Avertisment împotriva excesului și risipei

Lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, iar sfârșitul cel bun le aparține celor evlavioși. Binecuvântarea și pacea să fie asupra robului și Trimisului Său, cel mai bun dintre făpturile Sale, căruia i-a încredințat revelația, Profetul, imamul și stăpânul nostru Muḥammad ibn ʿAbd Allāh, asupra familiei și companionilor săi și asupra celor care urmează calea lui și se călăuzesc după călăuzirea sa până în Ziua Judecății.

Așadar, dragi surori, îi mulțumesc președintei asociației pentru invitația de a lua parte la această întâlnire. Îl rog pe Allah să-i dăruiască ei, colegelor sale și tuturor celor care lucrează alături de ea izbândă în tot ceea ce aduce bine asociației și continuitate folosului ei. Îl rog să ne facă, pe mine, pe ea și pe voi toate, folositori musulmanilor.

Dragi surori întru Allah, a ne aminti unii altora de Allah și a ne sfătui sincer de dragul Lui sunt printre cele mai însemnate fapte prin care ne apropiem de El și printre cele mai de seamă acte de ascultare. Ele țin de sfătuirea sinceră reciprocă și de ajutorarea în bine și evlavie, precum și de îndemnul reciproc la adevăr. Allah i-a lăudat pe cei care fac aceasta și a arătat că ei sunt cei care câștigă. Allah Preaînaltul a spus:

„Ajutați-vă unii pe alții în bine și evlavie și nu vă ajutați în păcat și nedreptate!”¹

Cel Atotputernic și Măreț a mai spus:

„Jur pe timp! Omul este, cu adevărat, în pierdere, în afară de cei care cred, împlinesc fapte bune, se îndeamnă unii pe alții la adevăr și se îndeamnă unii pe alții la răbdare.”²

În primul verset, Allah, Slăvit să fie El, a poruncit ajutorarea în bine și evlavie. Aici intră sfătuirea sinceră, îndrumarea spre bine, poruncirea binelui și oprirea de la rău, buna purtare față de părinți și orice altceva le este de folos oamenilor în această viață și în Viața de Apoi. A oprit ajutorarea în păcat și nedreptate, iar aceasta cuprinde ajutorarea în orice Îl mânie pe Allah Preaînaltul: sprijinirea păcatelor de orice fel, cum ar fi consumul celor care îmbată, nedreptățirea oamenilor și celelalte lucruri care țin de ajutorarea în păcat și nedreptate. Nu-i este îngăduit niciunui musulman și niciunei musulmane să ajute pe cineva să nu asculte de Allah, Cel Atotputernic și Măreț. Credinciosul și credincioasa trebuie să nu întârzie în a se ajuta unii pe alții în bine și evlavie.

În sura al-ʿAṣr, Allah a arătat că însușirile celor care câștigă, se mântuiesc și sunt fericiți sunt credința, fapta bună, îndemnul reciproc la adevăr și îndemnul reciproc la răbdare.

Acestea, dragi surori întru Allah, sunt însușirile celor care câștigă și sunt fericiți: credința sinceră în Allah și în Trimisul Său, apoi fapta bună, care este rodul credinței și ceea ce ea cere. Aceasta înseamnă împlinirea îndatoririlor poruncite de Allah, ferirea de cele pe care El le-a oprit, graba spre faptele bune și înmulțirea faptelor prin care ne apropiem de El.

**Al treilea lucru:** îndemnul reciproc la adevăr. Acesta cuprinde sfătuirea sinceră reciprocă, poruncirea binelui, oprirea de la rău și toate celelalte căi ale binelui.

**Al patrulea lucru:** îndemnul reciproc la răbdare. Lucrurile însemnate nu se împlinesc decât cu ajutorul lui Allah, apoi prin răbdare. De aceea, Allah a arătat că una dintre însușirile celor care câștigă este îndemnul reciproc la răbdare.

