-I ceară îndrumarea.

Printre marile însușiri se află să-L preamărești mult pe Stăpânul tău, să-L lauzi și să recunoști că ești robul Său, că El este Cel pe care-L adori cu drept și că de la El se cere ajutorul. Acestea sunt însușiri mărețe, ca și cererea îndrumării și a izbânzii de la El. Cel Preaînalt spune:

Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor, Cel Milostiv, Îndurător, Stăpânul Zilei Judecății.

Prin aceasta îi învață pe robii Săi să-L preamărească prin aceste Nume mărețe. După aceea spune:

Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor. Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă, calea celor pe care i-ai binecuvântat, nu a celor asupra cărora este mânia și nici a celor rătăciți.

Adorarea și cererea îndrumării

Allah Preaînaltul i-a spus Profetului Său ﷺ: «Am împărțit rugăciunea între Mine și robul Meu în două jumătăți» — adică al-Fātiḥah, pe care a numit-o rugăciune fiindcă este un stâlp al rugăciunii. «Când robul spune: „Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor”, Allah spune: „Robul Meu M-a lăudat”. Când spune: „Cel Milostiv, Îndurător”, Allah spune: „Robul Meu M-a preamărit”. Când spune: „Stăpânul Zilei Judecății”, Allah spune: „Robul Meu M-a slăvit”» — fiindcă slăvirea înseamnă preamărire din belșug. «Când spune: „Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor”, Allah Preaslăvitul spune: „Aceasta este între Mine și robul Meu, iar robul Meu va avea ceea ce a cerut”».

«Numai pe Tine Te adorăm» este dreptul lui Allah, iar «numai de la Tine cerem ajutor» este nevoia și cererea robului de a fi ajutat de Stăpânul său. El este Cel de la care se cere ajutorul, Stăpânul tuturor lucrurilor și Atotputernic asupra tuturor. Robul Îi cere ajutorul în adorare, în ascultare și în părăsirea neascultării; Îi cere ajutorul și în treburile sale lumești, după cum se spune în hadithul lui Ibn ʿAbbās: «Când ceri, cere de la Allah, iar când ceri ajutor, cere ajutorul lui Allah». Stăpânul tău este Cel de la care se cere ajutorul și Cel adorat cu drept. El te învață să spui: «Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor». Aceasta este între tine și Stăpânul tău: «Numai pe Tine Te adorăm» este dreptul Său asupra ta, iar «numai de la Tine cerem ajutor» este nevoia ta de El. Îi ceri Stăpânului tău ajutor pentru religia și viața ta lumească.

Adorarea numai a Lui este cea mai măreață însușire: să-L adori numai pe El și să-I închini adorarea, fără să adori alături de El vreun înger, profet, apropiat al lui Allah, idol, copac, astru ori altceva. Îl adori numai pe El. Preaputernicul și Mărețul spune:

Dumnezeul vostru este un singur Dumnezeu. Nu există nicio divinitate în afară de El, Cel Milostiv, Îndurător.

Preaslăvitul spune:

Stăpânul tău a hotărât să nu adorați decât pe El.

Cel Preaînalt spune:

Nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, închinându-I numai Lui religia, drepți în credință.

El este Cel adorat cu drept, după cum spune Preaslăvitul:

Aceasta fiindcă Allah este Adevărul, iar ceea ce ei cheamă în afară de El este deșertăciune.

Această adorare este cea mai mare obligație, cel mai mare drept și cea mai măreață însușire: să-L adori numai pe El oriunde te-ai afla, la greu și la bine, sănătos și bolnav, în călătorie și acasă, până Îl întâlnești pe Stăpânul tău. Nu te rogi decât Lui, nu chemi decât pe El, nu ceri izbăvire decât de la El, nu aduci jertfă decât Lui, nu faci legământ decât Lui și nu dai milostenie decât pentru El. Prin toate faptele tale urmărești numai Fața Sa, nu a altcuiva, fiindcă toate actele de adorare trebuie să fie numai pentru Allah. Cel Preaînalt spune:

Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.

Cel Preaînalt spune:

Stăpânul tău a hotărât să nu adorați decât pe El.

Toate actele de adorare pe care Allah ni le-a poruncit și ni le-a prescris trebuie să fie numai pentru El. Nu se cere izbăvire de la morți, nu li se fac legăminte și nu li se cere biruință asupra dușmanilor ori vindecarea bolnavilor. Acestea nu se cer nici de la profeți, nici de la aștri, îngeri, djinni ori altcineva. Toate acestea Îi aparțin numai lui Allah: numai El este chemat, în El se nădăjduiește și Lui I se cere. Cât despre o ființă vie, nu este nicio problemă să-i ceri ceva ce poate face și ce Legea curată a lui Allah îngăduie între tine și ea. Allah spune în povestea lui Moise:

Cel din tabăra sa i-a cerut ajutor împotriva celui din tabăra dușmană.

Cel Preaînalt spune:

A ieșit de acolo temător, privind cu grijă în jur.

A ieșit din Egipt temător și prevăzător față de răul faraonilor. Aceasta face parte dintre mijloacele simțite pe care Allah le-a prescris robilor Săi. Tot astfel sunt cuvintele Preaslăvitului:

Cel din tabăra sa i-a cerut ajutor împotriva celui din tabăra dușmană.

