Text integral · Pasaje · 49
Bunătatea față de părinți
بر الوالدين
بسم الله الرحمن الرحيم
În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.
حقٌّ عظيم وواجبٌ جسيم أعلى الله تبارك وتعالى في القرآن قدره، ورفع مكانته وشأنه، وقرنه سبحانه بحقه؛ إنه «حق الوالدين»؛ ويكفي برهانًا ودليلًا على عِظم هذا الحق وجسامة هذا المطلب أنَّ الله تبارك وتعالى قرنه بحقه في خمس آياتٍ من القرآن الكريم:
Este un drept măreț și o îndatorire însemnată, căruia Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, i-a înălțat rangul și importanța în Coran și pe care l-a alăturat dreptului Său: dreptul părinților. Ca dovadă a măreției acestui drept și a însemnătății acestei îndatoriri este de ajuns faptul că Allah l-a alăturat dreptului Său în cinci versete din Nobilul Coran.
قال الله تعالى:
Allah Preaînaltul spune:
وَإِذْ أَخَذْنَا مِيثَـٰقَ بَنِىٓ إِسْرَٰٓءِيلَ لَا تَعْبُدُونَ إِلَّا ٱللَّهَ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَانًا
„Și când am luat legământul de la fiii lui Israel: «Să nu adorați decât pe Allah și să vă purtați cu bunătate față de părinți.»”
Coran, al-Baqarah 2:83 — fragment
وقال تعالى:
Preaînaltul mai spune:
قُلْ تَعَالَوْا۟ أَتْلُ مَا حَرَّمَ رَبُّكُمْ عَلَيْكُمْ ۖ أَلَّا تُشْرِكُوا۟ بِهِۦ شَيْـًٔا ۖ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَـٰنًا
„Spune: «Veniți să vă recit ceea ce Domnul vostru v-a oprit: să nu-I asociați nimic și să vă purtați cu bunătate față de părinți.»”
Coran, al-Anʿām 6:151 — fragment
وقال تعالى:
Preaînaltul mai spune:
وَٱعْبُدُوا۟ ٱللَّهَ وَلَا تُشْرِكُوا۟ بِهِۦ شَيْـًٔا ۖ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَـٰنًا
„Adorați-L pe Allah, nu-I asociați nimic și purtați-vă cu bunătate față de părinți.”
Coran, an-Nisāʾ 4:36 — fragment
وقال تعالى:
Preaînaltul mai spune:
وَقَضَىٰ رَبُّكَ أَلَّا تَعْبُدُوٓا۟ إِلَّآ إِيَّاهُ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَـٰنًا
„Domnul tău a hotărât să nu adorați decât pe El și să vă purtați cu bunătate față de părinți.”
Coran, al-Isrāʾ 17:23 — fragment
وقال تعالى:
Preaînaltul mai spune:
وَوَصَّيْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ بِوَٰلِدَيْهِ حَمَلَتْهُ أُمُّهُۥ وَهْنًا عَلَىٰ وَهْنٍ وَفِصَـٰلُهُۥ فِى عَامَيْنِ أَنِ ٱشْكُرْ لِى وَلِوَٰلِدَيْكَ إِلَىَّ ٱلْمَصِيرُ
„I-am poruncit omului să se poarte bine cu părinții săi. Mama lui l-a purtat, slăbiciune peste slăbiciune, iar înțărcarea lui este în doi ani. «Fii recunoscător față de Mine și față de părinții tăi! La Mine este întoarcerea.»”
Coran, Luqmān 31:14
وبمثل ما جاء به القرآن جاءت سنة النبي عليه الصلاة والسلام؛ ففي «الترمذي» من حديث عبد الله بن عمرو بن العاص رضي الله عنهما أن النبي ﷺ قال:
Sunna Profetului, pacea și binecuvântările fie asupra sa, aduce același îndemn ca și Coranul. At-Tirmidhī relatează de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ — Allah să fie mulțumit de amândoi — că Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:
رِضَى الرَّبِّ فِي رِضَى الوَالِدِ، وَسَخَطُ الرَّبِّ فِي سَخَطِ الْوَالِدِ.