Aceste patru elemente sunt mijloacele prin care se ajunge la fericire și la câștig. Dacă ele se regăsesc într-o comunitate, aceasta devine o comunitate bună, fie că este alcătuită din bărbați, fie din femei. În orice comunitate trebuie să existe aceste patru lucruri: credința sinceră în Allah și în Trimisul Său, ceea ce cuprinde afirmarea unicității lui Allah și credința în toți trimișii, inclusiv în ultimul și cel mai ales dintre ei, Profetul nostru Muḥammad ﷺ. Al doilea temei este fapta bună: împlinirea îndatoririlor, părăsirea lucrurilor oprite, graba spre bine și strădania de a face ceea ce este bun. Al treilea element este îndemnul reciproc la adevăr, ajutorarea în bine și sfătuirea sinceră reciprocă. Al patrulea element este îndemnul reciproc la răbdare.

Vă îndemn, dragi surori, să vă îngrijiți de aceste temeiuri și să stăruiți asupra lor, mai ales în vremurile noastre, când relele s-au înmulțit, iar necunoașterea lucrurilor religiei s-a răspândit și cunoașterea s-a împuținat.

Credinciosul și credincioasa trebuie să se ajute întotdeauna în bine și evlavie, mai ales în aceste vremuri, a căror stare nu vă este ascunsă: multele ispite și pricini ale nenorocirii, amestecul cu necredincioșii și păcătoșii, precum și bunăstarea și schimbările care au cuprins toate lucrurile.

Credinciosul și credincioasa au, așadar, cea mai mare nevoie de îndemnul reciproc la adevăr, de sfătuirea sinceră și de ajutorarea în bine și răbdare în toate acestea. Credinciosul își sfătuiește fratele atunci când vede la el o lipsă. Tot astfel, credincioasa își sfătuiește sora întru Allah și pe fratele ei întru Allah: pe soțul, tatăl, fratele, fiul, unchiul patern, unchiul matern, sora, bunica sau mama sa, precum și pe ceilalți. Îi sfătuiește în privința rugăciunii, postului, pelerinajului, bunei purtări față de părinți, feririi de cele oprite de Allah, păstrării legăturilor de rudenie și a celorlalte lucruri.

Oamenii sunt în bine câtă vreme se sfătuiesc sincer și se îndeamnă la adevăr. Dacă neglijează acest lucru măreț și nu-l mai împlinesc, relele se răspândesc printre ei, faptele bune se împuținează și viciile se înmulțesc.

Purtarea credincioșilor și a credincioaselor

Printre cuvintele măreței Cărți a lui Allah care privesc acest lucru se află și cele ale Preaînaltului:

„Credincioșii și credincioasele sunt sprijinitori unii altora: poruncesc binele, opresc răul, împlinesc rugăciunea, dau zakātul și ascultă de Allah și de Trimisul Său. De aceștia Allah Se va îndura. Allah este, cu adevărat, Atotputernic, Înțelept.”³

Aceasta este însușirea și purtarea credincioșilor și a credincioaselor: sunt sprijinitori unii altora. Între ei nu există ranchiună, invidie, înșelăciune, trădare, batjocură prin porecle și nici vreun alt lucru care face rău sau pricinuiește ură, dușmănie și dezbinare. Dimpotrivă, sunt sprijinitori care se iubesc întru Allah, se sfătuiesc sincer și se îndeamnă la tot binele. De aceea poruncesc binele și se opresc unii pe alții de la rău. Așa sunt credincioșii și credincioasele.

Prin acestea comunitățile lor se îndreaptă, iar viața lor se așază pe calea cea bună. Pe lângă acestea, împlinesc rugăciunea așa cum a rânduit-o Allah: cu liniște, smerenie și întreaga lor atenție, păstrând-o la timpurile ei și împlinindu-i condițiile, stâlpii și îndatoririle. Ea trebuie împlinită așa cum a rânduit-o Allah, cu toate limitele ei, de fiecare dată.

