At-Tawbah · 9:19–22

Versetele 19 la 22

Cand unii dintre musulmani, sau unii musulmani si unii politeisti, s-au contrazis cu privire la intaietatea ingrijirii Moscheii Sacre - prin zidire, Rugaciune si adorare in ea si prin adaparea pelerinilor - fata de credinta in Allah si jihadul pe calea Sa, Allah a aratat deosebirea dintre ele.

El spune: „Oare socotiti adaparea pelerinilor”, adica oferirea apei Zamzam, fiindca atunci cand adaparea este amintita fara alta precizare la aceasta se refera, „si ingrijirea Moscheii Sacre asemenea faptelor celui care crede in Allah si in Ziua de Apoi si se straduieste pe calea lui Allah? Ei nu sunt egali inaintea lui Allah.”

Jihadul si credinta in Allah sunt mai presus cu multe trepte decat adaparea pelerinilor si ingrijirea Moscheii Sacre. Credinta este temelia religiei, prin ea sunt primite faptele si sunt curatite sufletele. Jihadul pe calea lui Allah este culmea religiei; prin el religia Islamului este pazita si se raspandeste, adevarul este sprijinit, iar minciuna este nimicita.

Cat despre ingrijirea Moscheii Sacre si adaparea pelerinilor, chiar daca sunt fapte drepte, primirea lor depinde de credinta, iar ele nu aduc foloasele dobandite prin credinta si jihad. De aceea Allah spune: „Ei nu sunt egali inaintea lui Allah. Allah nu calauzeste oamenii nedrepti”, adica pe cei a caror insusire statornica este nedreptatea, care nu sunt potriviti sa primeasca vreun bine, ci numai raul li se potriveste.

Apoi Allah arata limpede superioritatea credintei si a jihadului: „Cei care au crezut, au emigrat si s-au straduit pe calea lui Allah cu averile” lor, cheltuindu-le pentru jihad si pentru pregatirea luptatorilor, „si vietile lor”, iesind ei insisi la lupta, „au o treapta mai inalta inaintea lui Allah. Acestia sunt cei biruitori.” Nimeni nu dobandeste ceea ce cauta si nu scapa de ceea ce se teme decat acela care se impodobeste cu aceste insusiri si traieste potrivit lor.

„Domnul lor le vesteste”, din mila si generozitate fata de ei, din bunatate, grija si iubire pentru ei, „mila din partea Sa”, prin care indeparteaza de la ei toate relele si le daruieste tot binele, „si buna Sa placere” fata de ei, iar aceasta este cea mai mare si mai inalta binecuvantare a Paradisului. El Isi va aseza buna placere asupra lor si nu Se va mai mania niciodata pe ei. „Si Gradini in care vor avea placere statornica”, din tot ceea ce isi doresc sufletele si desfata privirile, lucruri a caror descriere si masura nu le cunoaste decat Allah Preainaltul. Printre acestea se afla faptul ca Allah a pregatit pentru cei care se straduiesc pe calea Sa o suta de trepte, iar intre fiecare doua trepte este o distanta asemenea celei dintre cer si pamant. Chiar daca intreaga creatie s-ar aduna intr-o singura treapta, aceasta i-ar cuprinde.

„Vor ramane in ele vesnic”: nu se vor muta din ele si nu vor dori sa fie mutati. „Cu adevarat, la Allah se afla o rasplata mare.” Multimea rasplatii Sale nu este de mirare, avand in vedere harul lui Allah, iar maretia si frumusetea ei nu sunt de mirare din partea Celui care, cand voieste un lucru, ii spune numai: „Fii!”, si el este.