„Mulțumirea Domnului stă în mulțumirea părintelui, iar mânia Domnului stă în mânia părintelui.”1
ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ; at-Tirmidhī
وجاء في «الصحيحين» عَدُّ بِرِّ الوالدين في أعظم القُرَب وجلائل الطاعات وكبير القُربات فعن عبد الله بن مسعود رضي الله عنه قال:
În cele două Ṣaḥīḥ-uri, bunătatea față de părinți este socotită printre cele mai mari fapte de apropiere de Allah și printre cele mai însemnate acte de ascultare. ʿAbd Allāh ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — a relatat:
سَأَلْتُ النَّبِيَّ ﷺ أَيُّ العَمَلِ أَحَبُّ إِلَى اللهِ؟ قَالَ: الصَّلَاةُ عَلَى وَقْتِهَا. قَالَ: ثُمَّ أَيٌّ؟ قَالَ: بِرُّ الوَالِدَيْنِ. قَالَ: ثُمَّ أَيٌّ؟ قَالَ: الجِهَادُ فِي سَبِيلِ اللهِ.
„L-am întrebat pe Profet, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa: «Care faptă Îi este cea mai iubită lui Allah?» A răspuns: «Rugăciunea la timpul ei.» Am întrebat: «Apoi care?» A răspuns: «Bunătatea față de părinți.» Am întrebat: «Apoi care?» A răspuns: «Lupta pe calea lui Allah.»”2
ʿAbd Allāh ibn Masʿūd; al-Bukhārī și Muslim
وكما أن النبي عليه الصلاة والسلام قرن في هذا الحديث برَّ الوالدين بالصلاة التي هي عماد الدين وأعظم أركانه بعد الشهادتين، فإنه قد صحَّ عنه عليه الصلاة والسلام أنه قرن ضد بر الوالدين وهو العقوق بضد توحيد الله تبارك وتعالى وهو الإشراك به؛ ففي «الصحيحين» من حديث أبي بكرة أن النبي ﷺ قال:
După cum, în acest hadith, Profetul, pacea și binecuvântările fie asupra sa, a alăturat bunătatea față de părinți rugăciunii — stâlpul religiei și cel mai mare dintre pilonii ei după cele două mărturisiri de credință —, s-a transmis autentic de la el și că a alăturat purtarea rea față de părinți, opusul bunătății față de ei, asocierii de parteneri lui Allah, opusul afirmării unicității Sale. În cele două Ṣaḥīḥ-uri se relatează de la Abū Bakrah că Profetul a spus:
أَلَا أُنَبِّئُكُمْ بِأَكْبَرِ الكَبَائِرِ؟ ثَلَاثًا، قَالُوا: بَلَى يَا رَسُولَ اللهِ، قَالَ: الإِشْرَاكُ بِاللهِ، وَعُقُوقُ الوَالِدَيْنِ ـ وَجَلَسَ وَكَانَ مُتَّكِئًا فَقَالَ ـ أَلَا وَقَوْلُ الزُّورِ. فَمَا زَالَ يُكَرِّرُهَا حَتَّى قُلْنَا لَيْتَهُ سَكَتَ.
„«Să nu vă spun care sunt cele mai mari păcate?» A repetat aceasta de trei ori. Ei au răspuns: «Ba da, o, Trimis al lui Allah!» El a spus: «A-I asocia parteneri lui Allah și a te purta rău cu părinții.» Apoi s-a ridicat în șezut, după ce stătuse rezemat, și a spus: «Și vorbirea mincinoasă!» A continuat să repete aceste cuvinte, până când ne-am spus: «De-ar înceta!»”3
Abū Bakrah; al-Bukhārī și Muslim
وعندما أمر ربنا جل في علاه ببر الوالدين والإحسان إليهما أطلق الأمر وعمَّم ليتناول كل برٍّ وإحسان قوليٍّ أو فعلي، بل إن هذا الإطلاق يدل على أن للوالدين من البر أوفاه ومن الإحسان أعلاه، كيف لا!! ومقامهما مقامٌ عظيم وحقهما حقٌّ جسيم؛ ولهذا كان للوالدين من حُسْن الصحبة وطيب المعاملة وجمال الحديث ورعاية الحقوق ما ليس لغيرهما، بل إن لهما في ذلك الحق المقدَّم والنصيب الأوفى، ففي «الصحيحين» من حديث أبي هريرة رضي الله عنه أن رجلاً سأل النبي ﷺ فقال:
Atunci când Domnul nostru Preaînaltul a poruncit bunătatea și binefacerea față de părinți, a dat porunca într-o formă generală, care cuprinde orice fel de bunătate și binefacere, prin vorbe și prin fapte. Mai mult, caracterul ei general arată că părinților li se cuvin cea mai deplină bunătate și cea mai înaltă binefacere. Cum să fie altfel, când rangul lor este măreț și dreptul lor însemnat? De aceea, lor li se cuvin o însoțire frumoasă, o purtare bună, vorbe alese și grija pentru drepturile lor într-o măsură care nu i se cuvine altcuiva. Ei au întâietate și partea cea mai deplină în toate acestea. În cele două Ṣaḥīḥ-uri se relatează de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — că un bărbat l-a întrebat pe Profet, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa:
مَنْ أَحَقُّ النَّاسِ بِحُسْنِ صَحَابَتِي؟ قَالَ: أُمُّكَ. قَالَ: ثُمَّ مَنْ؟ قَالَ: ثُمَّ أُمُّكَ. قَالَ: ثُمَّ مَنْ؟ قَالَ: ثُمَّ أُمُّكَ. قَالَ: ثُمَّ مَنْ؟ قَالَ: ثُمَّ أَبُوكَ.