Înțelesul este că israelitul i-a cerut ajutor împotriva coptului, iar Moise l-a ajutat, fiindcă era viu, prezent și capabil de lucrul cerut. Dacă îi spui însoțitorului tău: «Cutare, ajută-mă să-mi repar mașina», iar el este de față și te aude, nu este nicio problemă; aceasta nu este adorare. La fel dacă spui: «Frate, împrumută-mi o sumă de bani» ori «Ajută-mă să construiesc această casă», iar el este dintre frații tăi apropiați care au putință. Îi ceri ajutorul într-un lucru pe care-l poate face. Nici aceasta nu este adorare și nu este nicio problemă atât timp cât se păstrează limitele Legii.

Însă dacă mergi la un mort și spui: «Cutare» ori «Stăpânul meu cutare, dă-mi biruință» sau «Vindecă-mi bolnavul» ori ceva asemănător, aceasta este asociere majoră. La fel dacă le ceri djinnilor să te izbăvească și să te apere de dușmanul tău ori le ceri îngerilor sau profeților care au murit: aceasta este asociere majoră. Dacă chemi soarele, luna ori stelele, cerându-le biruință sau ajutor împotriva dușmanilor ori ceva asemănător, toate acestea sunt asociere majoră, potrivnică celor lămurite de Allah în cuvintele Sale:

Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.

Aceasta este unicitatea lui Allah și aceasta este însușirea măreață a trimișilor și a celor care-i urmează: unicitatea lui Allah și sinceritatea față de El, fără nimeni altcineva.

Tot astfel este cererea îndrumării: Îi ceri Stăpânului tău îndrumarea, fiindcă ai nevoie de ea chiar dacă ai fi cel mai evlavios sau cel mai învățat dintre oameni. Ai nevoie de îndrumare până mori. De aceea ne-a învățat Preaslăvitul, în al-Fātiḥah, să spunem în fiecare rakʿah:

Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă.

De șaptesprezece ori într-o zi și o noapte, în rugăciunile obligatorii, pe lângă cele voluntare:

Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă, calea celor pe care i-ai binecuvântat.

Profetul ﷺ, cel mai învățat și mai desăvârșit călăuzit dintre oameni, spunea totuși la începutul rugăciunii: «Allah, Stăpân al lui Jibrīl, Mīkāʾīl și Isrāfīl, Creator al cerurilor, Cunoscător al celor nevăzute și al celor văzute! Tu judeci între robii Tăi în cele asupra cărora aveau neînțelegeri. Călăuzește-mă, cu îngăduința Ta, spre adevărul asupra căruia au neînțelegeri! Tu îl călăuzești pe cine voiești spre calea Ta cea dreaptă». El Îi cere Stăpânului său îndrumare, deși este stăpânul urmașilor lui Adam, pe care Allah l-a călăuzit și căruia i-a dăruit tot binele. Totuși, Îi cere îndrumarea.

Noi toți avem nevoie de îndrumare: învățatul și cel care învață, oamenii de rând și cei de seamă, bărbații și femeile. Toți avem nevoie de ea. De aceea ne-a prescris Allah să spunem:

Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă.

Adică: arată-ne binele, îndrumă-ne către el și ține-ne statornici în el.

Calea cea dreaptă este religia lui Allah, Coranul și Sunna, adică ceea ce arată Cartea lui Allah și Sunna Trimisului Său ﷺ. Aceasta este calea cea dreaptă: Islamul, credința, binele și evlavia, religia lui Allah. Îi ceri Stăpânului tău îndrumare spre această cale, să rămâi statornic în ea și El să te țină în ea până mori. Ea este calea celor binecuvântați, a trimișilor și a celor care-i urmează, calea pe care au stăruit și pe care au mers. Cel Preaînalt spune:

Cei care ascultă de Allah și de Trimis vor fi alături de cei pe care Allah i-a binecuvântat: profeții, cei cu desăvârșită sinceritate, martirii și cei drepți. Ce buni însoțitori sunt aceștia!

Apoi spune Cel Preaînalt:

Nu a celor asupra cărora este mânia și nici a celor rătăciți.

Înțelesul este că Îi ceri să te ferească de calea celor asupra cărora este mânia și a celor rătăciți. Cei asupra cărora este mânia sunt aceia care au cunoscut adevărul, dar nu l-au urmat: evreii și cei asemenea lor. Cei rătăciți sunt neștiutorii care adoră fără cunoaștere: creștinii și cei asemenea lor. Îi ceri lui Allah să te ferească de calea unora și a celorlalți și să te îndrume pe calea celor binecuvântați: trimișii și cei care-i urmează, oamenii cunoașterii și ai faptei, care au cunoscut adevărul și l-au împlinit. Ei sunt oamenii căii drepte. Îi ceri lui Allah să te călăuzească pe calea lor și să-ți dăruiască știință folositoare și faptă bună, ca să rămâi statornic. Toate acestea sunt însușiri mărețe.

