At-Tawbah · 9:23–24

Versetele 23 la 24

„O, voi cei care credeti”, lucrati potrivit cerintelor credintei: luati-i drept aliati pe cei care o implinesc si luati-i drept dusmani pe cei care nu o fac. „Nu-i luati drept aliati pe parintii si fratii vostri”, desi ei sunt oamenii cei mai apropiati de voi; prin urmare, cu atat mai mult nu trebuie sa-i luati drept aliati pe altii, „daca ei prefera necredinta credintei”, adica daca aleg de bunavoie necredinta in locul credintei.

„Aceia dintre voi care ii iau drept aliati sunt cei nedrepti”, deoarece au indraznit sa-L nesocoteasca pe Allah si si-au luat drept aliati dusmanii Sai. Temelia aliantei este iubirea si sprijinul. A-i lua drept aliati inseamna a da intaietate ascultarii lor fata de ascultarea lui Allah si iubirii lor fata de iubirea lui Allah si a Trimisului Sau.

Din acest motiv sunt ei nedrepti: iubirea lui Allah si a Trimisului Sau trebuie sa aiba intaietate fata de iubirea pentru oricine altcineva, iar toate celelalte iubiri trebuie sa-i urmeze. De aceea Allah spune: „Spune: Daca parintii vostri” - iar mamele intra in acelasi sens - „fratii vostri”, prin rudenie si apropiere, „sotiile voastre si clanul vostru”, adica rudele voastre in general...

„Averile pe care le-ati dobandit”, adica le-ati castigat si ati depus efort pentru a le obtine. Acestea sunt amintite in mod deosebit fiindca oamenii tin mai mult la ele si sunt mai grijulii cu ele decat cu averea care le vine fara osteneala. „Negotul de a carui stagnare va temeti”, adica va temeti de scaderea pretului sau de pierderea lui. Aici intra toate felurile de negot si castig: marfuri, bani, vase, arme, bunuri, cereale, ogoare, animale si altele asemenea. „Si locuintele care va plac”, datorita frumusetii, podoabei si potrivirii lor cu dorintele voastre.

Daca toate acestea „va sunt mai dragi decat Allah, Trimisul Sau si stradania pe calea Sa”, atunci sunteti nelegiuiti si nedrepti. „Atunci asteptati” pedeapsa care va veni asupra voastra, „pana cand Allah Isi va aduce hotararea”, care nu poate fi respinsa. „Allah nu-i calauzeste pe oamenii nelegiuiti”, adica pe cei care ies din ascultarea Sa si dau intaietate unuia dintre lucrurile amintite fata de iubirea lui Allah.

Acest verset este una dintre cele mai puternice dovezi ale obligatiei de a-L iubi pe Allah si de a-l iubi pe Trimisul Sau, precum si ale obligatiei de a da acestei iubiri intaietate fata de orice altceva. El cuprinde si o amenintare aspra si o respingere categorica pentru cel caruia unul dintre lucrurile amintite ii este mai drag decat Allah, Trimisul Sau si stradania pe calea Sa.

Semnul acestui lucru se vede atunci cand omului i se infatiseaza doua lucruri: unul este iubit de Allah si de Trimisul Sau, dar sufletul lui nu il doreste; celalalt este dorit si iubit de el, insa il face sa piarda ceea ce iubesc Allah si Trimisul Sau ori il micsoreaza. Daca da intaietate dorintei sale fata de ceea ce iubeste Allah, aceasta arata ca este nedrept si ca a parasit ceea ce era dator sa implineasca.