„«Cine dintre oameni are cel mai mare drept la buna mea purtare?» El a răspuns: «Mama ta.» A întrebat: «Apoi cine?» A răspuns: «Tot mama ta.» A întrebat: «Apoi cine?» A răspuns: «Tot mama ta.» A întrebat: «Apoi cine?» A răspuns: «Apoi tatăl tău.»”4
Abū Hurayrah; al-Bukhārī și Muslim
فتأمل ـ رعاك الله ـ كيف جعل عليه الصلاة والسلام للوالدين الحقَّ الأعلى والنصيب الأوفى من حُسن المصاحبة وجميل المعاملة وطيب الحديث. ومن الناس من إذا لقي الأصحاب وجالس الزملاء والرفقاء تخيَّر لهم من الحديث أعذبه، ومن الخلُق أطيبه، ومن الأدب أرفعه، وإذا التقى بوالديه أو بأحدهما لم يقدِّم لهما شيئًا من ذلك!! بل إنهما ربما عند بعض الناس في آخر القائمة وآخر المستحقين؛ وهذا من تمام اللؤم وسوء الطبع وشناعة الفعال، وانتكاسٍ في أداء الحقوق والواجبات.
Gândește-te — Allah să te ocrotească — cum le-a acordat el, pacea și binecuvântările fie asupra sa, părinților dreptul cel mai înalt și partea cea mai deplină din însoțirea frumoasă, purtarea bună și vorbele alese. Unii oameni, când își întâlnesc prietenii și stau cu colegii și tovarășii lor, aleg pentru ei cele mai plăcute vorbe, cea mai bună purtare și cele mai înalte maniere; dar când se întâlnesc cu părinții lor sau cu unul dintre ei, nu le oferă nimic din toate acestea! La unii, părinții ajung chiar la capătul listei, ultimii socotiți îndreptățiți. Aceasta este josnicie deplină, un caracter rău, o purtare urâtă și o răsturnare a împlinirii drepturilor și îndatoririlor.
وإذا كان الله عزَّ وجل في كتابه العظيم أمر برعاية هذا الحق؛ أعني المصاحبة بالمعروف للوالدين حال كفرهما بالله ودعوتهما لابنهما إلى الإشراك بالله كما في قوله سبحانه وتعالى:
În Măreața Sa Carte, Allah, Preaputernicul și Mărețul, poruncește respectarea acestui drept — adică buna însoțire a părinților — chiar atunci când ei nu cred în Allah și îl cheamă pe fiul lor să-I asocieze parteneri, după cum spune El:
وَإِن جَـٰهَدَاكَ عَلَىٰٓ أَن تُشْرِكَ بِى مَا لَيْسَ لَكَ بِهِۦ عِلْمٌ فَلَا تُطِعْهُمَا ۖ وَصَاحِبْهُمَا فِى ٱلدُّنْيَا مَعْرُوفًا
„Dacă amândoi se străduiesc să te facă să-Mi asociezi ceva despre care nu ai nicio știință, nu le da ascultare, dar însoțește-i în această lume cu bunătate.”
Coran, Luqmān 31:15 — fragment
أمَر بمصاحبتهما بالمعروف مع هذه الحال ـ حال الكفر بالله ودعوة الابن إلى الإشراك بالله ـ فكيف إذا كان الأبوان مؤمنَيْن صالحيْن عابديْن متقين لله تبارك وتعالى!! لا شك أن المقام أرفع، والأمر أعظم، والواجب أكبر.