Dau zakātul celor îndreptățiți la el, așa cum a poruncit Allah. Apoi a spus:

„Și ascultă de Allah și de Trimisul Său.”

A arătat astfel, încă o dată, că una dintre însușirile oamenilor credinței este ascultarea de Allah și de Trimisul Său în toate lucrurile.

Acestea sunt mijloacele fericirii și calea mântuirii. Cu aceasta vă îndemn pe voi și mă îndemn pe mine însumi: să ne temem de Allah și să împlinim aceste lucruri și toate ramurile lor.

Vă mai îndemn să vă îngrijiți de mărețul Coran: să cugetați la el, să-l înțelegeți, să-l citiți mult și să lucrați potrivit lui. El este Cartea lui Allah, la care deșertăciunea nu poate veni nici dinainte, nici dinapoi, o revelație de la Cel Înțelept, Vrednic de Laudă. Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a spus despre el:

„Acest Coran călăuzește spre ceea ce este cel mai drept.”⁴

Cel Atotputernic și Măreț a spus:

„Ți-am pogorât Cartea ca lămurire pentru orice lucru, drept călăuzire, îndurare și bunăvestire pentru musulmani.”⁵

Allah Preaînaltul a mai spus:

„O Carte binecuvântată pe care ți-am pogorât-o, pentru ca ei să cugete la versetele ei și pentru ca cei înzestrați cu minte să ia aminte.”⁶

Vă îndemn să vă îngrijiți de această măreață Carte prin citire, cugetare, înțelegere și faptă: atât cele care o citesc pe de rost — lauda I se cuvine lui Allah —, cât și cele care o citesc din carte, pe când sunt în stare de puritate rituală și cugetă la ea, fie că stau culcate, așezate ori merg. În ea se află călăuzirea și lumina, chemarea la tot binele, la purtările nobile și faptele frumoase, precum și avertizarea împotriva purtărilor josnice și a faptelor rele.

Vă îndemn totodată să vă îngrijiți de Sunnah Trimisului ﷺ și să ascultați împreună, cu atenție, relatările profetice, fie din **Riyāḍ al-ṣāliḥīn**, **Bulūgh al-marām**, **Muntaqā al-akhbār** ori din alte culegeri de hadith recunoscute, cum sunt cele două Ṣaḥīḥ și cele patru Sunan.

Cu aceasta îi sfătuim pe toți musulmanii și pe toate musulmanele, în toate ținuturile locuite. Hadithurile Profetului ﷺ cheamă la călăuzire și toate explică Cartea lui Allah și îi arată înțelesul. Citiți, așadar, și cercetați cărțile, ca să beneficiați de ele. Printre cele mai bune cărți pe care le puteți avea se află **Riyāḍ al-ṣāliḥīn**, o carte bună, **Bulūgh al-marām**, **Muntaqā al-akhbār** și **ʿUmdat al-ḥadīth**. Toate acestea sunt cărți bune, folositoare și însemnate.

Cea care nu poate citi poate ruga o fiică, o soră sau un frate să-i citească în cadrul unor întâlniri rânduite la anumite vremuri. Acestea pot aduce un folos deosebit și pot ajuta la bine și la înțelegerea religiei.

Îl rog pe Allah, cu numele Sale, să ne dăruiască mie și vouă izbândă în tot binele, să ne dea înțelegerea religiei Sale și statornicie în ea și să ne sporească în cunoaștere folositoare și în fapte bune.

Consumul și ferirea de exces

Tema acestei întâlniri este consumul și excesul și risipa la care el poate duce. În această privință spun: Allah Preaînaltul a pogorât în măreața Sa Carte versete care opresc exagerarea și risipa și le interzic, lăudându-i pe cei cumpătați și drepți în felul în care cheltuiesc, mănâncă, beau și în toate celelalte lucruri.

