At-Tawbah · 9:25–27

Versetele 25 la 27

Allah le aminteste robilor Sai credinciosi ajutorul pe care li l-a daruit in multe locuri si batalii, inclusiv in ziua de la Hunayn, cand situatia a devenit grea, unii au fugit, iar pamantul, cu toata largimea lui, li s-a parut stramt.

Prilejul acestor versete a fost urmatorul: dupa cucerirea Makkai, Profetul a auzit ca Hawazin se adunasera pentru a lupta impotriva lui. A pornit catre ei impreuna cu Companionii care cucerisera Mecca si cu locuitorii Makkai care imbratisasera Islamul. Musulmanii erau doisprezece mii, iar politeistii patru mii. Numarul mare i-a facut pe unii dintre musulmani sa se increada in ei insisi, iar unii au spus: „Astazi nu vom fi invinsi din pricina numarului nostru mic.”

Cand cele doua tabere s-au intalnit, politeistii i-au atacat pe musulmani intr-un singur avant. Musulmanii au fugit si nimeni nu s-a mai uitat la altul. Langa Trimisul lui Allah au ramas aproximativ o suta de oameni, care au stat neclintiti si au luptat impreuna cu el. Profetul isi indemna catirul spre politeisti si spunea: „Eu sunt Profetul, fara minciuna; eu sunt fiul lui 'Abd al-Muttalib.⁵”

Cand a vazut ceea ce se intamplase cu musulmanii, Profetul i-a poruncit lui al-'Abbas ibn 'Abd al-Muttalib, care avea o voce puternica, sa-i cheme pe Ansar si pe ceilalti musulmani: „O, oameni ai copacului! O, oameni ai Surei al-Baqarah!” Cand i-au auzit glasul, s-au intors cu totii si au luptat impotriva politeistilor. Allah le-a dat politeistilor o infrangere grea, iar musulmanii au luat tabara, femeile si averile lor.

Acesta este sensul cuvintelor: „Allah v-a ajutat in multe locuri, precum si in ziua de la Hunayn”. Hunayn este numele locului dintre Mecca si Ta'if unde s-a purtat batalia. „Cand numarul vostru mare v-a incantat, insa nu v-a folosit la nimic”, nici putin si nici mult. „Pamantul, cu toata largimea lui, vi s-a parut stramt”, din pricina nelinistii si mahnirii care v-au cuprins cand ati fugit, „apoi ati intors spatele fugind”.

„Dupa aceea Allah a coborat linistea Sa asupra Trimisului si asupra credinciosilor.” Linistea este ceea ce Allah aseaza in inimi in vreme de tulburare, cutremur si nenorocire, facandu-le statornice si impacate. Ea este una dintre marile binecuvantari ale lui Allah asupra robilor Sai. „A coborat ostiri pe care nu le-ati vazut”, adica ingerii, pe care Allah i-a trimis in ajutorul musulmanilor la Hunayn, ca sa-i intareasca si sa le vesteasca biruinta.

„Si i-a pedepsit pe cei care nu au crezut” prin infrangere si ucidere, precum si prin faptul ca musulmanii le-au luat femeile, copiii si averile. „Aceasta este rasplata necredinciosilor”: Allah ii pedepseste in aceasta lume, apoi ii intoarce in Viata de Apoi la o pedeapsa grea.

„Apoi, dupa aceea, Allah primeste cainta cui voieste.” Allah a primit cainta multora dintre cei infranti, care au venit la Profet vestindu-si Islamul si cainta, iar el le-a inapoiat femeile si copiii. „Allah este Atoateiertator, Indurator”, adica iarta mult si are mila nesfarsita. El iarta pacatele mari celui care se caieste, il calauzeste si il ajuta sa se caiasca si sa I se supuna, apoi ii trece cu vederea greselile si ii primeste cainta. Nimeni sa nu deznadajduiasca de iertarea si mila Sa, oricat de mari ar fi pacatele sale.