El a poruncit buna lor însoțire chiar în această situație: când nu cred în Allah și își cheamă fiul să-I asocieze parteneri. Atunci cum stau lucrurile când cei doi părinți sunt credincioși, drepți, evlavioși și temători de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul? Fără îndoială, rangul lor este și mai înalt, chestiunea și mai însemnată, iar îndatorirea și mai mare.
ومن يتأمل أحاديث رسول الله ﷺ وهي كثيرة في هذا الباب يدرك علوَّ شأن هذا الواجب ورفعة مقامه، جاء في «سنن أبي داود» أن رجلاً أتى مهاجراً إلى نبي الله صلوات الله وسلامه عليه وقال:
Cine meditează la hadithurile Trimisului lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa — numeroase în această privință — înțelege înalta însemnătate și rangul acestei îndatoriri. În Sunan Abī Dāwūd se relatează că un bărbat a venit la Profetul lui Allah, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa, pentru a emigra, și a spus:
جِئْتُ أُبَايِعُكَ عَلَى الْهِجْرَةِ وَتَرَكْتُ أَبَوَيَّ يَبْكِيَانِ. فقال عليه الصلاة والسلام: ارْجِعْ إِلَيْهِمَا فَأَضْحِكْهُمَا كَمَا أَبْكَيْتَهُمَا.
„«Am venit să-ți depun jurământul de credință pentru emigrare și i-am lăsat pe părinții mei plângând.» El, pacea și binecuvântările fie asupra sa, i-a spus: «Întoarce-te la ei și fă-i să râdă, așa cum i-ai făcut să plângă.»”5
Sunan Abī Dāwūd și an-Nasāʾī
وتأمل هذا رجل جاء مهاجراً إلى النبي عليه الصلاة والسلام وهذه الهجرة تعني ملازمة سيد الخلق ومرافقة إمام الأولين والآخرين صلوات الله وسلامه عليه، فأمَره بالعَوْدِ إلى والديه وأن يضحكهما. وجاء آخر إلى النبي عليه الصلاة والسلام ليجاهد في سبيل الله فقال له رسول الله ﷺ:
Gândește-te: acest bărbat a venit să emigreze la Profet, pacea și binecuvântările fie asupra sa, iar emigrarea aceasta însemna să rămână alături de cel mai de seamă dintre oameni și să-l însoțească pe înaintașul celor dintâi și al celor de pe urmă, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa. Totuși, el i-a poruncit să se întoarcă la părinții săi și să-i facă să râdă. Un alt bărbat a venit la Profet pentru a lupta pe calea lui Allah, iar Trimisul lui Allah i-a spus:
أَحَيٌّ وَالِدَاكَ؟ قَالَ: نَعَمْ. قَالَ: فَفِيهِمَا فَجَاهِدْ.
„«Părinții tăi sunt în viață?» El a răspuns: «Da.» Atunci i-a spus: «Dedică-le lor strădania ta.»”6
Al-Bukhārī și Muslim
فعدَّ عليه الصلاة والسلام برَّ الوالدين والإحسان إليهما ضربًا من ضروب الجهاد في سبيل الله.
El, pacea și binecuvântările fie asupra sa, a socotit astfel bunătatea și binefacerea față de părinți drept o formă de strădanie pe calea lui Allah.
