بر الوالدين

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Este un drept măreț și o îndatorire însemnată, căruia Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, i-a înălțat rangul și importanța în Coran și pe care l-a alăturat dreptului Său: dreptul părinților. Ca dovadă a măreției acestui drept și a însemnătății acestei îndatoriri este de ajuns faptul că Allah l-a alăturat dreptului Său în cinci versete din Nobilul Coran.

Sunna Profetului, pacea și binecuvântările fie asupra sa, aduce același îndemn ca și Coranul. At-Tirmidhī relatează de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ — Allah să fie mulțumit de amândoi — că Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, bunătatea față de părinți este socotită printre cele mai mari fapte de apropiere de Allah și printre cele mai însemnate acte de ascultare. ʿAbd Allāh ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — a relatat:

După cum, în acest hadith, Profetul, pacea și binecuvântările fie asupra sa, a alăturat bunătatea față de părinți rugăciunii — stâlpul religiei și cel mai mare dintre pilonii ei după cele două mărturisiri de credință —, s-a transmis autentic de la el și că a alăturat purtarea rea față de părinți, opusul bunătății față de ei, asocierii de parteneri lui Allah, opusul afirmării unicității Sale. În cele două Ṣaḥīḥ-uri se relatează de la Abū Bakrah că Profetul a spus:

Atunci când Domnul nostru Preaînaltul a poruncit bunătatea și binefacerea față de părinți, a dat porunca într-o formă generală, care cuprinde orice fel de bunătate și binefacere, prin vorbe și prin fapte. Mai mult, caracterul ei general arată că părinților li se cuvin cea mai deplină bunătate și cea mai înaltă binefacere. Cum să fie altfel, când rangul lor este măreț și dreptul lor însemnat? De aceea, lor li se cuvin o însoțire frumoasă, o purtare bună, vorbe alese și grija pentru drepturile lor într-o măsură care nu i se cuvine altcuiva. Ei au întâietate și partea cea mai deplină în toate acestea. În cele două Ṣaḥīḥ-uri se relatează de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — că un bărbat l-a întrebat pe Profet, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa:

Gândește-te — Allah să te ocrotească — cum le-a acordat el, pacea și binecuvântările fie asupra sa, părinților dreptul cel mai înalt și partea cea mai deplină din însoțirea frumoasă, purtarea bună și vorbele alese. Unii oameni, când își întâlnesc prietenii și stau cu colegii și tovarășii lor, aleg pentru ei cele mai plăcute vorbe, cea mai bună purtare și cele mai înalte maniere; dar când se întâlnesc cu părinții lor sau cu unul dintre ei, nu le oferă nimic din toate acestea! La unii, părinții ajung chiar la capătul listei, ultimii socotiți îndreptățiți. Aceasta este josnicie deplină, un caracter rău, o purtare urâtă și o răsturnare a împlinirii drepturilor și îndatoririlor.

În Măreața Sa Carte, Allah, Preaputernicul și Mărețul, poruncește respectarea acestui drept — adică buna însoțire a părinților — chiar atunci când ei nu cred în Allah și îl cheamă pe fiul lor să-I asocieze parteneri, după cum spune El:

El a poruncit buna lor însoțire chiar în această situație: când nu cred în Allah și își cheamă fiul să-I asocieze parteneri. Atunci cum stau lucrurile când cei doi părinți sunt credincioși, drepți, evlavioși și temători de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul? Fără îndoială, rangul lor este și mai înalt, chestiunea și mai însemnată, iar îndatorirea și mai mare.

Cine meditează la hadithurile Trimisului lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa — numeroase în această privință — înțelege înalta însemnătate și rangul acestei îndatoriri. În Sunan Abī Dāwūd se relatează că un bărbat a venit la Profetul lui Allah, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa, pentru a emigra, și a spus:

Gândește-te: acest bărbat a venit să emigreze la Profet, pacea și binecuvântările fie asupra sa, iar emigrarea aceasta însemna să rămână alături de cel mai de seamă dintre oameni și să-l însoțească pe înaintașul celor dintâi și al celor de pe urmă, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa. Totuși, el i-a poruncit să se întoarcă la părinții săi și să-i facă să râdă. Un alt bărbat a venit la Profet pentru a lupta pe calea lui Allah, iar Trimisul lui Allah i-a spus:

El, pacea și binecuvântările fie asupra sa, a socotit astfel bunătatea și binefacerea față de părinți drept o formă de strădanie pe calea lui Allah.

