At-Tawbah · 9:75–78

Versetele 75 la 78

Printre acesti ipocriti sunt unii care I-au dat lui Allah un legamant si o fagaduinta: „Daca ne da din harul Sau”, largind pentru noi bunurile acestei lumi, „vom da negresit milostenie si vom fi dintre cei drepti”: vom intretine legaturile de rudenie, vom cinsti oaspetele, il vom ajuta pe cel lovit de nenorocire si vom implini fapte bune si drepte.

„Dar cand El le-a dat din harul Sau”, nu au implinit ceea ce spusesera, ci „s-au zgarcit cu el, s-au intors” de la ascultare si supunere „si s-au indepartat”, fara sa se intoarca spre bine. Pentru ca nu au implinit fagaduinta facuta lui Allah, El i-a pedepsit: „Atunci El a facut ca ipocrizia sa le ramana in inimi pana in Ziua in care Il vor intalni, pentru ca nu au implinit ceea ce I-au fagaduit lui Allah si pentru ca obisnuiau sa minta.”

Credinciosul sa se pazeasca de aceasta insusire urata: sa-I fagaduiasca Domnului ca, daca dobandeste ceea ce doreste, va face cutare si cutare, iar apoi sa nu-si implineasca fagaduinta. Poate ca Allah il va pedepsi cu ipocrizia, asa cum i-a pedepsit pe acestia.

Profetul a spus in hadithul autentic consemnat in cele doua Sahihuri: „Semnele ipocritului sunt trei: cand vorbeste, minte; cand face un legamant, il tradeaza; iar cand promite, isi incalca promisiunea.” Acest ipocrit, care I-a fagaduit lui Allah ca, daca ii va da din harul Sau, va da negresit milostenie si va fi dintre cei drepti, a vorbit si a mintit, a facut legamant si l-a tradat, a promis si si-a incalcat promisiunea¹⁰.

De aceea Allah ii ameninta pe cei care fac aceasta: „Oare nu stiu ei ca Allah cunoaste taina lor si sfatul lor ascuns si ca Allah este Cunoscatorul deplin al celor nevazute?” El ii va rasplati pentru toate faptele lor, pe care Allah Preainaltul le cunoaste.

Aceste versete au coborat cu privire la un barbat dintre ipocriti numit Tha'labah. El a venit la Profet si i-a cerut sa-L roage pe Allah sa-i dea din harul Sau. A spus ca, daca Allah ii va da, va da milostenie, va intretine legaturile de rudenie si il va ajuta pe cel lovit de nenorocire. Profetul s-a rugat pentru el, iar oile lui s-au inmultit neincetat, pana cand le-a dus in afara Madinei. Dupa aceea nu mai venea decat la unele dintre cele cinci Rugaciuni. Apoi s-a indepartat si mai mult si nu mai venea decat la Rugaciunea de vineri. Oile lui s-au inmultit din nou, iar el s-a indepartat si mai mult, pana cand nu mai venea nici la Rugaciunea de vineri si nici la Rugaciunea in congregatie.

Profetul i-a observat lipsa si a fost instiintat despre starea lui. El a trimis oameni sa stranga milosteniile de la cei carora le reveneau. Cand au ajuns la Tha'labah, acesta a spus: „Aceasta nu este decat Jizyah; este sora Jizyah.” Cand nu le-a dat nimic, ei s-au intors si l-au instiintat pe Profet. El a spus de trei ori: „Vai de Tha'labah! Vai de Tha'labah!”

Cand acest verset a coborat cu privire la el si la cei asemenea lui, o ruda de-a lui a mers si l-a instiintat. Tha'labah si-a adus Zakah, dar Profetul nu a primit-o. Dupa moartea Profetului, a adus-o lui Abu Bakr, dar acesta nu a primit-o. Dupa moartea lui Abu Bakr, a adus-o lui 'Umar, dar nici el nu a primit-o. Se spune ca Tha'labah a murit in vremea lui 'Uthman¹¹.