Așadar, nu există exces sau risipă, dar nici zgârcenie și nici lipsă de măsură în oricare dintre cele două direcții. Dimpotrivă, cumpătarea este cerută în toate lucrurile. De aceea Profetul ﷺ a oprit exagerarea, spunând:

„Feriți-vă de exagerare în religie! Pe cei dinaintea voastră nu i-a dus la pieire decât exagerarea în religie.”

Allah Preaînaltul spune:

„O, oameni ai Scripturii, nu exagerați în religia voastră!”⁷

El ne-a oprit, de asemenea, de la neglijare și de la împlinirea cu lipsuri a îndatoririlor. Nu trebuie nici să exagerăm, nici să neglijăm, ci să împlinim îndatoririle, să părăsim lucrurile oprite și să ne grăbim la fapte bune, fără exagerare și fără neglijare.

Exagerarea înseamnă a adăuga la ceea ce a rânduit Allah. De pildă, cineva nu se mulțumește cu abluțiunea rânduită și risipește apă. Nu-i este de ajuns să-și spele mâinile și picioarele de trei ori, ci le spală de patru ori ori chiar mai mult. Aceasta este o formă de exagerare în ceea ce a rânduit Allah. Tot astfel se poate exagera în chemarea la rugăciune, în iqāmah, în post și în celelalte lucruri.

A adăuga la cele rânduite de Lege se numește exagerare, întrecere a măsurii și inovație. A neglija rugăciunea și a nu o împlini deplin se numește nepăsare și neglijare. Tot astfel, postul celui care nu se ferește de păcate precum bârfa, purtarea vorbelor care îi învrăjbesc pe oameni, vorbele și faptele rele este un post împlinit cu nepăsare și lipsuri.

O formă de exagerare în post este ca omul să nu vorbească și să nu stea cu ceilalți oameni. Aceasta este exagerare.

Să ne rugăm, așadar, așa cum a rânduit Allah, să postim așa cum a rânduit Allah și să ne ferim de ceea ce El a oprit. Tot astfel, în cheltuieli să nu existe nici exces, nici risipă, dar nici zgârcenie sau restrângere peste măsură a cheltuielilor. Cea mai bună cale este cea cumpătată, după cum Allah Preaînaltul a spus:

„Astfel v-am făcut o comunitate cumpătată.”⁸

Legea a venit cu îndemnul la cumpătare în toate lucrurile, la ferirea de exagerare, de neglijare și de înăsprire. Allah, Slăvit să fie El, a spus:

„O, fii ai lui Adam, luați-vă podoaba la fiecare loc de rugăciune! Mâncați și beți, dar nu întreceți măsura. El nu-i iubește pe cei care întrec măsura.”⁹

Allah a poruncit împodobirea, iar aceasta cuprinde acoperirea părților trupului care trebuie acoperite.

Ea cuprinde și înfrumusețarea, după cum Allah Preaînaltul a spus:

„O, fii ai lui Adam, v-am dăruit veșminte care să vă acopere goliciunea și podoabă.”¹⁰

Podoaba este ceea ce îl înfrumusețează pe om. Allah a făcut pentru noi veșminte cu care ne acoperim goliciunea și, pe lângă acestea, veșminte frumoase, cu care ne înfățișăm cuviincios între oameni. Apoi a spus:

„Însă veșmântul evlaviei este mai bun.”

Acesta este credința în Allah și teama de El: ascultarea de El, urmarea a ceea ce Îl mulțumește și ferirea de lucrurile pe care le-a oprit. Acesta este cel mai măreț veșmânt, veșmântul evlaviei.

Apoi Allah Preaînaltul a spus:

„Mâncați și beți, dar nu întreceți măsura.”¹¹

Ne-a poruncit să mâncăm și să bem, deoarece în acestea se află păstrarea sănătății, a integrității și a puterii trupului. Dacă am părăsi mâncarea și băutura, am ajunge la moarte, iar acest lucru nu este îngăduit. Omul trebuie să mănânce și să bea cât îi păstrează sănătatea și puterea și îi menține starea bună. Să nu mănânce în exces, ajungând la îmbuibare, la boli, indigestie și dureri de stomac; nici să nu mănânce prea puțin, făcându-și rău sănătății. Dimpotrivă, să țină calea cumpătată. De aceea a spus: „Nu întreceți măsura.”

