Comentariul pasajului
Versetul 49
Textul arab și traducerea din volum
وَمِنْهُم مَّن يَقُولُ ٱئْذَن لِّى وَلَا تَفْتِنِّىٓ ۚ أَلَا فِى ٱلْفِتْنَةِ سَقَطُوا۟ ۗ وَإِنَّ جَهَنَّمَ لَمُحِيطَةٌۢ بِٱلْكَـٰفِرِينَ ﴿٤٩﴾
49. Printre ei este si cel care spune: „Da-mi voie sa raman si nu ma pune la incercare!” Oare nu au cazut ei chiar in ispita? Cu adevarat, Iadul ii cuprinde pe necredinciosi.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Printre acesti ipocriti sunt unii care cer ingaduinta sa ramana in urma si aduc o alta scuza uimitoare. Unul spune: „Da-mi voie sa raman”, iar prin cuvintele „nu ma pune la incercare” vrea sa spuna: nu ma ispiti prin iesirea la lupta, fiindca, daca voi porni si voi vedea femeile bizantinilor, nu voi putea rabda.
Aceste cuvinte au fost rostite de al-Jadd ibn Qays, iar intentia sa - Allah sa-l urateasca - era fatarnicia si prefacatoria. Era ca si cum ar fi spus: intentia mea este buna si urmaresc un scop frumos; iesirea mea m-ar expune ispitei si raului, pe cand ramanerea in urma m-ar feri de rau. Allah Preainaltul a aratat minciuna acestei afirmatii si a spus: „Oare nu au cazut ei chiar in ispita?”
Chiar daca am presupune ca cel care a spus aceasta a avut o intentie sincera, ramanerea in urma aduce o stricaciune mai mare si o ispita certa: neascultarea de Allah si de Trimisul Sau, indrazneala de a savarsi un pacat mare si o vina grea. In schimb, stricaciunea presupusa a iesirii este mica fata de aceea a ramanerii in urma si nici macar nu este sigura. In plus, singurul scop al celui care a rostit aceste cuvinte era sa ramana in urma. De aceea Allah l-a amenintat: „Cu adevarat, Iadul ii cuprinde pe necredinciosi”; ei nu au scapare, loc de fuga sau izbavire din el.