At-Tawbah · 9:28

Versetul 28

„O, voi cei care credeti! Politeistii”, cei care Ii asociaza lui Allah si adora pe altcineva impreuna cu El, „sunt necurati”, adica sunt murdari in credintele si faptele lor. Ce necuratie poate fi mai mare decat aceea a omului care adora, alaturi de Allah, dumnezei care nu ii aduc nici folos, nici vatamare si nu ii sunt de niciun ajutor? Faptele lor se afla intre lupta impotriva lui Allah, impiedicarea de la calea Sa, sprijinirea minciunii, respingerea adevarului si raspandirea stricaciunii pe pamant, fara vreo stradanie de indreptare.

Curatiti, asadar, de prezenta lor cea mai nobila si mai curata dintre Case. „Sa nu se mai apropie de Moscheea Sacra dupa acest an al lor.” Era anul al noualea dupa Hijrah, cand Abu Bakr as-Siddiq i-a condus pe oameni la Hajj, iar Profetul l-a trimis pe varul sau 'Ali sa vesteasca, in ziua cea mare a Hajjului, dezlegarea de politeisti. El a anuntat ca, dupa acel an, niciun politeist nu va mai face Hajj si nimeni nu va mai inconjura Casa dezbracat.

Aici nu este avuta in vedere necuratia trupeasca. Necredinciosul este curat la trup, ca si ceilalti oameni. Dovada este ca Allah a ingaduit relatiile conjugale si atingerea femeii dintre Oamenii Cartii si nu i-a poruncit musulmanului sa spele ceea ce a venit in atingere cu ea.

Musulmanii au continuat sa atinga trupurile necredinciosilor si nu s-a transmis ca s-ar fi ferit de aceasta. Sensul este necuratia lor launtrica, prin asocierea de parteneri lui Allah. Dupa cum Tawhidul si credinta sunt curatie, tot astfel asocierea de parteneri este necuratie.

„Daca va temeti de saracie”, o, musulmanilor, din pricina opririi politeistilor de a se apropia de Moscheea Sacra, prin care s-ar intrerupe unele castiguri lumesti si negotul dintre voi si ei, „Allah va va imbogati din harul Sau”. Inzestrarea nu este marginita la o singura usa sau la un singur loc. Cand o usa se inchide, se deschid multe altele. Harul lui Allah este larg, iar darnicia Sa este mare, indeosebi pentru cel care renunta la ceva cautand Fata Sa cea nobila; Allah este Cel mai Generos dintre cei generosi.

Allah Si-a implinit fagaduinta: i-a imbogatit pe musulmani din harul Sau si a coborat asupra lor inzestrari atat de mari, incat au ajuns printre cei mai bogati oameni si cei mai puternici conducatori.

„Daca va voi”: imbogatirea este legata de voia Sa, fiindca bogatia lumeasca nu este o consecinta obligatorie a credintei si nu dovedeste iubirea lui Allah. Allah ii da bunuri lumesti atat celui pe care il iubeste, cat si celui pe care nu il iubeste, insa credinta si religia le daruieste numai celui pe care il iubeste. „Allah este Atotstiutor, Preaintelept”: cunoasterea Sa este cuprinzatoare; cunoaste cui i se potriveste bogatia si cui nu i se potriveste si pune fiecare lucru la locul lui.

Cuvintele „sa nu se mai apropie de Moscheea Sacra dupa acest an al lor” arata ca, dupa cucerirea Makkai, cand stapanirea asupra Casei si orasului a trecut la Trimisul lui Allah si la credinciosi, politeistii au mai ramas o vreme langa Casa Sacra si in Mecca. Apoi a coborat acest verset. Inainte de moarte, Profetul a poruncit ca politeistii sa fie scosi din Hijaz, ca sa nu ramana acolo doua religii. Toate acestea intra in sensul poruncii de a-i indeparta pe necredinciosi de Moscheea Sacra.