At-Tawbah · 9:16–18

Versetele 16 la 18

Allah le spune robilor Sai credinciosi, dupa ce le-a poruncit jihadul: „Oare credeti ca veti fi lasati”, fara incercare si fara porunca prin care cel sincer sa fie deosebit de cel mincinos?

„Inainte ca Allah sa-i faca vaditi pe aceia dintre voi care se straduiesc”, adica printr-o cunoastere a faptelor lor trecute din starea de posibilitate in realitate, pentru ca rasplata si pedeapsa sa se intemeieze pe faptele lor. Astfel devine vadit cine se straduieste pe calea Sa pentru inaltarea Cuvantului Sau si cine „nu ia drept apropiat de incredere pe nimeni in afara de Allah, de Trimisul Sau si de credinciosi”, adica nu-si ia aliati dintre necredinciosi, ci ii ia drept ocrotitori pe Allah, Trimisul Sau si pe credinciosi.

Allah a randuit jihadul pentru acest scop mare: sa fie deosebit cel sincer, care nu se alatura nimanui decat pentru religia lui Allah, de cel mincinos, care pretinde credinta, dar isi ia apropiati de incredere in afara de Allah, de Trimisul Sau si de credinciosi. „Allah este bine instiintat de ceea ce faceti”, adica stie ce va iesi la iveala din faptele voastre. De aceea va incearca prin ceea ce va arata adevarata stare si va va rasplati pentru faptele voastre, bune sau rele.

„Nu se cuvine”, adica nu este potrivit, „politeistilor sa ingrijeasca moscheile lui Allah” prin adorare, Rugaciune si celelalte acte de supunere, in timp ce marturisesc si recunosc impotriva lor insisi necredinta, prin marturia starii si a firii lor. Multi dintre ei stiu ca se afla in necredinta si minciuna.

Daca ei „marturisesc impotriva lor insisi necredinta” si isi recunosc lipsa credintei, care este conditia primirii faptelor, cum pot pretinde ca ingrijesc moscheile lui Allah, cand temelia lipseste si faptele lor sunt zadarnice? De aceea Allah spune: „Faptele acestora au devenit zadarnice”, adica au fost anulate si nu le folosesc cu nimic, „iar in Foc vor ramane vesnic”.

Apoi El arata cine sunt cei indreptatiti sa ingrijeasca moscheile: „Moscheile lui Allah sunt ingrijite numai de cei care cred in Allah si in Ziua de Apoi, implinesc Rugaciunea”, atat cea obligatorie, cat si cea voluntara, savarsind-o cum se cuvine, la exterior si inlauntru, „dau Zakah” celor indreptatiti la ea „si nu se tem decat de Allah”. Teama lor este indreptata catre Domnul lor, asa ca se opresc de la ceea ce Allah a interzis si nu neglijeaza indatoririle lor fata de El.

Allah ii descrie prin credinta folositoare, faptele drepte - dintre care cele mai insemnate sunt Rugaciunea si Zakah - si teama de El, care este temelia oricarui bine. Acestia sunt adevaratii ingrijitori ai moscheilor si oamenii lor.

„Poate ca acestia vor fi dintre cei calauziti.” Cuvantul „poate”, atunci cand este folosit cu privire la Allah, arata ceva hotarat si sigur. Cat despre cel care nu crede in Allah si in Ziua de Apoi si nu are teama de El, acesta nu se numara printre ingrijitorii moscheilor lui Allah si nici printre oamenii lor, chiar daca pretinde aceasta.