Însușirile credincioșilor în Coran

Preaslăvitul spune la începutul surei al-Baqarah:

Aceasta este Cartea în care nu există îndoială, îndrumare pentru cei evlavioși, care cred în cele nevăzute, împlinesc rugăciunea și cheltuiesc din ceea ce le-am dăruit; care cred în ceea ce ți-a fost pogorât și în ceea ce a fost pogorât înaintea ta și sunt încredințați de Viața de Apoi. Aceia sunt călăuziți de Stăpânul lor și aceia sunt cei izbânditori.

Acestea sunt, de asemenea, însușiri alese ale credincioșilor: împlinirea rugăciunii, credința în cele nevăzute, în Allah și în Trimisul Său, în Viața de Apoi și încredințarea de ea, credința în trimișii dinainte și în ceea ce le-a fost pogorât. Toate acestea sunt însușiri mărețe. Tot astfel sunt dărnicia, generozitatea și cheltuirea în bine.

Preaslăvitul spune în sura al-Baqarah:

Binele nu stă în a vă întoarce fețele spre răsărit ori spre apus. Binele este al celui care crede în Allah, în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte și în profeți; care dă din avere, în pofida iubirii pentru ea, rudelor, orfanilor, săracilor, călătorului, celor care cer și pentru eliberarea robilor; împlinește rugăciunea și dă zakātul; al celor care-și țin legământul atunci când îl încheie și al celor răbdători în lipsuri, suferință și la vreme de luptă. Aceștia sunt cei sinceri și aceștia sunt cei evlavioși.

Și acestea sunt trăsături ale oamenilor buni și însușiri mărețe pe care Allah le-a lăudat și despre ai căror purtători a spus că sunt cei sinceri și evlavioși. Dobândește aceste însușiri și rămâi statornic în ele.

La fel, în cuprinsul surei Āl ʿImrān, El spune:

Voi, cei care credeți! Nu mâncați camăta înmulțită de mai multe ori! Temeți-vă de Allah, ca să izbândiți. Feriți-vă de Focul pregătit pentru necredincioși. Ascultați de Allah și de Trimis, ca să primiți îndurare. Grăbiți-vă spre iertarea Stăpânului vostru și spre un Paradis întins cât cerurile și pământul, pregătit pentru cei evlavioși.

Ascultă însușirile pentru care i-a lăudat Allah și rămâi statornic în ele. Apoi i-a descris pe cei evlavioși, spunând:

Cei care cheltuiesc la bine și la greu, își stăpânesc mânia și îi iartă pe oameni. Allah îi iubește pe cei care fac binele.

Acestea sunt dintre marile lor însușiri, dintre însușirile celor evlavioși.

Printre ele se află și cele amintite de Preaslăvitul:

Cei care, când săvârșesc o faptă rușinoasă ori își nedreptățesc sufletele, Îl pomenesc pe Allah și cer iertare pentru păcatele lor.

Fapta rușinoasă este păcatul. Printre marile lor însușiri se află căința și cererea iertării pentru toate păcatele. Apoi Preaslăvitul spune:

Și cine iartă păcatele în afară de Allah?

Nimeni nu iartă în afară de Allah. El este Cel care iartă păcatele și primește căința. Apoi spune:

Și nu stăruie, cu bună știință, în ceea ce au făcut.

Adică nu au rămas în păcate, ci s-au căit și le-au părăsit din teamă de Allah și din preamărire a Lui. Acestea sunt dintre marile lor însușiri, însușirile oamenilor credinței.

Răsplata lor este iertarea Stăpânului lor și grădini pe sub care curg râuri, în care vor rămâne veșnic. Ce minunată răsplată pentru cei care făptuiesc!

Aceasta este răsplata celor care se căiesc sincer. Acestea sunt însușirile bărbaților și femeilor credincioase: evlavia față de Allah, statornicia în această religie și cheltuirea în bine la ușurință și la greu, în strâmtorare și belșug, fie și cu un singur dirham. Profetul ﷺ a spus: «Feriți-vă de Foc, fie și cu o jumătate de curmală».

În sura Barāʾah, Preaslăvitul a amintit, de asemenea, un șir de însușiri ale lor, spunând:

Bărbații credincioși și femeile credincioase sunt sprijinitori unii altora. Ei poruncesc binele, opresc răul, împlinesc rugăciunea, dau zakātul și ascultă de Allah și de Trimisul Său. De aceștia Allah Se va îndura. Allah este Preaputernic și Înțelept.

Printre însușirile oamenilor credinței, bărbați și femei, se află că sunt sprijinitori unii altora. Însușirile lor ca apropiați sunt iubirea, îndemnul reciproc la bine și ajutorarea în bine și evlavie. Nu se bârfesc unii pe alții, nu umblă cu vorbe pentru a dezbina, nu mărturisesc mincinos unii împotriva altora și nu se nedreptățesc. Așa sunt bărbații și femeile credincioase: apropiați, fără ură, fără invidie și fără vrajbă. Nu se mint unii pe alții, nu se bârfesc, nu umblă cu vorbe pentru a dezbina, nu dau mărturie mincinoasă și nu se nedreptățesc prin cuvinte ori fapte, în viață ori avere. Nu se înșală în tranzacții și nu se trădează în nicio împrejurare.

Apoi Preaslăvitul spune:

Ei poruncesc binele.

