At-Tawbah · 9:60

Versetul 60

„Milosteniile” inseamna aici Zakah obligatorie. Dovada este ca milostenia voluntara poate fi data oricui si nu este rezervata unei categorii in defavoarea alteia. Sensul este ca Zakah este numai pentru categoriile amintite, nu pentru altele, fiindca Allah a limitat-o la ele. Aceste categorii sunt opt.

Prima si a doua categorie sunt saracii si nevoiasii. In acest loc, cele doua cuvinte desemneaza doua categorii diferite. Saracul are o nevoie mai mare decat nevoiasul, fiindca Allah l-a amintit primul si El incepe numai cu ceea ce este mai important, apoi cu urmatorul lucru in importanta. Saracul este cel care nu gaseste nimic sau gaseste mai putin de jumatate din ceea ce ii este de ajuns. Nevoiasul este cel care gaseste jumatate sau mai mult, dar nu gaseste tot ceea ce ii este de ajuns; daca ar gasi totul, ar fi instarit. Lor li se da din Zakah atat cat sa le inlature saracia si nevoia.

A treia categorie ii cuprinde pe „cei care lucreaza la strangerea lor”. Aici intra toti cei care indeplinesc o munca legata de Zakah: paznicul ei, cel care o strange de la oameni, pastorul, cel care o transporta, scribul si altii asemenea. Ei primesc din Zakah pentru munca lor, ca plata pentru ceea ce fac.

A patra categorie ii cuprinde pe „cei ale caror inimi sunt apropiate”. Este vorba despre un conducator ascultat in poporul sau, despre care se nadajduieste ca va imbratisa Islamul, de al carui rau se tem musulmanii, despre care se nadajduieste ca, prin dar, i se va intari credinta sau ca un altul de acelasi rang va imbratisa Islamul ori ca, prin mijlocirea lui, se va strange Zakah de la cei care nu o dau. I se da atat cat sa se implineasca folosul apropierii inimii sale.

A cincea categorie este „pentru eliberarea robilor”. Aici intra sclavii mukatab, care au incheiat cu stapanii lor un contract de rascumparare si se straduiesc sa adune suma prin care sa se rascumpere; ei sunt ajutati din Zakah. Tot aici intra rascumpararea prizonierilor musulmani aflati la necredinciosi, iar aceasta este cu atat mai vrednica. Este ingaduita chiar eliberarea directa a robilor, fiindca aceasta intra in cuvintele „pentru eliberarea robilor”.

A sasea categorie este a celor indatorati, iar ei sunt de doua feluri. Primul este cel care se indatoreaza pentru impacarea oamenilor. Daca intre doua grupuri izbucneste o neintelegere sau o tulburare, iar un om mijloceste impacarea oferind avere uneia dintre parti sau amandurora, lui i se da o parte din Zakah, pentru a fi incurajat si ajutat sa-si duca la capat stradania. I se da chiar daca este bogat. Al doilea este cel care s-a indatorat pentru sine si apoi a ajuns in greutati financiare; lui i se da atat cat sa-si plateasca datoria.

A saptea categorie este luptatorul „pe calea lui Allah”. Este vorba despre luptatorii voluntari care nu primesc solda din vistierie. Lor li se da din Zakah ceea ce le este de ajuns pentru expeditie: pretul armelor, al animalului de calarie ori cheltuielile pentru ei si pentru familiile lor, ca sa se poata dedica Jihadului cu inima linistita. Multi juristi au spus ca omul in stare sa castige, dar care se dedica invatarii stiintei, poate primi din Zakah, fiindca invatarea stiintei intra in Jihadul pe calea lui Allah. Ei au mai spus ca i se poate da saracului pentru Hajjul obligatoriu, dar aceasta opinie necesita cercetare.

A opta categorie este „calatorul ramas fara mijloace”, adica strainul ramas fara cele necesare intr-o alta tara decat a sa. Lui i se da din Zakah atat cat sa ajunga in tara lui. Acestia sunt cei opt carora li se poate da Zakah, numai lor. „Aceasta este o obligatie de la Allah”, pe care El a hotarat-o si a impus-o potrivit stiintei si intelepciunii Sale. „Allah este Atotstiutor, Preaintelept.”

Sa se stie ca aceste opt categorii se impart in doua grupe: cei carora li se da pentru nevoia si folosul lor, precum saracul, nevoiasul si cei asemenea lor; si cei carora li se da fiindca exista nevoie de ei si aduc folos Islamului. Allah a impus aceasta parte din averile celor bogati pentru a implini nevoile particulare si generale ale Islamului si ale musulmanilor.

Daca bogatii ar da Zakah averilor lor in felul prescris de Lege, nu ar mai ramane niciun sarac printre musulmani. S-ar aduna destule averi pentru a intari punctele de granita, pentru a lupta impotriva necredinciosilor si pentru a implini toate interesele religiei.