ويتأكد هذا الحق العظيم والعناية العظمى بالوالدين حال كبرهما وضعف قواهما ووهاء أبدانهما وضعْف أبصارهما وقلة حيلتهما؛ فالمقام ـ مقام البر ـ في هذا الموضع أعظم وأكبر، وتأمل في ذلك قول الله عز وجل:
Acest drept măreț și grija deosebită față de părinți trebuie respectate cu atât mai mult la bătrânețea lor, când puterile le slăbesc, trupurile li se șubrezesc, vederea li se împuținează și posibilitățile li se reduc. Atunci bunătatea față de ei are o însemnătate și mai mare. Meditează la cuvintele lui Allah, Preaputernicul și Mărețul:
وَقَضَىٰ رَبُّكَ أَلَّا تَعْبُدُوٓا۟ إِلَّآ إِيَّاهُ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَـٰنًا ۚ إِمَّا يَبْلُغَنَّ عِندَكَ ٱلْكِبَرَ أَحَدُهُمَآ أَوْ كِلَاهُمَا فَلَا تَقُل لَّهُمَآ أُفٍّ وَلَا تَنْهَرْهُمَا وَقُل لَّهُمَا قَوْلًا كَرِيمًا وَٱخْفِضْ لَهُمَا جَنَاحَ ٱلذُّلِّ مِنَ ٱلرَّحْمَةِ وَقُل رَّبِّ ٱرْحَمْهُمَا كَمَا رَبَّيَانِى صَغِيرًا
„Domnul tău a hotărât să nu adorați decât pe El și să vă purtați cu bunătate față de părinți. Dacă unul dintre ei sau amândoi ajung la bătrânețe lângă tine, nu le spune nici «Of!», nu te răsti la ei, ci vorbește-le cu vorbe alese. Și coboară pentru ei aripa smereniei, din milă, și spune: «Domnul meu, ai milă de ei, așa cum m-au crescut când eram mic!»”
Coran, al-Isrāʾ 17:23–24
وجاء في «الصحيح» عن نبينا عليه الصلاة والسلام أنه قال:
În Ṣaḥīḥ se relatează că Profetul nostru, pacea și binecuvântările fie asupra sa, a spus:
رَغِمَ أَنْفُ، ثُمَّ رَغِمَ أَنْفُ، ثُمَّ رَغِمَ أَنْفُ. قِيلَ: مَنْ يَا رَسُولَ اللهِ؟ قَالَ: مَنْ أَدْرَكَ أَبَوَيْهِ عِنْدَ الْكِبَرِ أَحَدُهُمَا أَوْ كِلَيْهِمَا فَلَمْ يَدْخُلِ الْجَنَّةَ.
„«Să-i fie nasul în țărână! Apoi să-i fie nasul în țărână! Apoi să-i fie nasul în țărână!» S-a întrebat: «Cui, o, Trimis al lui Allah?» El a răspuns: «Celui care îi prinde pe părinții săi la bătrânețe, pe unul dintre ei sau pe amândoi, și totuși nu intră în Paradis.»”7
Muslim
إنه حرمان ما أشنعه وخسران ما أفظعه؛ أن يدرك المرء والديه أحدهما أو كليهما على الكبر فلا يقوم لهما بحق ولا يرعى لهما واجبًا ويكون عياذاً بالله عاقًا لهما مسيئًا إليهما.
Ce lipsire cumplită și ce pierdere îngrozitoare: omul să îi prindă pe părinții săi, pe unul dintre ei sau pe amândoi, la bătrânețe, dar să nu le împlinească dreptul și să nu-și respecte îndatorirea față de ei, ci — Allah să ne ferească — să fie nerecunoscător și să se poarte rău cu ei.
ومن أحسَنَ لوالديه رعايةً للحقوق وقيامًا بالواجبات أحسن الله إليه في دنياه وأخراه، قال الله تعالى:
Celui care se poartă bine cu părinții săi, îngrijindu-se de drepturile lor și împlinindu-și îndatoririle, Allah îi va face bine în această viață și în Viața de Apoi. Allah Preaînaltul spune:
هَلْ جَزَآءُ ٱلْإِحْسَـٰنِ إِلَّا ٱلْإِحْسَـٰنُ
„Oare răsplata binelui poate fi alta decât binele?”
Coran, ar-Raḥmān 55:60
و«كَمَا تَدِينُ تُدَانُ». ومن كان عاقًّا لوالديه مسيئًا إليهما فإن عاقبته الخسران ومآله ونهايته إلى الحرمان، وإذا كان أبواك قد بلغا هذا العمر المديد فإنك إن فسَح الله في أجلك وأمدَّ في عمرك ستبلغ من العمر ما بلغه أبواك.
Și „după cum te porți, așa vei fi tratat”. Cel care este nerecunoscător față de părinții săi și se poartă rău cu ei va avea drept urmare pierderea și drept sfârșit lipsirea. Dacă părinții tăi au ajuns la această vârstă înaintată, și tu vei ajunge la vârsta lor, dacă Allah îți va prelungi viața și îți va dărui mulți ani.
ويعين على البر أمران عظيمان ومقامان جسيمان إذا استحضرهما المرء كانا أكبر عونٍ له على بره بوالديه:
Două lucruri mărețe, două realități însemnate, ajută la bunătatea față de părinți. Dacă omul le păstrează în minte, ele vor fi cel mai mare ajutor pentru el în această privință.