Oriunde s-ar afla, poruncesc binele și opresc răul printr-un chip frumos, o cale vrednică de laudă, cunoaștere și înțelegere limpede. Cel Preaînalt spune:

Spune: «Aceasta este calea mea: chem la Allah cu înțelegere limpede».

Ei poruncesc cu înțelegere și opresc cu înțelegere. Binele este ceea ce Allah și Trimisul Său au poruncit, iar răul este ceea ce Allah și Trimisul Său au osândit și interzis. Așa sunt credincioșii și credincioasele: dacă văd lipsuri în ascultarea de Allah la unii dintre frații lor, îi îndeamnă la bine. Dacă îi văd rămânând în urmă de la rugăciunea în adunare, le spun: «Temeți-vă de Allah și păziți rugăciunea în adunare, fiindcă vă este obligatorie. Nu vă asemănați ipocriților». Tot astfel, dacă-l vezi pe cineva practicând camăta, îl sfătuiești pentru Allah; dacă-l vezi stând cu oameni care nu sunt buni, îl sfătuiești și îi amintești de Allah. «Credinciosul este oglinda fratelui său», după cum a venit în hadithul autentic de la Profet ﷺ.

Acestea sunt trăsăturile și însușirile credincioșilor: cheamă la Allah, sunt sinceri față de Allah și față de robii Săi, poruncesc binele și opresc răul, însă prin mijloace bune, fără brutalitate și asprime, pentru ca adevărul să fie primit de la ei și pentru ca ei înșiși să tragă folos și să le aducă folos celorlalți. Allah Preaînaltul a spus în Cartea Sa cea măreață:

Prin mila lui Allah ai fost blând cu ei. Dacă ai fi fost aspru și cu inima împietrită, s-ar fi împrăștiat din jurul tău.

În chemarea adresată necredincioșilor, Preaslăvitul spune:

Nu vă certați cu oamenii Cărții decât în felul cel mai frumos.

Aceștia sunt evreii și creștinii.

În afară de cei dintre ei care nedreptățesc.

Cel care nedreptățește este tratat după ceea ce merită. Cel Preaînalt spune:

Cheamă la calea Stăpânului tău cu înțelepciune și cu bună povățuire și discută cu ei în chipul cel mai frumos.

Așa este credinciosul: printre marile sale însușiri se află chemarea în chipul cel mai frumos și discutarea în chipul cel mai frumos. El este blând cu oamenii. Profetul ﷺ spune: «Allah dăruiește pentru blândețe ceea ce nu dăruiește pentru asprime». Și spune: «Blândețea nu se află într-un lucru fără să-l înfrumusețeze și nu este luată dintr-un lucru fără să-l urâțească». Mai spune ﷺ: «Cine este lipsit de blândețe este lipsit de tot binele».

Trebuie, așadar, răbdare, stăpânire de sine și blândețe în porunca, oprirea și chemarea ta. Spre sfârșitul surei al-Tawbah, când i-a amintit pe luptători, Preaslăvitul i-a descris astfel:

Cei care se căiesc, cei care adoră, cei care laudă, cei care postesc, cei care se pleacă, cei care se prosternează, cei care poruncesc binele și opresc răul și cei care păzesc hotarele lui Allah.

Acestea sunt însușirile oamenilor credinței și ai luptei pe calea lui Allah. Înaintea acestora, Preaslăvitul spune:

Allah a cumpărat de la credincioși viețile și averile lor, pentru că al lor va fi Paradisul. Ei luptă pe calea lui Allah, ucid și sunt uciși. Aceasta este o făgăduință adevărată a Lui, în Tora, în Evanghelie și în Coran. Cine-și ține mai bine legământul decât Allah? Bucurați-vă, așadar, de schimbul pe care l-ați încheiat cu El! Aceasta este marea izbândă.

Apoi le-a amintit însușirile, spunând:

Cei care se căiesc, cei care adoră, cei care laudă, cei care postesc, cei care se pleacă, cei care se prosternează, cei care poruncesc binele și opresc răul și cei care păzesc hotarele lui Allah.

Acestea sunt trăsăturile oamenilor buni dintre cei ai credinței și ai luptei. În sura Yūnus — pacea și binecuvântarea fie asupra lui —, Preaslăvitul spune:

Apropiații lui Allah nu vor avea teamă și nu se vor întrista.

Apoi i-a lămurit astfel:

Cei care au crezut și au fost evlavioși.

Aceștia sunt apropiații lui Allah. Dacă vrei să devii unul dintre ei, dobândește această însușire măreață: credința sinceră în Allah, în Trimisul Său și în tot ce au vestit Allah și Trimisul Său, precum și evlavia prin împlinirea poruncilor și lăsarea opreliștilor. Cel care are această însușire este dintre apropiații lui Allah, care nu vor avea teamă și nu se vor întrista. Ei sunt:

Cei care au crezut și au fost evlavioși.

