At-Tawbah · 9:30–33

Versetele 30 la 33

Cand Allah a poruncit lupta impotriva Oamenilor Cartii, a amintit unele dintre cuvintele lor josnice, pentru a-i insufleti pe credinciosii care au ravna pentru Domnul si religia lor sa lupte impotriva lor si sa-si depuna intreaga stradanie.

„Iudeii spun: 'Uzayr este fiul lui Allah.” Chiar daca nu toti au sustinut aceasta, a spus-o o parte dintre ei. Aceasta arata ca intre ei se afla un rau care i-a facut sa indrazneasca o asemenea afirmatie despre Allah, micsorandu-I maretia si slava. S-a spus ca pricina afirmatiei lor a fost ca, dupa ce regii au dobandit putere asupra Fiilor lui Isra'il, i-au imprastiat cu totul si i-au ucis pe purtatorii Torei, ei l-au gasit pe 'Uzayr cunoscand pe de rost Tora sau cea mai mare parte a ei. El le-a dictat-o, iar ei au scris-o, dupa care au rostit despre el aceasta afirmatie respingatoare.

„Iar crestinii spun: Mesia este fiul lui Allah”, adica 'Isa, fiul Maryamei. „Acestea sunt cuvintele gurilor lor”: nu au pentru ele nicio dovada si niciun argument. Cel care nu ia seama la ceea ce rosteste poate spune orice, fiindca nu are religie si nici minte care sa-l opreasca.

„Prin care se aseamana celor care nu au crezut mai inainte”: afirmatia lor seamana cu vorba politeistilor care spuneau ca ingerii sunt fiicele lui Allah. Inimile lor se aseamana in minciuna, iar vorbele lor se aseamana. „Allah sa-i nimiceasca! Cum de sunt ei abatuti?” Cum se intorc de la adevarul limpede si vadit catre minciuna cea mai clara?

Oricat de uimitor ar parea ca o comunitate mare si numeroasa se poate intelege asupra unei afirmatii a carei falsitate se vede prin putina gandire, exista o pricina pentru aceasta: „Ei i-au luat pe rabinii si calugarii lor drept domni in afara de Allah.” Rabinii sunt invatatii lor, iar calugarii sunt cei devotati adorarii. Acestia le ingaduiau ceea ce Allah oprise, iar ei socoteau ingaduit; le opreau ceea ce Allah ingaduise, iar ei socoteau oprit. Le asezau legi si credinte potrivnice religiei Trimisilor, iar ei ii urmau.

Ei exagerau si in privinta invatatilor si a adoratorilor lor: ii venerau peste masura, le luau mormintele drept idoli adorati in afara de Allah, le aduceau jertfe si ii chemau, cerandu-le ajutor. „Precum si pe Mesia, fiul Maryamei”: l-au luat drept dumnezeu in afara de Allah, impotrivindu-se poruncii aduse de Trimisi.

„Desi nu li s-a poruncit decat sa adore un singur Dumnezeu. Nu exista alta divinitate vrednica de adorare in afara de El.” Trebuiau sa-I consacre numai Lui adorarea si ascultarea si sa-I indrepte numai Lui iubirea si chemarea. Ei au parasit insa porunca lui Allah si I-au asociat lucruri pentru care El nu a coborat nicio dovada. „Marire Lui, mai presus de ceea ce Ii asociaza!”: El este prea inalt, prea sfant si prea maret pentru asociatii pe care ei I-i atribuie. Ei Il descriu prin ceea ce nu se potriveste maretiei Sale, pe cand Allah este Preainalt in insusirile si faptele Sale, mai presus de orice lucru care contrazice desavarsirea Sa.

Dupa ce a aratat ca nu au nicio dovada pentru spusele si credintele lor, ci doar nascociri, Allah spune: „Ei voiesc sa stinga lumina lui Allah cu gurile lor.” Lumina lui Allah este religia Sa, cu care Si-a trimis Trimisii si pentru care Si-a coborat Cartile. El a numit-o lumina fiindca prin ea lumineaza intunericul nestiintei si al religiilor false. Ea inseamna cunoasterea adevarului si lucrarea potrivit lui, iar tot ceea ce i se impotriveste este intuneric.

Iudeii, crestinii si cei asemenea lor dintre politeisti voiesc sa stinga lumina lui Allah prin cuvinte lipsite de orice dovada. „Insa Allah nu voieste decat sa-Si desavarseasca lumina.” Aceasta este o lumina vadita; chiar daca intreaga creatie s-ar aduna ca sa o stinga, nu ar putea. Cel care a coborat-o stapaneste toate sufletele si S-a angajat sa o pazeasca de oricine ii voieste rau. De aceea El spune: „chiar daca necredinciosii urasc aceasta”. Oricat s-ar stradui sa o respinga si sa o nimiceasca, stradania lor nu va vatama adevarul cu nimic.

Apoi Allah descrie lumina pe care S-a angajat sa o desavarseasca si sa o pazeasca: „El este Cel care l-a trimis pe Trimisul Sau cu indrumarea”, adica stiinta folositoare, „si religia adevarului”, adica fapta dreapta. Mesajul cu care Allah l-a trimis pe Muhammad cuprinde deosebirea adevarului de minciuna in privinta Numelor, Insusirilor si faptelor lui Allah, a hotararilor Sale si a vestilor pe care le da. El cuprinde tot ceea ce foloseste inimilor, sufletelor si trupurilor: consacrarea sincera a religiei numai lui Allah, iubirea si adorarea Lui, purtarile nobile, faptele drepte si bunele maniere; si opreste tot ceea ce li se impotriveste, precum purtarile si faptele rele care vatama inimile si trupurile, viata lumeasca si Viata de Apoi.

Allah l-a trimis cu indrumarea si religia adevarului „ca sa o faca biruitoare asupra tuturor religiilor”, prin dovada si argument, prin sabie si lance, „chiar daca politeistii urasc aceasta” si uneltesc. Uneltirea rea nu cade decat asupra celui care o face. Fagaduinta lui Allah se va implini neaparat.