أما الأول: فهو أن يتذكر الجميل السابق والإحسان المتواصل من الوالدين والسيما الأم؛ ليتذكر الحمل ومعاناته والوضع وشدته والرضاع وأتعابه وليتذكر أحوال أمه معه، ليتذكر ذلك كله وقد قال الله تعالى:
Primul este să-și amintească binele de odinioară și binefacerea neîntreruptă a părinților, mai ales a mamei: să-și amintească sarcina și suferințele ei, nașterea și greutatea ei, alăptarea și ostenelile ei și toate stările prin care mama lui a trecut alături de el. Să-și amintească toate acestea, căci Allah Preaînaltul a spus:
حَمَلَتْهُ أُمُّهُۥ وَهْنًا عَلَىٰ وَهْنٍ
„Mama lui l-a purtat, slăbiciune peste slăbiciune.”
Coran, Luqmān 31:14 — fragment
والأمر الثاني: أن يتذكر وقوفه بين يدي الله وأن الله تبارك وتعالى سائله عن هذا الحق العظيم والمطلب الجسيم.
Al doilea lucru este să-și amintească faptul că va sta înaintea lui Allah și că Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, îl va întreba despre acest drept măreț și despre această îndatorire însemnată.
وقد جُمع بين هذين الأمرين الذين هما أكبر عونٍ للمرء على البر بوالديه في قوله تعالى:
Aceste două lucruri, care constituie cel mai mare ajutor pentru om în a se purta bine cu părinții săi, au fost reunite în cuvintele Preaînaltului:
وَوَصَّيْنَا ٱلْإِنسَـٰنَ بِوَٰلِدَيْهِ حَمَلَتْهُ أُمُّهُۥ وَهْنًا عَلَىٰ وَهْنٍ وَفِصَـٰلُهُۥ فِى عَامَيْنِ أَنِ ٱشْكُرْ لِى وَلِوَٰلِدَيْكَ إِلَىَّ ٱلْمَصِيرُ
„I-am poruncit omului să se poarte bine cu părinții săi. Mama lui l-a purtat, slăbiciune peste slăbiciune, iar înțărcarea lui este în doi ani. «Fii recunoscător față de Mine și față de părinții tăi! La Mine este întoarcerea.»”
Coran, Luqmān 31:14
إن برَّ الوالدين قربةٌ من أعظم القرب وطاعةٌ من عظيم الطاعات، وهو من كمال الإيمان وحسن الإسلام ومن أعظم الأمور المقربة إلى الملك العلَّام سبحانه، حتى إن عبد الله ابن عباس رضي الله عنهما قال في هذا المقام:
Bunătatea față de părinți este una dintre cele mai mari fapte de apropiere de Allah și unul dintre cele mai însemnate acte de ascultare. Ea ține de desăvârșirea credinței și de buna trăire a islamului și este una dintre cele mai mari căi de apropiere de Împăratul Atoateștiutor, Preaslăvitul. În această privință, ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — a spus chiar:
لا أعلم عملاً أقربُ إلى الله تبارك وتعالى من بر الوالدة.
„Nu cunosc o faptă care să apropie mai mult de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, decât bunătatea față de mamă.”8
ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās; al-Adab al-mufrad
والأحاديث والآثار في هذا كثيرة جدا.
Hadithurile și relatările în această privință sunt foarte numeroase.