Adică au crezut cu inimile și au adeverit prin cuvinte și fapte. Aceștia sunt apropiații lui Allah: cei care au crezut că Allah este Singurul vrednic de adorare și au adeverit aceasta prin faptă. Au mărturisit unicitatea lui Allah, I-au închinat adorarea și au părăsit asocierea altora cu El. Au cunoscut că Allah a făcut rugăciunea obligatorie și s-au rugat, păzind-o în adunare. Au cunoscut zakātul, că este obligatoriu, și l-au plătit. Au cunoscut postul, că este obligatoriu și dintre însușirile credincioșilor, și au postit Ramadanul. Au cunoscut pelerinajul și l-au împlinit așa cum a poruncit Allah; au cunoscut jihadul și au luptat. Tot astfel, au cunoscut lucrurile interzise și s-au ferit de ele: desfrânarea, neascultarea față de părinți, băuturile îmbătătoare, camăta, mâncarea averilor orfanilor și celelalte opreliști. Le-au cunoscut și le-au ocolit din ascultare și preamărire față de Allah și din dorința celor de la El. Așa sunt bărbații sincer credincioși și femeile sincer credincioase.

Preaslăvitul spune în sura al-Muʾminūn:

Au izbândit credincioșii, cei smeriți în rugăciunea lor, cei care se feresc de vorbirea deșartă, cei care împlinesc zakātul, cei care-și păzesc părțile intime, în afară de soțiile lor ori de cele aflate în stăpânirea dreptei lor, căci atunci nu sunt vrednici de mustrare; iar cei care caută dincolo de acestea sunt cei care întrec hotarul; cei care veghează asupra celor încredințate lor și asupra legământului lor și cei care-și păzesc rugăciunile. Aceștia sunt moștenitorii, cei care vor moșteni al-Firdawsul și vor rămâne în el veșnic.

Acestea sunt însușirile credincioșilor în orice loc și vreme. Preaslăvitul le amintește pentru ca robii să le cunoască, să rămână statornici în ele și să le păzească.

Înțelesul cuvintelor Preaslăvitului:

Au izbândit credincioșii.

Este că au reușit, au dobândit tot binele și au ajuns la tot binele. Apoi le-a amintit însușirile, spunând:

Cei smeriți în rugăciunea lor.

A început cu smerenia în rugăciune, din pricina marii sale însemnătăți și a însemnătății rugăciunii. Când intri în rugăciune, smerește-te înaintea Stăpânului tău, liniștește-te și îndreaptă-te către ea cu inima și trupul, ca să-ți fie scrisă deplin și să dobândești răsplata măreață. Ferește-te de șoaptele din timpul rugăciunii și de rătăcirea gândurilor și închipuirilor încoace și încolo. Îndreaptă-te către rugăciunea ta, smerește-te în ea înaintea Stăpânului tău și adună-ți inima asupra ei; vei izbândi pe deplin. Apoi Preaslăvitul spune:

Cei care se feresc de vorbirea deșartă.

Adică se îndepărtează de orice deșertăciune. Vorbirea deșartă a fost explicată prin asociere, păcate și tot ceea ce nu cuprinde bine. În rugăciunea sa, credinciosul se ferește de toate acestea. Apoi Preaslăvitul spune:

Cei care împlinesc zakātul.

Zakātul cuprinde aici curățirea averii și curățirea sufletului. Așa este credinciosul: își curățește sufletul prin ascultarea de Allah și de Trimisul Său și își curățește averea dând dreptul care-i revine. Apoi Preaslăvitul spune:

Cei care-și păzesc părțile intime, în afară de soțiile lor ori de cele aflate în stăpânirea dreptei lor, căci atunci nu sunt vrednici de mustrare.

Credinciosul își păzește părțile intime, în afară de soția sa ori de concubina sa, aflată în stăpânirea sa. Tot astfel, credincioasa își păzește părțile intime, în afară de soțul său ori de stăpânul său, dacă este roabă și are un stăpân. Cel care săvârșește desfrânare ori sodomie, are raport anal cu femeia, are raport cu ea în timpul menstruației ori al sângerării după naștere sau practică masturbarea și nu-și păzește părțile intime devine unul care întrece hotarul, adică nedrept. Credinciosul are raport cu soția sa pe calea dinainte, în afara menstruației și a sângerării după naștere și în afara stării de iḥrām, la vremea în care Allah i-a îngăduit.

Apoi Cel Preaînalt spune:

Cei care veghează asupra celor încredințate lor și asupra legământului lor.

Așa sunt credinciosul și credincioasa: păzesc ceea ce li s-a încredințat, îl înapoiază și nu trădează niciodată, împlinind acest verset și cuvintele Preaslăvitului:

Allah vă poruncește să înapoiați lucrurile încredințate celor cărora le aparțin.

Și cuvintele Celui Preaînalt:

Voi, cei care credeți! Nu-L trădați pe Allah și pe Trimis și nu trădați, cu bună știință, ceea ce vi s-a încredințat.

Lucrurile încredințate trebuie împlinite și păzite. Allah le-a dat mare însemnătate, spunând:

Am înfățișat însărcinarea cerurilor, pământului și munților, dar au refuzat s-o poarte și s-au temut de ea. Omul însă a purtat-o. El este foarte nedrept și neștiutor.

Ceea ce este încredințat are mare însemnătate și este de două feluri: ceea ce a încredințat Allah și ceea ce au încredințat oamenii. Trebuie să împlinești ceea ce ți-a încredințat Allah — rugăciunea, postul și celelalte obligații — în felul prescris de El și să înapoiezi lucrurile încredințate de oameni: depozitele, bunurile puse zălog, obiectele împrumutate și altele. Trebuie să împlinești și să păzești ambele încredințări cu toată sinceritatea, grija și atenția.

