At-Tawbah · 9:29

Versetul 29

Acest verset cuprinde porunca de a lupta impotriva necredinciosilor dintre iudei si crestini, „care nu cred in Allah si in Ziua de Apoi” cu o credinta corecta, confirmata prin fapte; „nu socotesc oprit ceea ce Allah si Trimisul Sau au oprit”, adica nu urmeaza Legea Sa in privinta celor interzise; „si nu urmeaza religia adevarului”, adica religia dreapta.

Chiar daca pretind ca urmeaza o religie, aceea nu este religia cea dreapta. Ori este o religie schimbata, pe care Allah nu a legiuit-o de la inceput, ori este o religie pe care Allah a legiuit-o, dar a abrogat-o prin religia lui Muhammad; dupa abrogare, ramanerea in ea nu mai este ingaduita. Allah a poruncit lupta impotriva lor si a indemnat la aceasta fiindca ei cheama la religia lor, iar oamenii pot fi inselati de ei pentru ca sunt Oamenii Cartii, ceea ce aduce un rau mare.

Apoi Allah arata scopul luptei: „pana cand platesc Jizyah”, adica averea data in schimbul opririi luptei impotriva lor si al ingaduintei de a locui printre musulmani, cu siguranta pentru vietile si averile lor. Jizyah se ia in fiecare an, de la fiecare dupa starea sa, de la bogat, sarac si cel aflat intre ei, asa cum a facut Conducatorul credinciosilor 'Umar ibn al-Khattab si cum au facut alti conducatori ai credinciosilor.

„Din mana”, adica o dau in starea lor de supunere, fara putere de impotrivire, si o aduc ei insisi, fara sa o trimita printr-un slujitor sau prin altcineva; ea nu este primita decat din mainile lor. „Fiind supusi.” Daca cer sa dea Jizyah si sa ramana sub hotararea si stapanirea musulmanilor, nu exista temere de raul sau ispita lor, iar ei primesc conditiile stabilite de musulmani, care le inlatura puterea si trufia si le impun umilinta si supunerea, conducatorul musulman sau imputernicitul sau trebuie sa incheie cu ei intelegerea. Daca insa nu le respecta si nu platesc Jizyah din mana, fiind supusi, nu este ingaduit sa li se recunoasca sederea in schimbul ei, ci se lupta impotriva lor pana cand primesc Islamul.

Majoritatea invatatilor au folosit acest verset drept dovada ca Jizyah se primeste numai de la Oamenii Cartii, deoarece Allah nu a amintit luarea ei decat de la ei; in privinta celorlalti a amintit numai lupta pana cand primesc Islamul. Magienii sunt alipiti Oamenilor Cartii in aceasta hotarare: Profetul a luat Jizyah de la magienii din Hajar⁶, iar apoi Conducatorul credinciosilor 'Umar a luat-o de la magienii persani.

S-a spus si ca Jizyah se poate lua de la toti necredinciosii, fie dintre Oamenii Cartii, fie dintre altii. Acest verset a coborat dupa incheierea luptei impotriva politeistilor arabi si la inceputul luptei impotriva Oamenilor Cartii si a celor asemenea lor; astfel, descrierea corespunde situatiei existente si nu urmareste sa limiteze Jizyah numai la Oamenii Cartii. Aceasta intelegere este sprijinita de luarea ei de la magieni, care nu sunt dintre Oamenii Cartii, si de transmiterile numeroase de la Companioni si de la cei de dupa ei, potrivit carora celor impotriva carora urmau sa lupte li se ofereau trei alegeri: Islamul, Jizyah sau lupta, fara deosebire intre Oamenii Cartii si ceilalti.