ولا ينتهي بر الوالدين بوفاتهما أو وفاة أحدهما؛ فإنَّ وفاة الوالد أو وفاة الوالدة لا تعني انتهاء البر وانقطاعه، بل لا يزال الباب مفتوحا والمجال مفسوحا للبر بالوالدين بعد الوفاة، لاسيما بالإكثار من الدعاء لهما، والاستغفار، والصدقة عنهما، والحج والاعتمار، وكذلكم صلة ودِّهما وأقاربهما ومن يحبُّون، وكذلك إنفاذ وصيتهما، وأداء دَيْنِهما، ورعاية ما تبقى من حقوقهما؛ فكل ذلكم من مجالات البر المتاحة والمهيأة للبر بالوالدين بعد الوفاة. وفي الحديث يقول عليه الصلاة والسلام:
Bunătatea față de părinți nu se încheie odată cu moartea lor sau a unuia dintre ei. Moartea tatălui ori a mamei nu înseamnă sfârșitul sau întreruperea acestei bunătăți. Ușa rămâne deschisă, iar posibilitățile de a le face bine după moarte rămân numeroase: mai ales prin multe rugi pentru ei, prin cererea iertării lor, prin milostenia oferită în numele lor, prin ḥajj și ʿumrah, prin păstrarea legăturilor cu prietenii lor, cu rudele și cu cei pe care îi iubeau, prin împlinirea dispozițiilor lor testamentare, achitarea datoriilor și respectarea drepturilor lor rămase. Toate acestea sunt căi deschise și accesibile de a le face bine părinților după moarte. În hadith, el, pacea și binecuvântările fie asupra sa, spune:
إِذَا مَاتَ الْإِنْسَانُ انْقَطَعَ عَنْهُ عَمَلُهُ إِلَّا مِنْ ثَلَاثَةٍ: إِلَّا مِنْ صَدَقَةٍ جَارِيَةٍ، أَوْ عِلْمٍ يُنْتَفَعُ بِهِ، أَوْ وَلَدٍ صَالِحٍ يَدْعُو لَهُ.
„Când omul moare, faptele sale se întrerup, în afară de trei: o milostenie cu folos continuu, o știință de care oamenii se folosesc sau un copil drept care se roagă pentru el.”9
Muslim
أسأل الله جل في علاه بأسمائه الحسنى وصفاته العليا وبأنه الله لا إله إلا هو أن يشرح صدورنا أجمعين لبر الوالدين، اللهم اجعلنا بارِّين بوالدينا، اللهم وفِّقنا للإحسان إليهما، اللهم وأعذنا من العقوق والقطيعة يا ذا الجلال والإكرام، وأصلح لنا شأننا كله ولا تكلنا إلى أنفسنا طرفة عين.
Îl rog pe Allah Preaînaltul, prin Numele Sale cele mai frumoase, prin însușirile Sale cele mai înalte și pentru că El este Allah, în afară de Care nu există nicio divinitate demnă de adorare, să ne deschidă tuturor inimile către bunătatea față de părinți. O, Allah, fă-ne buni cu părinții noștri! O, Allah, ajută-ne să ne purtăm bine cu ei! O, Allah, ferește-ne de nerecunoștință și de ruperea legăturilor, o, Stăpân al Măreției și al Cinstirii! Îndreaptă-ne toate treburile și nu ne lăsa în seama noastră nici cât o clipire.
Notele originale
Relatat de at-Tirmidhī, nr. 1821; apreciat ca ḥasan de al-Albānī — Allah să aibă milă de el — în as-Silsilah aṣ-ṣaḥīḥah, nr. 516.
رواه الترمذي (١٨٢١) وحسنه الألباني رحمه الله في «السلسلة الصحيحة» (٥١٦).
Relatat de al-Bukhārī, nr. 527, și Muslim, nr. 85.
رواه البخاري (٥٢٧) ومسلم (٨٥).
Relatat de al-Bukhārī, nr. 2654, și Muslim, nr. 87.
رواه البخاري (٢٦٥٤) ومسلم (٨٧).
Relatat de al-Bukhārī, nr. 5626, și Muslim, nr. 2548.
رواه البخاري (٥٦٢٦) ومسلم (٢٥٤٨).
Relatat de Abū Dāwūd, nr. 2528, și an-Nasāʾī, nr. 4163; declarat autentic de al-Albānī în Ṣaḥīḥ Abī Dāwūd.
رواه أبو داود (٢٥٢٨)، والنسائي (٤١٦٣) وصححه الألباني في «صحيح أبي داود».
Relatat de al-Bukhārī, nr. 2842, și Muslim, nr. 2549.
رواه البخاري (٢٨٤٢) ومسلم (٢٥٤٩).
Relatat de Muslim, nr. 2551.
رواه مسلم (٢٥٥١).
Relatat de al-Bukhārī în al-Adab al-mufrad, nr. 15; declarat autentic de al-Albānī — Allah să aibă milă de el — în Ṣaḥīḥ al-Adab al-mufrad.
رواه البخاري في «الأدب المفرد» (١٥) وصححه الألباني رحمه الله في «صحيح الأدب المفرد».
Relatat de Muslim, nr. 1631.
رواه مسلم (١٦٣١).