Preaslăvitul spune în sura al-Maʿārij:

Cei care sunt drepți în mărturiile lor.

Adică nu adaugă și nu scad, ci dau mărturia așa cum a poruncit Allah, fără adaos, lipsă ori ascundere, potrivit îndrumării lui Allah și cuvintelor Sale:

Nu ascundeți mărturia! Cel care o ascunde are o inimă păcătoasă.

Mărturia mincinoasă este unul dintre cele mai mari păcate. Credinciosul și credincioasa mărturisesc adevărul pe care-l cunosc, fără să adauge, fără să scadă și fără să ascundă mărturia. O dau așa cum au reținut, cum au văzut și cum au auzit. Apoi Preaslăvitul spune:

Cei care-și păzesc rugăciunile.

Așa sunt credincioșii și credincioasele: își păzesc rugăciunea și o împlinesc la timpul ei. Bărbatul o împlinește în adunare, după cum a poruncit Allah, iar femeia o împlinește în casa sa, la timpul ei. Toate însușirile amintite, poruncite de Allah, trebuie respectate și păzite de fiecare credincios și credincioasă. Pentru aceasta, Allah le-a făgăduit al-Firdawsul cel înalt, în lăcașul fericirii, spunând la încheierea versetelor:

Aceștia sunt moștenitorii, cei care vor moșteni al-Firdawsul și vor rămâne în el veșnic.

Preaslăvitul spune în sura al-Ḥujurāt:

Credincioșii sunt numai cei care au crezut în Allah și în Trimisul Său, apoi n-au avut îndoială și au luptat cu averile și viețile lor pe calea lui Allah. Aceștia sunt cei sinceri.

Printre însușirile credincioșilor și credincioaselor se află sinceritatea și încredințarea deplină în credința lor în Allah, în Trimisul Său și în toate cele vestite de Allah și Trimisul Său, precum și lupta pe calea lui Allah cu averea și viața. Preaslăvitul spune în sura al-Aḥzāb:

Bărbaților și femeilor musulmane, bărbaților și femeilor credincioase, bărbaților și femeilor ascultătoare, bărbaților și femeilor sincere, bărbaților și femeilor răbdătoare, bărbaților și femeilor smerite, bărbaților și femeilor care dau milostenie, bărbaților și femeilor care postesc, bărbaților care-și păzesc părțile intime și femeilor care le păzesc, bărbaților și femeilor care-L pomenesc mult pe Allah, Allah le-a pregătit iertare și o răsplată măreață.

Acestea sunt trăsăturile și însușirile credincioșilor și credincioaselor. Allah le-a amintit în acest verset pentru a le încuraja și a îndemna la ele. Sunt zece trăsături ale oamenilor credinței, bărbați și femei. Cel Preaînalt spune:

Bărbații și femeile musulmane.

Aceștia sunt cei care au intrat în Islam, au mărturisit unicitatea lui Allah, s-au supus Legii Sale, au crezut în Islam și l-au urmat.

Bărbații și femeile credincioase.

Adică, pe lângă supunerea lor din afară, ei cred și cu inimile și adeveresc, nu sunt asemenea ipocriților.

Bărbații și femeile ascultătoare.

Qunūt înseamnă ascultare neîncetată. Adică, pe lângă Islamul și credința lor, rămân statornici în ascultarea de Allah și de Trimisul Său.

Bărbații și femeile răbdătoare.

Adică sunt răbdători în ascultarea de Allah și în părăsirea neascultării de El, bărbați și femei. Fără îndoială, răbdarea este dintre însușirile credincioșilor și credincioaselor. Ei rabdă în ascultare, rabdă să nu cadă în păcat și rabdă în nenorociri. Acestea sunt felurile răbdării; cine le împlinește pe toate și-a desăvârșit religia.

Cuvintele Sale:

Bărbații și femeile smerite.

Înseamnă că sunt smeriți în ascultarea de Allah și de Trimisul Său. Ei își împlinesc rugăciunile cu smerenie, supunere și liniște și sunt, totodată, modești în toate faptele lor, fără trufie și fără fală, împlinind acest verset nobil și hadithul autentic al Profetului ﷺ: «Allah mi-a revelat să fiți modești, ca nimeni să nu nedreptățească pe altul și nimeni să nu se fălească înaintea altuia». Relatat de imamul Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său.

Bărbații și femeile care dau milostenie.

Adică se străduiesc în milostenie și binefacere prin avere, prin ei înșiși și prin trecerea pe care o au. Dau milostenie din tot ce pot, potrivit putinței lor.

Bărbații și femeile care postesc.

Tot astfel, postul este dintre cele mai mari ascultări și dintre însușirile credincioșilor și credincioaselor, iar postul Ramadanului este unul dintre stâlpii Islamului.

Bărbații care-și păzesc părțile intime și femeile care le păzesc.

Adică le păzesc de desfrânare și de tot ce a interzis Allah.

Bărbații și femeile care-L pomenesc mult pe Allah.

