At-Tawbah · 9:64–66

Versetele 64 la 66

Aceasta Sura nobila se numeste al-Fadihah, Cea care demasca, fiindca a scos la iveala tainele ipocritilor si le-a dezvaluit ascunzisurile. Allah spune mereu: „Printre ei...”, „Printre ei...”, si le aminteste insusirile, dar nu a numit persoanele lor, din doua motive.

Primul este ca Allah acopera greselile robilor Sai si iubeste acoperirea lor. Al doilea este ca mustrarea ii cuprinde pe toti cei care au aceste insusiri ale ipocritilor, atat pe cei carora li se adresa atunci, cat si pe cei de dupa ei pana in Ziua Invierii. De aceea, pomenirea insusirilor lor in mod general este mai cuprinzatoare si mai potrivita; astfel, ei au ajuns sa se teama foarte mult.

Allah Preainaltul spune: „Daca ipocritii, cei in ale caror inimi este boala si cei care raspandesc zvonuri in Medina nu inceteaza, te vom indemna impotriva lor; apoi nu vor mai ramane vecini cu tine decat putin. Blestemati fiind, oriunde vor fi gasiti, vor fi prinsi si ucisi fara crutare” [al-Ahzab 33:60-61].

Aici El spune: „Ipocritii se tem sa nu fie coborata despre ei o Sura care sa le vesteasca ceea ce se afla in inimile lor”, adica sa-i informeze, sa-i demaste si sa le descopere tainele, astfel incat acestea sa devina cunoscute robilor Sai, iar ei sa fie o invatatura pentru cei care trag invataminte. „Spune: Batjocoriti!”, adica staruiti in batjocura si ironia voastra. „Allah va scoate la iveala ceea ce va temeti.” Allah Si-a implinit fagaduinta si a coborat aceasta Sura care i-a demascat si le-a descoperit tainele.

„Daca ii intrebi” despre vorbele prin care i-au defaimat pe musulmani si religia lor, ei vor spune: „Noi doar vorbeam in desert si glumeam.” Un grup dintre ei spusese in timpul expeditiei de la Tabuk: „Nu am vazut oameni mai lacomi, mai mincinosi si mai lasi la intalnirea cu dusmanul decat acesti recitatori ai nostri”, avandu-i in vedere pe Profet si pe Companionii sai. Rostisera si alte vorbe asemanatoare. Cand au aflat ca Profetul auzise ce spusesera, au venit sa se dezvinovateasca: pretindeau ca rostisera doar vorbe fara intentia de a defaima sau de a critica⁹.

Allah a aratat ca scuza lor nu este primita si ca mint: „Spune: De Allah, de versetele Sale si de Trimisul Sau va bateati joc? Nu aduceti scuze! Ati devenit necredinciosi dupa ce ati avut credinta.” Batjocorirea lui Allah si a Trimisului Sau este necredinta care il scoate pe om din religie. Temelia religiei este cladita pe preamarirea lui Allah, pe cinstirea religiei Sale si a Trimisului Sau, iar batjocorirea oricaruia dintre acestea contrazice temelia si i se impotriveste in chipul cel mai puternic.

De aceea, cand au venit la Trimisul lui Allah aducand aceste scuze, el nu le-a spus nimic mai mult decat: „De Allah, de versetele Sale si de Trimisul Sau va bateati joc? Nu aduceti scuze! Ati devenit necredinciosi dupa ce ati avut credinta.” „Daca iertam o parte dintre voi”, pentru ca se caiesc, cer iertare si regreta, „vom pedepsi o alta parte” dintre voi, „fiindca au fost nelegiuiti”, staruind in necredinta si ipocrizia lor.

Aceste versete arata ca acela care ascunde ceva, mai ales uneltirea impotriva religiei lui Allah, batjocorirea ei, a versetelor Sale ori a Trimisului Sau, va fi dat in vileag de Allah, demascat si pedepsit aspru. Cel care batjocoreste ori injoseste ceva din Cartea lui Allah sau din Sunnah autentica a Trimisului Sau, ori il batjocoreste sau il injoseste pe Trimis, este necredincios in Allah Cel Maret. Ele arata si ca cainta este primita pentru orice pacat, oricat ar fi de mare.