În hadith se relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Fiul lui Adam nu a umplut niciun vas mai rău decât stomacul său. Îi sunt de ajuns câteva îmbucături care să-i țină trupul drept. Dacă trebuie neapărat să mănânce mai mult, atunci o treime pentru mâncare, o treime pentru băutură și o treime pentru răsuflare.”

Acest hadith autentic arată că excesul și lipsa de măsură în mâncare nu sunt lucruri de dorit, ci sunt primejdioase. Fiului lui Adam îi sunt de ajuns îmbucăturile care îi susțin sănătatea și îi țin trupul drept, luate la vremurile potrivite, dimineața, seara ori în celelalte momente când are nevoie de mâncare și băutură.

Dacă trebuie neapărat să mănânce mai mult, să nu întreacă măsura: o treime pentru mâncare, o treime pentru băutură și o treime pentru răsuflare și odihnă. Astfel își poate păstra puterea și vioiciunea pentru citire, rostirea mărturisirii de credință, celelalte feluri de pomenire a lui Allah, discuțiile și întâlnirile cu oamenii și celelalte îndeletniciri. Excesul înseamnă a trece de această măsură. În mâncare, el duce la îmbuibare și dureri de stomac; în îmbrăcăminte, duce la irosirea banilor și la nepăsarea față de ei; iar în vorbire, duce la lucruri cu urmări de nedorit ori la vorbele pe care Allah le-a oprit.

Excesul este unul dintre relele vieții

Excesul în orice lucru este unul dintre relele acestei vieți. Credinciosul este cumpătat în toate treburile sale, iar credincioasa este cumpătată în toate lucrurile. Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a arătat locul celor risipitori, spunând:

„Nu risipi fără măsură! Risipitorii sunt frații diavolilor, iar Șayṭān este nerecunoscător față de Domnul său.”¹²

Risipitorul irosește averea și nu i se poate încredința avere. Averea are o mare însemnătate, iar averea bună este un ajutor de seamă pentru omul drept, care o cheltuiește pe calea lui Allah.

Trebuie, așadar, să păstrăm averea și să nu o irosim. De aceea mărturia mincinoasă a fost oprită cu asprime: prin ea se iau averile pe nedrept, se varsă sânge pe nedrept și se ating pe nedrept onoarea și bunul nume al oamenilor. Profetul ﷺ a spus:

„Să nu vă spun care sunt cele mai mari dintre păcatele mari?” Noi am spus: „Ba da, o, Trimis al lui Allah!” El a spus: „Asocierea de parteneri lui Allah și neascultarea față de părinți.” Stătea rezemat, apoi s-a ridicat în șezut și a spus: „Luați aminte: vorba mincinoasă și mărturia mincinoasă!”

El ﷺ a repetat aceste cuvinte, deoarece mărturia mincinoasă este un mare rău, cu urmări grele: prin ea se ia averea pe nedrept, se pune capăt unor vieți și se ating pe nedrept onoarea și bunul nume al oamenilor. De aceea Profetul ﷺ a avertizat împotriva ei.

Măreața Carte a lui Allah cuprinde, de asemenea, un avertisment împotriva ei. Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a spus în sura al-Ḥajj:

„Feriți-vă de întinăciunea idolilor și feriți-vă de vorba mincinoasă!”¹³

Cât despre neascultarea față de părinți, ea este un păcat mare și o faptă respingătoare, de care trebuie să ne ferim și să ne îndemnăm unii pe alții să ne ferim. Asocierea de parteneri lui Allah este mai presus de toate acestea: este cel mai mare și mai grav dintre păcate, după cum Allah a spus:

