Comentariul pasajului
Versetul 112
Textul arab și traducerea din volum
ٱلتَّـٰٓئِبُونَ ٱلْعَـٰبِدُونَ ٱلْحَـٰمِدُونَ ٱلسَّـٰٓئِحُونَ ٱلرَّٰكِعُونَ ٱلسَّـٰجِدُونَ ٱلْـَٔامِرُونَ بِٱلْمَعْرُوفِ وَٱلنَّاهُونَ عَنِ ٱلْمُنكَرِ وَٱلْحَـٰفِظُونَ لِحُدُودِ ٱللَّهِ ۗ وَبَشِّرِ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿١١٢﴾
112. Cei care se caiesc, cei care adora, cei care aduc lauda, cei care calatoresc, cei care se pleaca, cei care se prosterneaza, cei care poruncesc binele si opresc raul si cei care pazesc hotarele lui Allah. Da-le vestea buna credinciosilor.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Este ca si cum s-ar intreba: Cine sunt credinciosii carora Allah le-a dat vestea buna a intrarii in Gradini si a dobandirii onorurilor? El spune: „Cei care se caiesc”, adica cei care staruie in Tawbah in orice vreme, caindu-se de toate pacatele.
„Cei care adora”: insusirea lor este robia fata de Allah si staruinta in ascultarea Lui, prin implinirea obligatiilor si a faptelor recomandate in orice vreme; astfel, robul ajunge dintre adoratori. „Cei care aduc lauda” lui Allah in bunastare si in necaz, recunoscand binecuvantarile vazute si ascunse pe care El li le-a daruit. Ei Il lauda pomenindu-I binefacerile si Il pomenesc noaptea si ziua.
„Cei care calatoresc.” Termenul a fost talcuit prin cei care postesc, prin cei care calatoresc pentru cautarea stiintei si prin calatoria inimii in cunoasterea si iubirea lui Allah si intoarcerea necontenita catre El. Insa sensul corect este calatoria in fapte de ascultare, precum Hajj, 'Umrah, Jihad, cautarea stiintei, pastrarea legaturilor de rudenie si altele asemenea.
„Cei care se pleaca, cei care se prosterneaza”, adica cei care implinesc multa Rugaciune, deoarece ea cuprinde plecarea si prosternarea. „Cei care poruncesc binele”, in care intra toate obligatiile si faptele recomandate, „si opresc raul”, adica tot ceea ce Allah si Trimisul Sau au oprit.
„Cei care pazesc hotarele lui Allah”: invata hotarele a ceea ce Allah i-a coborat Trimisului Sau, cu poruncile, interdictiile si judecatile cuprinse in ele si cu ceea ce nu intra in ele, apoi le pazesc prin fapta si prin parasirea a ceea ce este oprit. „Da-le vestea buna credinciosilor.” Obiectul vestii bune nu este limitat, astfel incat ea cuprinde orice rasplata a credintei, atat in aceasta lume si in religie, cat si in Viata de Apoi. Fiecare credincios primeste din aceasta veste dupa masura si insusirea credintei sale, dupa puterea sau slabiciunea ei si dupa lucrarea ceruta de ea.