At-Tawbah · 9:40

Versetul 40

Daca nu-l sprijiniti pe Trimisul Sau Muhammad, Allah nu are nevoie de voi, iar voi nu-I puteti face niciun rau. El Si-a ajutat Profetul atunci cand numarul celor aflati cu el era cel mai mic, iar starea lui cea mai lipsita de putere: „cand cei care nu credeau l-au izgonit” din Mecca. Ei hotarasera sa-l ucida si s-au straduit din rasputeri, silindu-l sa iasa.

„Cand era unul dintre cei doi”, adica el si Abu Bakr as-Siddiq, „si ei se aflau in pestera”. Fugind din Mecca, s-au adapostit in pestera Thawr, mai jos de Mecca, si au ramas acolo pana cand cautarea s-a potolit. In starea aceea foarte grea, dusmanii se raspandisera pretutindeni si ii cautau ca sa-i ucida. Allah a coborat asupra lor un ajutor care nu le-ar fi trecut prin minte.

„Iar el ii spunea insotitorului sau”, Abu Bakr, cand acesta s-a intristat si nelinistea lui s-a intarit: „Nu te mahni! Allah este cu noi”, prin ajutorul, sprijinul si intarirea Sa. „Atunci Allah a coborat linistea Sa asupra lui”, adica statornicie, impacare si liniste care fixeaza inimile. Profetul si-a linistit insotitorul spunandu-i ca Allah este cu ei. „L-a sprijinit cu ostiri pe care voi nu le-ati vazut”, ingerii nobili, pe care Allah i-a facut pazitori pentru el.

„Si a facut cuvantul celor care nu credeau cel mai de jos”, adica umilit si infrant. Necredinciosii erau hotarati si se socoteau in stare sa-si implineasca scopul: sa-l prinda si sa-l ucida pe Trimis. Au depus intreaga stradanie, dar Allah le-a zadarnicit uneltirea. Nu au ajuns la ceea ce urmareau si nu i-au putut face nici cel mai mic rau.

Allah Si-a ajutat Trimisul aparandu-l. Ajutorul dumnezeiesc este de doua feluri. Primul este ajutorul musulmanilor care isi cauta dusmanul: Allah ii face sa ajunga la ceea ce urmaresc, sa capete stapanire asupra lui si sa-l invinga. Al doilea este ajutorul celui slab si asuprit, urmarit de un dusman puternic: Allah il apara si indeparteaza dusmanul de la el. Acest al doilea fel poate fi chiar mai folositor. Ajutorul dat Trimisului cand necredinciosii l-au izgonit a fost de acest fel.

„Iar Cuvantul lui Allah este cel mai inalt”, adica toate cuvintele Sale prin care randuieste lumea si cele prin care randuieste religia sunt deasupra oricarui alt cuvant. Aici intra: „Era o datorie asupra Noastra sa-i ajutam pe credinciosi” [ar-Rum 30:47], „Noi ii vom ajuta neaparat pe Trimisii Nostri si pe cei care cred, in viata lumeasca si in Ziua in care se vor ridica martorii” [Ghafir 40:51] si „Ostirile Noastre vor fi, cu adevarat, biruitoare” [as-Saffat 37:173]. Religia lui Allah este biruitoare asupra celorlalte religii prin dovezile limpezi, semnele stralucite si puterea care aduce biruinta.

„Allah este Atotputernic”: nimeni nu-L poate birui si nici nu-I poate scapa. El este „Preaintelept”: pune fiecare lucru la locul lui si poate amana biruinta taberei Sale pana la vremea ceruta de intelepciunea Sa dumnezeiasca.

Acest verset arata virtutea lui Abu Bakr as-Siddiq printr-o insusire pe care nimeni altul din aceasta Ummah nu a avut-o: aceasta treapta inalta si insotirea aleasa. Musulmanii au fost de acord ca el este insotitorul avut in vedere de verset. Din acest motiv, ei l-au socotit necredincios pe cel care neaga ca Abu Bakr a fost Companion al Profetului, fiindca acela tagaduieste afirmatia limpede a Coranului.

Versetul arata si virtutea linistii coborate de Allah. Ea este o binecuvantare daruita robului in vremuri de incercari si temeri care clatina inimile. Masura in care robul o primeste depinde de cunoasterea Domnului sau, increderea in fagaduinta Lui, credinta si curajul sau. El arata si ca mahnirea il poate atinge pe robul sincer; cand vine, este mai potrivit ca el sa se straduiasca sa o indeparteze, fiindca slabeste inima si vointa.