At-Tawbah · 9:81–83

Versetele 81 la 83

Allah Preainaltul arata cum se faleau ipocritii ca ramasesera in urma si cum nu se intristau din aceasta pricina, ceea ce dovedea lipsa credintei si alegerea necredintei in locul credintei. „Cei ramasi in urma s-au bucurat ca au ramas acasa, impotriva Trimisului lui Allah.” Aceasta este mai grava decat simpla ramanere in urma: ramanerea in urma era oprita, iar peste ea s-au adaugat multumirea pentru neascultare si bucuria pricinuita de ea.

„Le-a displacut sa se straduiasca pe calea lui Allah cu averile si cu vietile lor.” Aceasta este opusul starii credinciosilor. Cand credinciosii ramaneau in urma, chiar si avand o scuza, se intristau si erau cuprinsi de mare parere de rau. Ei iubeau sa lupte pe calea lui Allah cu averile si cu vietile lor, datorita credintei din inimile lor si fiindca nadajduiau in harul, binefacerea, bunatatea si binecuvantarea lui Allah.

Ipocritii „au spus: Nu porniti pe arsita!”, adica au pretins ca pornirea pe caldura le este prea grea. Ei au pus o odihna scurta si trecatoare mai presus de odihna desavarsita si vesnica. S-au ferit de o caldura de care omul se poate apara prin umbra si care slabeste dimineata si seara, dar nu s-au ferit de caldura naprasnica a Focului, a carei tarie nu poate fi masurata. De aceea Allah a spus: „Focul Iadului este cu mult mai fierbinte”, daca ar intelege. Au ales ceea ce trece in locul vesniciei si, fugind de o osteneala usoara si vremelnica, au ajuns la o osteneala grea si fara sfarsit.

„Sa rada putin si sa planga mult”, adica sa se bucure putin in aceasta lume trecatoare, sa se desfete cu placerile si joaca ei, caci vor plange mult atunci cand vor intalni pedeapsa dureroasa, „drept rasplata pentru ceea ce agoniseau” din necredinta, ipocrizie si nesupunere fata de poruncile Domnului lor.

„Daca Allah te intoarce la o parte dintre ei”, adica la cei care au ramas in urma fara scuza si nu au regretat, „si iti cer voie sa porneasca” intr-o alta expeditie, atunci cand o socotesc usoara, spune-le, drept pedeapsa: „Nu veti mai porni niciodata impreuna cu mine si nu veti mai lupta alaturi de mine impotriva niciunui dusman.” Allah il va face sa nu mai aiba nevoie de ei. „V-a placut sa ramaneti in urma prima data; ramaneti, asadar, impreuna cu cei ramasi in urma!”

Aceasta seamana cu spusele lui Allah: „Le vom intoarce inimile si privirile, fiindca nu au crezut in el prima data” [al-An'am 6:110]. Celui care, atunci cand i se iveste prilejul, se arata sovaitor si nu implineste porunca nu i se mai da apoi ajutor sa o implineasca, ci intre el si implinirea ei se aseaza o piedica. Tot aici se afla o umilire a lor: cand musulmanii au stiut ca acesti oameni au fost opriti de la Jihad din pricina neascultarii lor, aceasta a devenit mustrare si rusine pentru ei si un mijloc de a-i opri pe altii sa faca asemenea lor.