Comentariul pasajului
Versetele 113 la 114
Textul arab și traducerea din volum
مَا كَانَ لِلنَّبِىِّ وَٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ أَن يَسْتَغْفِرُوا۟ لِلْمُشْرِكِينَ وَلَوْ كَانُوٓا۟ أُو۟لِى قُرْبَىٰ مِنۢ بَعْدِ مَا تَبَيَّنَ لَهُمْ أَنَّهُمْ أَصْحَـٰبُ ٱلْجَحِيمِ ﴿١١٣﴾ وَمَا كَانَ ٱسْتِغْفَارُ إِبْرَٰهِيمَ لِأَبِيهِ إِلَّا عَن مَّوْعِدَةٍ وَعَدَهَآ إِيَّاهُ فَلَمَّا تَبَيَّنَ لَهُۥٓ أَنَّهُۥ عَدُوٌّ لِّلَّهِ تَبَرَّأَ مِنْهُ ۚ إِنَّ إِبْرَٰهِيمَ لَأَوَّٰهٌ حَلِيمٌ ﴿١١٤﴾
113. Nu se cuvine Profetului si celor care cred sa ceara iertare pentru politeisti, chiar daca le sunt rude apropiate, dupa ce li s-a lamurit ca acestia sunt locuitorii Focului. 114. Cererea lui Ibrahim de iertare pentru tatal sau nu a fost decat din pricina unei fagaduinte pe care i-o facuse. Dar cand i s-a lamurit ca acesta era un dusman al lui Allah, s-a dezis de el. Ibrahim era, cu adevarat, smerit in invocatie si bland.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Nu se potriveste si nu este bine pentru Profet si pentru cei care cred in el „sa ceara iertare pentru politeisti”, adica pentru cei care nu cred in Allah si adora alaturi de El pe altcineva, „chiar daca le sunt rude apropiate, dupa ce li s-a lamurit ca acestia sunt locuitorii Focului”. Cererea de iertare pentru ei in aceasta stare este gresita si lipsita de folos; de aceea nu se cuvine Profetului si credinciosilor.
Daca ei mor in Shirk sau se stie ca vor muri astfel, hotararea pedepsei se implineste asupra lor si ramanerea lor vesnica in Foc devine inevitabila. Mijlocirea mijlocitorilor si cererea de iertare a celor care cer iertare nu le folosesc.
Profetului si celor care cred impreuna cu el li se cere sa fie in acord cu Domnul lor in multumirea si mania Lui, sa-i ia aliati pe cei pe care Allah ii ia aliati si sa-i socoteasca dusmani pe cei pe care Allah ii socoteste dusmani. A cere iertare pentru cineva despre care s-a lamurit ca este dintre locuitorii Focului contrazice aceasta.
Daca cererea de iertare pentru tatal sau a venit chiar de la Khalil ar-Rahman, Ibrahim, pacea fie asupra lui, aceasta a fost „din pricina unei fagaduinte pe care i-o facuse”, prin cuvintele sale: „Voi cere iertare pentru tine de la Domnul meu. El este, cu adevarat, binevoitor fata de mine” [Maryam 19:47]. Aceasta a fost inainte sa cunoasca sfarsitul tatalui sau. Cand i s-a lamurit ca tatal sau era un dusman al lui Allah si va muri in necredinta, iar indemnul si reamintirea nu-i vor folosi, „s-a dezis de el”, fiind in acord cu Domnul sau si din respect fata de El.
„Ibrahim era, cu adevarat, smerit in invocatie”, adica se intorcea necontenit la Allah in toate treburile, Il pomenea mult, facea multe invocatii, cerea iertare si se intorcea la Domnul sau. El era „bland”: milostiv cu fapturile, trecea cu vederea greselile savarsite fata de el, nu se lasa provocat de nesabuinta celor nesabuiti si nu rasplatea rau cu rau. Tatal sau i-a spus: „Te voi lovi cu pietre”, iar el i-a raspuns: „Pace tie! Voi cere iertare pentru tine de la Domnul meu” [Maryam 19:46-47].
Urmati-l, asadar, si urmati calea lui Ibrahim in toate, in afara cuvintelor spuse tatalui sau: „Voi cere negresit iertare pentru tine”, asa cum Allah v-a atras atentia asupra acestei exceptii si asupra altor lucruri.