Acestea sunt dintre marile lor trăsături și însușiri. Rob al lui Allah și roabă a lui Allah, îngrijiți-vă de aceste însușiri mărețe, ai căror purtători Allah i-a lăudat și cărora le-a pregătit iertare și o răsplată mare. Preaslăvitul spune în sura al-Dhāriyāt:

Cei evlavioși vor fi în grădini și printre izvoare, primind ceea ce le dă Stăpânul lor, căci înainte de aceasta au fost făcători de bine. Dormeau puțin noaptea, iar în zorii zilei cereau iertare. În averile lor era un drept pentru cel care cere și pentru cel lipsit.

Acestea sunt dintre marile însușiri ale celor evlavioși: rugăciunea în timpul nopții, cererea iertării înaintea zorilor și milostenia pentru cel care cere și pentru cel lipsit, adică săracul.

Cel Preaînalt spune în sura al-Ḥadīd:

Credeți în Allah și în Trimisul Său și cheltuiți din ceea ce v-a făcut administratori. Cei dintre voi care cred și cheltuiesc vor avea o răsplată mare.

Și aceasta este dintre marile lor însușiri: să cheltuiască, după putință, din ceea ce Allah i-a făcut administratori. Allah le-a făgăduit pentru aceasta o răsplată mare. Rob al lui Allah și roabă a lui Allah, dobândiți aceste însușiri mărețe. Preaslăvitul spune în sura al-Mulk:

Cei care se tem de Stăpânul lor fără să-L vadă vor avea iertare și o răsplată mare.

Teama de Allah are mare însemnătate și un sfârșit vrednic de laudă. Profetul ﷺ spune: «Pe Allah, eu sunt cel care se teme cel mai mult de Allah dintre voi și cel mai evlavios față de El».

Trebuie să existe teamă și respect față de Allah, alături de nădejdea în El și de gândul bun despre El în toate împrejurările, astfel încât credinciosul și credincioasa să împlinească ceea ce Allah a făcut obligatoriu și să lase ceea ce a interzis, din credință în Allah, teamă de El și nădejde în harul Său.

Aceste trăsături sunt dintre cele mai mari, mai importante și mai folositoare însușiri pentru rob în religia și în viața sa lumească: să se teamă de Allah, să fie conștient de supravegherea Lui și să nădăjduiască în harul și binefacerea Sa, împlinindu-I dreptul și lăsând neascultarea de El oriunde s-ar afla. Adevărat a spus cel care a zis:

«Popoarele dăinuiesc cât dăinuie caracterul lor; când li se duce caracterul, se duc și ele.»

Însușirile pe care Allah le-a prescris și le-a poruncit robilor Săi sunt cauzele fericirii și înălțării comunității și ale dăinuirii cârmuirii și statului său. Altul spune:

«Zidirea unui neam nu va înflori, dacă moravurile lui sunt ruinate.»

Din trăsăturile și însușirile oamenilor credinței amintite de Allah se cunoaște că o comunitate nu poate fi dreaptă decât prin ele și statul ei nu poate dăinui decât prin ele. Statul și comunitatea trebuie să se îndemne reciproc la aceste însușiri, pentru ca Allah să le dăruiască biruință și ajutor împotriva dușmanului și să le păstreze religia, viața lumească, purtarea, sănătatea, stăpânirea și puterea asupra dușmanilor.

Dacă o comunitate, cârmuitor și cârmuiți, rămâne statornică în însușirile pe care Allah le-a prescris, la care a chemat și cu care l-a trimis pe Trimisul Său ﷺ, Allah îi scrie biruința, o întărește cu un duh de la El și o ajută împotriva dușmanilor. Așa s-a întâmplat cu înaintașii noștri drepți în vremea Profetului ﷺ și după el. Allah i-a ajutat împotriva dușmanului, în pofida numărului și înzestrării lor mici, le-a deschis mari cuceriri și i-a întărit cu ajutor de la El, după făgăduința Sa:

Allah îl va ajuta negreșit pe cel care Îl sprijină. Allah este Tare și Preaputernic. Cei cărora, dacă le dăm putere pe pământ, împlinesc rugăciunea, dau zakātul, poruncesc binele și opresc răul. La Allah este sfârșitul tuturor lucrurilor.

Și după cuvintele Preaslăvitului:

Voi, cei care credeți! Dacă Îl sprijiniți pe Allah, El vă va sprijini și vă va întări pașii.

Așa au primit biruința, când au rămas statornici în marile însușiri pe care Allah le-a lăudat și le-a poruncit. Când au stăruit în ele și s-au îndemnat reciproc la ele, Allah i-a ajutat, au stăpânit cea mai mare parte a lumii, au biruit lumea, iar evreii, creștinii și zoroastrienii le-au plătit jizyah. Alți necredincioși le-au plătit kharāj, până și regele Chinei, fiindcă statul ajunsese acolo, în extremul răsărit și în extremul apus. Unii au plătit kharāj, alții jizyah, iar alții au intrat în religia lui Allah, din pricina puterii credincioșilor și a marilor lor însușiri, pe care Allah le-a lăudat și le-a recomandat. Când conducătorii, emirii, oamenii de rând și învățații lor le-au împlinit, treburile lor s-au îndreptat, dușmanul s-a temut de ei și Allah i-a ajutat împotriva lui. Au cucerit țări, oamenii li s-au supus și au statornicit Legea lui Allah în țările Sale, până când stăpânirea acestei comunități a ajuns în extremul apus și răsărit, după cum a arătat Profetul ﷺ în hadithul lui Thawbān — Allah să fie mulțumit de el —, relatat în Ṣaḥīḥ Muslim.