Acest drept măreț și grija deosebită față de părinți trebuie respectate cu atât mai mult la bătrânețea lor, când puterile le slăbesc, trupurile li se șubrezesc, vederea li se împuținează și posibilitățile li se reduc. Atunci bunătatea față de ei are o însemnătate și mai mare. Meditează la cuvintele lui Allah, Preaputernicul și Mărețul:

În Ṣaḥīḥ se relatează că Profetul nostru, pacea și binecuvântările fie asupra sa, a spus:

Ce lipsire cumplită și ce pierdere îngrozitoare: omul să îi prindă pe părinții săi, pe unul dintre ei sau pe amândoi, la bătrânețe, dar să nu le împlinească dreptul și să nu-și respecte îndatorirea față de ei, ci — Allah să ne ferească — să fie nerecunoscător și să se poarte rău cu ei.

Celui care se poartă bine cu părinții săi, îngrijindu-se de drepturile lor și împlinindu-și îndatoririle, Allah îi va face bine în această viață și în Viața de Apoi. Allah Preaînaltul spune:

Și „după cum te porți, așa vei fi tratat”. Cel care este nerecunoscător față de părinții săi și se poartă rău cu ei va avea drept urmare pierderea și drept sfârșit lipsirea. Dacă părinții tăi au ajuns la această vârstă înaintată, și tu vei ajunge la vârsta lor, dacă Allah îți va prelungi viața și îți va dărui mulți ani.

Două lucruri mărețe, două realități însemnate, ajută la bunătatea față de părinți. Dacă omul le păstrează în minte, ele vor fi cel mai mare ajutor pentru el în această privință.

Primul este să-și amintească binele de odinioară și binefacerea neîntreruptă a părinților, mai ales a mamei: să-și amintească sarcina și suferințele ei, nașterea și greutatea ei, alăptarea și ostenelile ei și toate stările prin care mama lui a trecut alături de el. Să-și amintească toate acestea, căci Allah Preaînaltul a spus:

Al doilea lucru este să-și amintească faptul că va sta înaintea lui Allah și că Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, îl va întreba despre acest drept măreț și despre această îndatorire însemnată.

Aceste două lucruri, care constituie cel mai mare ajutor pentru om în a se purta bine cu părinții săi, au fost reunite în cuvintele Preaînaltului:

Bunătatea față de părinți este una dintre cele mai mari fapte de apropiere de Allah și unul dintre cele mai însemnate acte de ascultare. Ea ține de desăvârșirea credinței și de buna trăire a islamului și este una dintre cele mai mari căi de apropiere de Împăratul Atoateștiutor, Preaslăvitul. În această privință, ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — a spus chiar:

Hadithurile și relatările în această privință sunt foarte numeroase.

Bunătatea față de părinți nu se încheie odată cu moartea lor sau a unuia dintre ei. Moartea tatălui ori a mamei nu înseamnă sfârșitul sau întreruperea acestei bunătăți. Ușa rămâne deschisă, iar posibilitățile de a le face bine după moarte rămân numeroase: mai ales prin multe rugi pentru ei, prin cererea iertării lor, prin milostenia oferită în numele lor, prin ḥajj și ʿumrah, prin păstrarea legăturilor cu prietenii lor, cu rudele și cu cei pe care îi iubeau, prin împlinirea dispozițiilor lor testamentare, achitarea datoriilor și respectarea drepturilor lor rămase. Toate acestea sunt căi deschise și accesibile de a le face bine părinților după moarte. În hadith, el, pacea și binecuvântările fie asupra sa, spune:

Îl rog pe Allah Preaînaltul, prin Numele Sale cele mai frumoase, prin însușirile Sale cele mai înalte și pentru că El este Allah, în afară de Care nu există nicio divinitate demnă de adorare, să ne deschidă tuturor inimile către bunătatea față de părinți. O, Allah, fă-ne buni cu părinții noștri! O, Allah, ajută-ne să ne purtăm bine cu ei! O, Allah, ferește-ne de nerecunoștință și de ruperea legăturilor, o, Stăpân al Măreției și al Cinstirii! Îndreaptă-ne toate treburile și nu ne lăsa în seama noastră nici cât o clipire.

Bunătatea față de părinți

Dreptul părinților, recunoștința și grija față de ei, în lumina Coranului, a Sunnei și a îndrumărilor înaintașilor.