„Asocierea de parteneri este, cu adevărat, o nedreptate uriașă.”¹⁴

Allah, Slăvit să fie El, a mai spus:

„Allah nu iartă să I se facă asociați, însă iartă ceea ce este mai prejos de aceasta cui voiește.”¹⁵

Ne întoarcem acum la încheierea discuției despre risipă. Allah Preaînaltul spune:

„Nu risipi fără măsură!”¹⁶

Allah avertizează astfel împotriva risipei, adică a cheltuirii averii într-un mod neîngăduit de Lege: pentru nedreptățirea oamenilor și vătămarea lor ori pentru nedreptățirea propriei persoane prin băuturi care îmbată, droguri, fumat, desfrâu și celelalte păcate, precum jocurile de noroc, dobânda și altele asemenea. Tot astfel este nimicirea averii fără vreun rost, de pildă cumpărarea peste măsură a unor lucruri de care omul nu are nevoie.

Aceasta este irosirea averii și risipă, iar Trimisul ﷺ a oprit irosirea averii.

Risipa înseamnă cheltuirea averii în afara rostului ei, fie în păcate, fie fără folos, din joacă și nepăsare față de bani.

Excesul este sporirea fără rost: omul mănâncă și bea mai mult, fără să aibă nevoie. De pildă, i-ar ajunge un kilogram de hrană ori de carne sau altă cantitate asemănătoare, dar el pregătește mai mult decât îi trebuie. Hrana este apoi aruncată în gunoi și în locuri murdare. Aceasta se numește exces.

Nimicirea averii fără drept și cheltuirea ei fără drept se numesc risipă. Allah a arătat că risipitorii sunt frații diavolilor, deoarece le seamănă prin joacă, irosire și păcate.

Însușirea purtării cu care ne îndrumă Allah

Toți credincioșii și toate credincioasele trebuie să-și însușească purtarea la care îndeamnă Allah și să se ferească de ceea ce El a oprit: fără exces și fără risipă în mâncare, băutură, îmbrăcăminte și în celelalte lucruri, nici la ospețele publice și nici la cele private. Totul trebuie pregătit într-o măsură potrivită. Dacă cineva a pregătit mâncare pentru un grup, dar cei chemați nu au venit ori au lipsit unii dintre ei, aceasta nu este risipă. Totuși, să se străduiască să dea hrana de care nu mai are nevoie ori să o ducă celor care au nevoie de ea, s-o păstreze pentru a fi mâncată mai târziu și să n-o arunce în gunoi și în locuri murdare, făcând-o de nefolosit.

Dacă nu este altă cale, să o ducă într-un loc retras și curat, unde să o poată mânca animalele. Dacă o poate duce lucrătorilor ori săracilor care pot trage folos din ea, trebuie să facă aceasta, pentru ca averea să nu se piardă și să nu se ajungă la exces și risipă.

Allah i-a lăudat pe robii Săi cumpătați, robii Celui Milostiv, spunând despre însușirile lor:

„Cei care, atunci când cheltuiesc, nici nu întrec măsura, nici nu sunt zgârciți, ci țin o cale cumpătată între acestea.”¹⁷

Acesta este hotarul care desparte: nici exces, nici zgârcenie. Între acestea se află cumpătarea și dreptatea. Allah i-a lăudat, spunând:

„Cei care, atunci când cheltuiesc, nici nu întrec măsura, nici nu sunt zgârciți.”¹⁸

Excesul înseamnă depășirea măsurii, iar restrângerea cheltuielilor înseamnă zgârcenia. Atât zgârcenia, cât și excesul și risipa sunt condamnate. Nu trebuie să existe nici unele, nici celelalte. De aceea Allah i-a lăudat pe robii Celui Milostiv prin cuvintele: „Cei care, atunci când cheltuiesc, nici nu întrec măsura, nici nu sunt zgârciți, ci țin o cale cumpătată între acestea”, adică o cale dreaptă și cumpătată.

