Comentariul pasajului
Versetele 124 la 126
Textul arab și traducerea din volum
وَإِذَا مَآ أُنزِلَتْ سُورَةٌ فَمِنْهُم مَّن يَقُولُ أَيُّكُمْ زَادَتْهُ هَـٰذِهِۦٓ إِيمَـٰنًا ۚ فَأَمَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ فَزَادَتْهُمْ إِيمَـٰنًا وَهُمْ يَسْتَبْشِرُونَ ﴿١٢٤﴾ وَأَمَّا ٱلَّذِينَ فِى قُلُوبِهِم مَّرَضٌ فَزَادَتْهُمْ رِجْسًا إِلَىٰ رِجْسِهِمْ وَمَاتُوا۟ وَهُمْ كَـٰفِرُونَ ﴿١٢٥﴾ أَوَلَا يَرَوْنَ أَنَّهُمْ يُفْتَنُونَ فِى كُلِّ عَامٍ مَّرَّةً أَوْ مَرَّتَيْنِ ثُمَّ لَا يَتُوبُونَ وَلَا هُمْ يَذَّكَّرُونَ ﴿١٢٦﴾
124. Cand este coborata o Sura, unii dintre ei spun: „Caruia dintre voi i-a sporit aceasta credinta?” Cat despre cei care cred, ea le sporeste credinta si ei se bucura. 125. Cat despre cei in ale caror inimi este boala, ea le adauga necuratie peste necuratia lor si ei mor necredinciosi. 126. Oare nu vad ca in fiecare an sunt pusi la incercare o data sau de doua ori? Totusi, ei nu se caiesc si nici nu iau aminte.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah Preainaltul arata starea ipocritilor si a credinciosilor la coborarea Qur'anului si deosebirea dintre cele doua grupuri. „Cand este coborata o Sura” in care se afla porunci si interdictii, vesti despre El Insusi si despre lucrurile nevazute ori indemn la Jihad, „unii dintre ei spun: Caruia dintre voi i-a sporit aceasta credinta?” Intrebarea lor priveste care dintre cele doua grupuri a dobandit credinta prin ea.
Allah lamureste apoi starea adevarata: „Cat despre cei care cred, ea le sporeste credinta”, prin cunoasterea ei, intelegerea, credinta in ea si lucrarea dupa ea, prin dorinta de a face binele si parasirea raului. „Si ei se bucura”, adica isi dau unii altora vestea buna pentru ceea ce Allah le-a daruit din versetele Sale si pentru ajutorul de a le intelege si de a lucra dupa ele. Aceasta arata deschiderea inimilor lor fata de versetele lui Allah, linistea lor si graba de a implini ceea ce ele le cer.
„Cat despre cei in ale caror inimi este boala”, adica indoiala si ipocrizie, „ea le adauga necuratie peste necuratia lor”: boala peste boala si indoiala peste indoiala. Ei nu cred in ea, i se impotrivesc cu incapatanare si se intorc de la ea. Boala inimilor lor creste, ii duce la pieire, iar Allah le pecetluieste inimile pana cand „mor necredinciosi”.
Aceasta este pedeapsa lor pentru ca nu au crezut in versetele lui Allah si nu s-au supus Trimisului Sau. Allah i-a pedepsit asezand ipocrizia in inimile lor pana in Ziua in care Il vor intalni [cf. at-Tawbah 9:77].
Apoi ii mustra pentru staruinta lor in necredinta si ipocrizie: „Oare nu vad ca in fiecare an sunt pusi la incercare o data sau de doua ori?” Ii lovesc nenorociri si boli si sunt incercati prin porunci dumnezeiesti menite sa-i incerce. „Totusi, ei nu se caiesc” de raul lor „si nici nu iau aminte” la ceea ce le foloseste, ca sa-l implineasca, ori la ceea ce ii vatama, ca sa-l paraseasca.
Allah ii incearca, asa cum este randuiala Sa cu toate comunitatile, prin bine si rau, prin porunci si interdictii, ca sa se intoarca la El, insa ei nu se caiesc si nu iau aminte.
Aceste versete dovedesc ca Imanul sporeste si scade si ca unui credincios i se cuvine sa-si cerceteze credinta, sa-i poarte de grija, sa o innoiasca si sa o faca sa creasca, pentru ca ea sa sporeasca neincetat.