Când oamenii s-au schimbat, Allah le-a schimbat starea și dușmanul a luat o parte din ceea ce aveau. Când se vor întoarce la Stăpânul lor, se vor căi înaintea Lui, se vor ține de religia Sa, se vor întoarce la ea și vor rămâne statornici în ea, Allah le va înapoia ceea ce s-a pierdut, le va îndrepta ceea ce s-a stricat, îi va ajuta împotriva dușmanului și le va reda stăpânirea răpită și slava de odinioară.

Cârmuitorii, emirii, învățații, bogații și săracii trebuie, așadar, să se căiască înaintea lui Allah, să se întoarcă la El și să se țină de însușirile pe care le-a recomandat robilor Săi. Să se ferească, să se ferească de însușirile pe care Allah le-a interzis! Când toți rămân drepți, se ajută în bine și evlavie și se îndeamnă reciproc la aceste însușiri în toate împrejurările — la greu și la bine, în călătorie și acasă —, Allah îi întărește, îi ajută împotriva dușmanilor, le dă o mare stăpânire, le înapoiază ceea ce le-a fost luat și le îndreaptă ceea ce s-a stricat. Dușmanii se tem de ei, li se supun și le plătesc jizyah și kharāj de teama biruinței lor ori intră în Islam, după cum s-a întâmplat cu înaintașii noștri drepți.

Sfatul meu pentru fiecare om care citește sau aude aceste cuvinte și pentru fiecare om la care ajung este să se teamă de Allah, să fie conștient de supravegherea Lui oriunde s-ar afla și să se țină de însușirile poruncite de Allah și ai căror purtători i-a lăudat în Coranul cel măreț ori pe care Trimisul lui Allah ﷺ le-a încuviințat sau lăudat în Sunna curată. Musulmanului îi este prescris să le urmeze, să rămână statornic în ele, să le recomande fraților săi și să-i sfătuiască prin ele oriunde s-ar afla. Să se ferească de însușirile osândite și dezaprobate de Allah ori osândite de Trimisul Său Muḥammad ﷺ, să le evite, să le oprească și să-i îndemne pe frații săi să le lase. Acesta este înțelesul cuvintelor Sale:

Bărbații credincioși și femeile credincioase sunt sprijinitori unii altora. Ei poruncesc binele, opresc răul, împlinesc rugăciunea, dau zakātul și ascultă de Allah și de Trimisul Său.

Acest verset cuprinde toate însușirile alese. La sfârșitul lui, Preaslăvitul spune:

De aceștia Allah Se va îndura. Allah este Preaputernic și Înțelept.

Din mila lui Allah față de ei face parte să-i ajute și să-i întărească împotriva dușmanului, să le fie de ajuns împotriva răului dușmanilor, să-i ajute să dobândească aceste însușiri și să le dăruiască izbândă în ele. Din mila Sa face parte să le reverse mijloacele de trai, să pogoare ploile, să le facă să crească plantele și să le dăruiască tot ce cer. Din mila Sa face parte să-i introducă în Paradis și să-i izbăvească de Foc, după cum spune după aceea:

Allah le-a făgăduit bărbaților credincioși și femeilor credincioase grădini pe sub care curg râuri, în care vor rămâne veșnic, și locuințe bune în grădinile ʿAdnului. Iar mulțumirea lui Allah este mai mare. Aceasta este marea izbândă.

Aceasta este răsplata lor în Viața de Apoi. În această lume au milă, biruință, izbândă și sprijin, iar în Viața de Apoi au milă prin intrarea în Paradis și izbăvirea de Foc.

Îl rog pe Allah, prin Numele Sale cele mai frumoase, să ne dea nouă și vouă izbândă în ținerea de aceste însușiri pe care El le-a lăudat și poruncit și ai căror purtători i-a preamărit; să ne călăuzească pe noi, pe toți musulmanii și pe toți cârmuitorii și conducătorii lor de pretutindeni, din răsăritul și apusul pământului, să se țină de aceste însușiri mărețe și alese. Să ne ferească pe noi și pe ei de toate însușirile vrednice de osândă, să ajute religia Sa, să înalțe cuvântul Său și să-i îndrepte pe conducătorii și popoarele musulmane de pretutindeni. Să-i călăuzească pe cârmuitorii noștri din această țară spre tot binele și să-i ajute în el, să le adune cuvântul asupra evlaviei, să-i ajute prin adevăr și să ajute adevărul prin ei; să le dea înțelegerea religiei Sale, să-i țină statornici în ea, să le îndrepte sfetnicii, să-i ajute în tot binele și să le înmulțească sprijinitorii în aceasta. El este Auzitor și Apropiat.

Allah să-l binecuvânteze pe Profetul nostru Muḥammad, precum și familia, companionii săi și pe cei care i-au urmat în bine, și să le dăruiască pace.