Vă îndemn, așadar, dragi surori, pe voi și pe fiecare musulman, să vă însușiți această purtare aleasă: să aveți grijă de gospodărie și de ospețe, să cumpăniți în aceste lucruri, să țineți măsura și să vă feriți de irosirea pe nedrept a averii și de pregătirea hranei peste nevoie. Dacă este păstrată, averea le este de folos celor care au nevoie de ea, în țara noastră ori în alte țări. Numai Allah cunoaște câți oameni din această țară au nevoie de bani, de hrană și de îmbrăcăminte.

Chiar dacă țara noastră se numără, lauda I se cuvine lui Allah, printre țările de seamă pe care Allah le-a binecuvântat cu mult bine în religie și în viața lumească, există și aici oameni nevoiași. Cel care îi caută îi găsește în orașe, în sate și pretutindeni. Ei au nevoie să le ajungă ajutoarele din zakāt și din celelalte milostenii, prin tribunale și prin oamenii de seamă cunoscuți pentru evlavie și cinste, pentru ca acestea să fie împărțite între ei și să li se cerceteze starea, căci sunt nevoiași. Această nevoie se găsește cu atât mai mult în alte țări din Africa și Asia. Pretutindeni sunt multe lipsuri și oameni săraci, a căror stare numai Allah o cunoaște și care au cea mai mare nevoie de avere.

Sunt, de asemenea, luptătorii afgani și refugiații din Pakistan, care au o mare nevoie de avere. Cum să o irosim, cum să cheltuim fără măsură și cum să o risipim, când atât în țara noastră, cât și în alte țări sunt oameni nevoiași? Aceasta nu este îngăduit nicidecum. Trebuie să cumpănim bine lucrurile și să păstrăm cumpătarea în toate: în mâncare, băutură, îmbrăcăminte, ospețe și celelalte lucruri.

Ospețele de nuntă ascund o mare primejdie: mulți oameni se fălesc și cheltuiesc sume uriașe, ajungând uneori la datorii și poveri peste puteri. Credinciosul și credincioasa trebuie să fie atenți la aceasta. Femeia să țină seama de soțul ei, de tatăl și de fratele ei; să nu-i împovăreze pe ei ori pe alții cu ceea ce nu pot duce. Dimpotrivă, să-i ajute la bine și la cumpătare. Tot astfel, să-și ajute copilul, fratele ori tatăl să fie cumpătați. Dacă vede la tatăl, fratele, soțul sau fiul ei ceva ce seamănă cu excesul și risipa, să-i sfătuiască și să le spună: „Teme-te de Allah! Nu avem nevoie de acest lucru și nu există niciun rost pentru el. Dacă suntem înstăriți, să dăm milostenie și să le facem bine robilor lui Allah; iar dacă nu, să începem cu noi înșine și să ne împlinim nevoile.”

ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de amândoi, a relatat că Profetul ﷺ a spus:

„Mănâncă, bea, îmbracă-te și dă milostenie fără exces și fără trufie.”

Relatat de Abū Dāwūd și de Aḥmad, prin ʿAmr ibn Shuʿayb, de la tatăl său, de la bunicul său.

Aceasta înseamnă fără exces și fără mândrie. Unii oameni îmbracă haine și pregătesc ospețe din trufie, pentru a se înălța în ochii altora și pentru a se făli. Aceasta nu este îngăduit. Dimpotrivă, hrana trebuie pregătită potrivit nevoii, iar omul să îmbrace ceea ce i se potrivește, fără fălire și fără mândrie, ci pentru înfrumusețare: Allah este Frumos și iubește frumosul. Allah Preaînaltul spune:

„Luați-vă podoaba la fiecare loc de rugăciune!”¹⁹

Nu este nimic rău în împodobirea obișnuită, în hrana potrivită și îndeajuns ori în mâncărurile bune. Allah Preaînaltul a îngăduit bunătățile, dar după nevoie. Ele nu trebuie aruncate în piețe ori în gunoi și averea nu trebuie irosită pe nedrept. Omul să nu poarte ceea ce îi face rău ori ceea ce nu-i trebuie și să nu-și târască hainele prin murdărie și necurățenii.

