At-Tawbah · 9:38–39

Versetele 38 la 39

Sa se stie ca o mare parte din aceasta Sura a coborat cu privire la expeditia de la Tabuk⁷. Profetul i-a chemat pe musulmani sa porneasca impotriva bizantinilor. Era foarte cald, proviziile erau putine si traiul greu. Unii musulmani au dat inapoi, iar Allah i-a mustrat si i-a indemnat sa porneasca.

„O, voi cei care credeti!” De ce nu lucrati potrivit cerintelor credintei si indemnurilor certitudinii: sa va grabiti la porunca lui Allah, sa cautati buna Sa placere, sa va straduiti impotriva dusmanilor Sai si sa sprijiniti religia voastra? „Ce este cu voi ca, atunci cand vi se spune sa porniti pe calea lui Allah, va lipiti greu de pamant?”, adica va leneviti, va agatati de pamant, de odihna si de tihna.

„Sunteti multumiti cu viata lumeasca in locul Vietii de Apoi?” Purtarea voastra seamana cu a celui care se multumeste cu aceasta lume, isi indreapta intreaga stradanie spre ea si nu ia seama la Viata de Apoi, ca si cum nu ar crede in ea. „Placerea vietii lumesti”, care v-a oprit si careia i-ati dat intaietate, „fata de Viata de Apoi, este foarte mica”. Oare nu v-a dat Allah minti cu care sa cantariti lucrurile si sa vedeti care este mai vrednic sa aiba intaietate?

Aceasta lume intreaga, de la inceput pana la sfarsit, nu se poate compara cu Viata de Apoi. Cat inseamna viata atat de scurta a omului fata de aceasta lume, ca sa faca din ea scopul dincolo de care nu mai urmareste nimic si sa-si margineasca stradania, osteneala, grija si vointa la viata lumeasca, atat de scurta, plina de tulburari si primejdii? Cu ce judecata ii da intaietate fata de Casa de Apoi, care aduna toate desfatarile, tot ceea ce isi doresc sufletele si desfata privirile, unde oamenii vor ramane vesnic? Pe Allah, nu da acestei lumi intaietate fata de Viata de Apoi cel in a carui inima s-a statornicit credinta, nici cel cu judecata matura si nici cel socotit printre oamenii cu minte.

Apoi Allah ii ameninta pentru nemobilizare: „Daca nu porniti, El va va pedepsi cu o pedeapsa dureroasa” in aceasta lume si in Viata de Apoi. A ramane in urma cand vine porunca mobilizarii este un pacat mare, care merita o pedeapsa grea, din pricina raului pe care il aduce. Cel care ramane in urma Il nesocoteste pe Allah, nu sprijina religia Sa si nu apara Cartea si Legea Sa. Nu-i ajuta pe fratii sai musulmani impotriva dusmanului care vrea sa-i dezradacineze si sa le nimiceasca religia. Cei slabi in credinta il pot urma, iar el poate slabi hotararea celor care au pornit la lupta impotriva dusmanilor lui Allah.

De aceea Allah spune: „Daca nu porniti, El va va pedepsi cu o pedeapsa dureroasa, va va inlocui cu un alt popor”, care nu va fi asemenea voua, „si nu-I veti face niciun rau”. Allah S-a angajat sa-Si sprijine religia si sa-Si inalte Cuvantul, fie ca impliniti porunca, fie ca o aruncati in urma voastra. „Allah este cu putere peste toate”: nimic din ceea ce voieste nu-I este cu neputinta si nimeni nu-L poate birui.