Femeia trebuie să-și lase veșmântul să coboare atât cât să-i acopere picioarele. Bărbatul să-și țină veșmântul deasupra gleznelor; nu-i este îngăduit să-l lase să coboare sub ele. Femeia, în schimb, trebuie să-l lase să coboare, căci trebuie acoperită și își acoperă picioarele prin lăsarea veșmântului în jos. Trimisul ﷺ a spus:

„Partea din veșmânt aflată mai jos de glezne va fi în Foc.”

Aceasta se referă la bărbați. Profetul ﷺ a mai spus:

„Sunt trei cărora Allah nu le va vorbi, la care nu va privi în Ziua Învierii și pe care nu-i va curăți, iar ei vor avea parte de o pedeapsă dureroasă: cel care își lasă veșmântul să coboare sub glezne, cel care îi amintește altuia darul făcut și cel care își vinde marfa printr-un jurământ mincinos.”

Îi cerem lui Allah să ne ferească de tot ceea ce Îl mânie! Profetul ﷺ a mai spus:

„Cel care își târăște veșmântul din trufie nu va avea parte de privirea lui Allah în Ziua Învierii.”

Acestea arată că bărbatul trebuie să-și țină hainele deasupra gleznelor, de la jumătatea gambei până la glezne, fără să le lase să treacă mai jos de ele. Femeia, în schimb, trebuie acoperită și trebuie să-și lase veșmântul să coboare în mers cât să-i acopere picioarele ori să poarte ciorapi, pentru a le acoperi.

**Pe scurt:** cu toții, bărbați și femei, trebuie să fim cumpătați în toate lucrurile: în cheltuieli, îmbrăcăminte, ospețe și celelalte lucruri. Nu trebuie să exagerăm în actele de adorare, nici să întrecem măsura și să risipim în mâncare, băutură, ospețe și în celelalte lucruri. Să căutăm calea cumpătată în toate. Allah Preaînaltul a spus:

„Nu-ți ține mâna legată de gât și nici nu o deschide cu totul, ca să ajungi învinuit și lipsit.”²⁰

Aceasta este cumpătarea poruncită: nici zgârcenie și înfrânare de la a da, dar nici exces și risipă, ci o cale între acestea, după cum Domnul nostru, Cel Atotputernic și Măreț, i-a descris pe cei mai aleși dintre robii Săi:

„Cei care, atunci când cheltuiesc, nici nu întrec măsura, nici nu sunt zgârciți, ci țin o cale cumpătată între acestea.”²¹

Nădăjduiesc că, în puținele cuvinte pe care le-am rostit, se află îndeajuns din ceea ce era de spus. Îl rog pe Allah, Cel Atotputernic și Măreț, să ne dăruiască tuturor izbândă în ceea ce Îl mulțumește și în ceea ce ne îndreaptă inimile și faptele. Să ne dea tuturor înțelegerea religiei și statornicie în ea, să-i îndrepte pe conducătorii noștri, să le dăruiască izbândă în tot binele și să le dea sfătuitori drepți, care să-i ajute în tot ceea ce aduce bine comunității și mântuirea ei în această viață și în Viața de Apoi.

Îl rog totodată pe Allah, Slăvit să fie El, să îndrepte starea tuturor musulmanilor, pretutindeni, să-i pună în fruntea lor pe cei mai buni dintre ei și să-i îndrepte pe conducătorii lor. Să ne dăruiască mie și lor cunoaștere folositoare și fapte bune și să le dea cârmuitorilor lor izbândă în a judeca după Legea Sa, a o pune în aplicare între ei și a se feri de ceea ce o contrazice. El este Generos și Atotputernic în aceasta.

Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei și companionilor săi și celor care îi urmează în bine până în Ziua Judecății.